406 matches
-
mai tare. Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându-se - e totuși cazul s-o spunem - turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunătate, că de-atunci m-am jurat să nu-l iubesc decât pe El. — Și ți-ai ținut jurământul, copilă dragă? - întrebă Metodiu. — Ținut, părinte. — - Și-atunci, care-i necazul? - întrebă Metodiu. — Părinte - suspină zvelta femeie - după cum se vede, eu dudui de sănătate și de la o vreme visez aiurea. — înțeleg - făcu Metodiu și-și mângâie aspra barbă. Se gândi puțin apoi spuse: Cu dovleac ai încercat? Nu. Ce să-ncerc? — Să mănânci dovleac, dovleac copt. Cât mai mult dovleac, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un cearșaf alb. Ca un bun croitor, trebuie să înțeleg ce înseamnă un astfel de vis. Stăteam la umbra celui mai bătrân copac. Era după-amiaza târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel s-a simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după un schimb îngrijorat de priviri, porniră după el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mircea de mână ca și când ar fi fost prieteni de-o viață, trăgându-l după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată nu am chemare pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
cam strica planurile sale de serviciu. Noaptea trecu liniștită, se odihni, se relaxă, iar de dimineață porni la treabă. După ce cumpără parfumul, prețul îl cam lăsă fără replică. Greu se întreține o femeie pretențioasă, își zise, cum se face că duduia de la recepția hotelului își permite? Apoi intră la florărie. Ceru două buchete de trandafiri, unul din partea lui Virgil, o să iau roșii, iar din partea mea, trandafiri albi. Cumpărăturile fiind făcute, porni spre vilă. Sună la soneria cabinetului și intră. În antecameră
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
mulțime de obiective turistice și de atracție ușor de vizitat, cele mai multe în centru, multe așezate compact. Pentru că ne-am aflat în zilele premergătoare Anului Nou ne-a oferit și un crâmpei mai deosebit al vieții vienezilor. Fosta capitală de imperiu, duduind de ecourile unei istoriii bogate, am găsit-o reflectată în arhitectura clădirilor aflate în perfectă stare de conservare. Sunt multe clădiri foarte frumoase din punct de vedere arhitectural care păstrează încă un aer de măreție, poate chiar puțin trufaș. Clădirile
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
eroi frumoși ai publicului spectator! Istoria ce se va scrie de acum înainte, a acestui măreț teatru cu legendă și prezent va avea mâine relatări semnificative mult mai înalte decât se obosesc azi autorii cronicilor să însemneze prin ziare ce duduie de politică. Raportat la un veac de teatru românesc, actrița Monalisa Basarab nu e parte dintr-un episod, e însăși partea miezului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, care, în timpul acesta căreia artista îi este contemporană și făptuitoare a actului cultural
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
această specie necunoscută de tine. Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre, întinzându-se pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Și vreau ceva condimentat bine, că sunt tare plictisit de viața asta... - Asta-i treaba dumneavoastră, domnule... Singura posibilitate ar fi pe partea stângă, la ultimele două mese. Erau două sau trei scaune neocupate la masă și... - Oho! Sărut mâna, duduie dragă! Mulțumesc și... - Dar, aveți răbdare, domnule! Dacă nu mai sunt libere, nu poposiți acolo, vă rog! Veniți să vă planific la o masă ce ar urma să se elibereze mai repede. Dacă acceptați să rămâneți aici, iată, la masa
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
ce ar urma să se elibereze mai repede. Dacă acceptați să rămâneți aici, iată, la masa de lângă fereastră, ultima în rând... Așa! Ați descoperit-o cu privirea... Voi sosi de îndată să vă iau comanda... - Da, da, da! Mulțam, frumoasă duduie! se înfoie domnul Costache, plin de importanță, zâmbindu-i femeii cu unul din cele mai cuceritoare zâmbete păstrate din vremea îndepărtatei sale tinereți. Se apropie și se așeză satisfăcut la masă, după ce își plimbă privirea în juru-i, căutând vreo cunoștință
