1,184 matches
-
ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când eram copil,odată... Când eram copil, odată, Luăm oul din poiata Și-l dădeam la o dugheana Pe-un ciubuc și o bomboană. Am sustras, a câtă oară? Zahăr cubic din cutie, De pe raftul din cămara; Ce mai rost de bucurie! După ce posteam tot postul, Chiar în sâmbătă cea mare, Gustam cozonac și pasca, Parcă n-aveam
CĂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368617_a_369946]
-
cu inocență; dar Fălticeniul unde este? La care tata mi-a răspuns că ceea ce vedeam, era chiar orașul Fălticeni. Ajunși în oraș eram cu ochii tot pe sus, ne știind încotro să mă uit? La clădirile înalte, la vitrinele micilor dughene, unde erau expuse diverse lucruri străine pentru mine. Întrând mai bine în oraș aglomerația creștea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulțime, fără să-mi
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
privință fiind indicatoare peste tot. Pentru Ștefan nu era prima dată când îl vizita. În fața intrării castelului, pe o alee care începea cu existența unor restaurante, (unul avea chiar o firmă scrisă în limba română: “La Ariciu”,)se continua cu dughenele de pe ambele părți una lângă cealaltă, pline până la refuz cu obiecte de artizanat local și se finaliza la celălalt capăt, la nu mai mult de o sută de metri, cu poarta de intrare în castel și cu fantastica grădină botanică
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
personaje precum: „generalul Dumitru Roșu, Ion Licu (director la Eletroputere), Tudor Gheorghe, Mugur Mihăescu (Vacanța Mare exista și pe atunci, doar că nu apărea la televizor!), Constantin Șerbănoiu (nedevenit încă Dilly), Iancu Samson (un privatizat precoce, din comunism, deținător al dughenei de încărcat brichete de pe Lipscani), Marin Vrapcea (socrul lui Rodion Cămătaru și director la IUG).” După revoluție, emigrează odată cu sutele de mii de români plecați împreună la bine și la rău, cuprinzând în fapt toate categoriile de cetățeni români și
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
Bacovia a fost cel care din întuneric a adus lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
despărțeau de întâlnirea cu Mădălina; nu îmi văzusem copila din vara anului trecut când a venit în țară pentru sesiunea de examene la masterat și fiecare clipă care se scurgea îmi părea o veșnicie... Forfotă maximă și îmbulzeală, aspect de dugheană de mahala și miros de crâșmă ieftină în aeroportul Băneasa de unde urma să mă îmbarc într-o cursă low-cost spre Cipru. În iarna lui 2007, pe când Mădălina era studentă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și făcea practica la Limassol, zburasem
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
trece prin piață După naramze, ziare și-un ceai La fel cum ne ia soarta din viață Galopul nebunilor cai Să nu te surprindă o urbe Cu aerul ei sobru, vetust Plimbarea pe străzile curbe, Muzeul cu patul lui Procust Dughene deschise din zori Obloanele trase la șapte Trepăduși pomădați cu unsori, Jupânesele care vând lapte Referință Bibliografică: In urbea cu plopii ca varga / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
IN URBEA CU PLOPII CA VARGA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356285_a_357614]
-
cu Tei. *Stradă Scaunelor numai breslași - case cu veleități. *Un câine negru lătra strident. spaimă șalavaragiilor. *Zarzavagii, vânzători de castane strigându-și marfă. *Felinarul Roșu. Fete vopsite strident. Meserie veche. La Cuțarida căței jigăriți cu covrigi în coadă. *Lipscani. Raiul dughenelor. Evrei și gablonzuri. *Podul Târgoviștei. Epicentrul bombardamentelor. *Loc de adunare obșteasca. Să ne grăbim încetișor. Decor de Cavalerie Rusticana. Casa lui Lipatti. *Plimbare cinematografică cu o caleasca arhiepiscopala. Aer vetust - o lume reînviata pe o peliculă. *București cățărat. Foișorul de
PRIN CAPITALELE LUMII. HOINĂRIND PRIN BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ. SECVENŢE CINEMATOGRAFICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356009_a_357338]
-
-n Miel ...peste ogrăzi - cu fùrie - ning prunii... a dat iarăși chix cu acest hoit lepros (...viermii-l lucrează pasionat și din gros...) iar vremea-și vâră-adânc - în buzunari: tot speră - din îngeri - să facă samsari... de șobolani Îți fojgăie dugheana e-atâta praf de stele negre - slute cine întreabă-acum - senil - de Cosânzeana toți cerberii pe Inorog i-asmute... ...nu știu la ce mai zornăi - iarăși - lanțul că-Ți știm cu toții - dezastruos - bilanțul... TAROT mereu se-ntâmplă ce s-a mai