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
sălile de cursuri, ci niște adevărate prințese, chiar dacă rochițele lor erau scurte sau foarte scurte. Atmosfera, ca în orice adunare de persoane care nu se cunosc bine, începu să se anime, mai ales că în salonul de alături se auzeau duduind boxele discotecii. Doctorul Ștefan Trăistaru ciocăni cu un tacâm în paharul cu șampanie pentru a atrage atenția asistenței. Obișnuit cu discursurile, dorea să-i adreseze nepotului său drag primele urări de ziua aniversară. Toți participanții la petrecere s-au întors
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
totodată. Îi plăceau?! Închidea ochii și parcă visa stând cu picioarele desfăcute larg, sprijinindu-se cu ambele mâini de pereții camerei de baie. Gleznele începură să-i tremure fără să vrea, corpul se rigidiza, sângele își mărea presiunea iar inima duduia ca o pompă în plină activitate. - Gata, nu mai ai niciun firicel, garantez pentru asta, poftim, dă-mi și tu mie și insistă să se spele și soluția antisolară. Ana, răsuflând ușurată că a scăpat de senzația transmisă de mângâierile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
sălile de cursuri, ci niște adevărate prințese, chiar dacă rochițele lor erau scurte sau foarte scurte. Atmosfera, ca în orice adunare de persoane care nu se cunosc bine, începu să se anime, mai ales că în salonul de alături se auzeau duduind boxele discotecii. Doctorul Ștefan Trăistaru ciocăni cu un tacâm în paharul cu șampanie pentru a atrage atenția asistenței. Obișnuit cu discursurile, dorea să-i adreseze nepotului său drag primele urări de ziua aniversară. Toți participanții la petrecere s-au întors
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
cu boia și usturoi. Ce ciudă aveam întotdeauna fiindcă nu puteam să mă satur pe deplin din niciun fel de mâncare, căci trebuia să las loc și celorlalte bunătăți. Dar căldura domoală din casă dată de focul scânteind printre lemnele duduind în sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă în casă...și mirosul fumului căzut din coșurile caselor, ori frumusețea lui
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de fag. Îi veni în minte Katya cea bălaie, dar și ceilalți copii ai lui. Îi dădură lacrimile. Dacă nu va ajunge repede acasă, va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
cupe mari, se bea în seară mustul, Stelele, blând, se-ntorc în matca lor, Albinele roiesc înspre adâncuri Iar vechile răceli din oase dor. Începe lin o burniță afară, Un greier mic se roagă de mălai, La mine-n suflet duduie iar soba... Veniți, voi greieri mici și fără trai! Trec crizanteme dulci peste limanuri, Castanele fierbinți din tine pier... Melancolie, caldă, feminină, O toamnă mi s-a rupt din cerebel. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) ( vol. " Rug de stele
PASTEL DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365559_a_366888]
-
STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
cumva-i adevărat, Căci versurile parfumate De muză mi-au fost inspirate, Iar de făcui, să zic, păcat, Condeiul meu e vinovat ... Suntem bărbați, ce dracu', frate! Că, stând mai jos, pe Cobălcescu, Nu pot să scap, măi, de belea(!) Duduia Muza Piscopescu E de vr'un an ... .vecina mea! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 958, Anul III, 15 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366467_a_367796]
-
Mircea de mână ca și când ar fi fost prieteni de-o viață, trăgându-l după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată nu am chemare pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
lui Dumnezeu să ieșim astăzi la lucru spre a avea ce culege la toamnă.” Apoi s-a retras. Avea și el câmp de lucrat că doar nu mânca mană cerească. În cinci minute biserica era goală iar după cca. 30 duduiau pe străzi tractoarele. Și era Dumineca Paștelui. Abia atunci am înțeles ceea ce preotul Luteran nu contenea să spună: Ajută-te singur ca să te ajute și Dumnezeu. Nu aș spune că de atunci trăiesc ca să muncesc. Munca și răspunderea pentru ceea ce
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]