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele și la lumina lor, Peleșul semăna cu o uriașă pasăre măiastră, dormind într-un cuib de munți. Statuile sale, poleite acum
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
cu el la București” și episodul îmi amintește de un fragment al unei alte mari scriitoare române, Ioana Stuparu, despre vizita acesteia la Craiova, cam între aceiași ani, împreună cu tatăl său și uimirea vecină cu stupefacția la vederea străzilor, a dughenelor îngrămădite una în alta în care găseai de toate, de iluminatul public și toate minunățiile pe care Nina lu' Mitru Leu le privea cu nesaț ca să le țină minte și să le povestească prietenilor de joacă. Toate acestea evocate în
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
lui noiembrie, la prima șficuială de burniță, când nu știe ce-l așteaptă în iarna ce va să vină: "Ehei, Doamne ajută, să ne vedem la urzici !"... Și iată că urzicile stau chiticele-chiticele, ridichiile rumenele, salata înfoiată, iar prin unele dugheni, mai răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de poftă și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alții a-ntristare, unii a visare... puțini
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
lui noiembrie, la prima șficuială de burniță, când nu stie ce-l așteaptă în iarna ce vă să vină: "Ehei, Doamne ajuta, să ne vedem la urzici !"... Și iată că urzicile stau chiticele-chiticele, ridichiile rumenele, salată înfoiata, iar prin unele dugheni, măi răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de pofta și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alții a-ntristare, unii a visare... puțini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
lui noiembrie, la prima șficuială de burniță, când nu stie ce-l așteaptă în iarna ce vă să vină: "Ehei, Doamne ajuta, să ne vedem la urzici !"... Și iată că urzicile stau chiticele-chiticele, ridichiile rumenele, salată înfoiata, iar prin unele dugheni, măi răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de pofta și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alțiia-ntristare, unii a visare... puțini cu dare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
se enervau de-a dreptul, și apoi se chinuiau zile întregi de remușcare. Suntem departe de a avea o cultură organizațională a meritocrației în multe din grupurile de lucru românești, mari sau mici, fie ele la nivel corporatist sau de dugheană. Ne angajăm prietenii, rudele acolo unde putem. Avem, profesional vorbind, multe structuri de clan. Vedem asta în politica cea de mai sus (câte rude și prieteni avea Ponta în posturi cheie, de pildă?) sau la orice magazin de cartier unde
Șeful de gașcă e deseori un manager prost. Povestea Anei sau până unde poate merge prietenia dintre șefi și subordonați () [Corola-blog/BlogPost/338281_a_339610]
-
de datorie, erau oameni liberi și puteau pleca unde vroiau, puteau să înceapă o altă viață în vasta cetate a Ninivei. O vreme, unul dintre negustorii din breaslă se îndură de cele două familii și le adăposti sub acoperișul unei dughene ale sale de la marginea bazarului. Aici, măcar noaptea, aveau adăpost. Cu timpul, Noam și Dagan își încropiră un mic adăpost undeva aproape de fluviul Tigru, la marginea orașului. Erau oameni harnici, se descurcau cum puteau. Cel puțin, Noam trăise zile și
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
mai!... VIII. CÂND ERAM COPIL,ODATĂ... GRUPAJ DE POEZII PENTRU COPII, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Când eram copil,odată... Când eram copil, odată, Luăm oul din poiata Și-l dădeam la o dugheana Pe-un ciubuc și o bomboană. Am sustras, a câtă oară? Zahăr cubic din cutie, De pe raftul din cămara; Ce mai rost de bucurie! După ce posteam tot postul, Chiar în sâmbătă cea mare, Gustam cozonac și pasca, Parcă n-aveam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Versuri scrise la lumina lunii se pierd în negura strălucirilor de-o clipă... ale lumii... Idei dezbrăcate de sens se-nghesuie-ntr-un vers... Respiră timpul regăsit, într-o dugheană, și-alunecă din penița ce-nchide o geană... Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând ce vrea să zboare spre un univers plăpând... al vremii... Viv Referință Bibliografică: Destinul... unui vers... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul
DESTINUL... UNUI VERS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380465_a_381794]
-
mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă! Se hotărî totuși, uitând să-ntrebe care-i trofeul. Pregăti mărunțișul, luă pușca veche și ruginită din mâna celui cu dugheana și încercă să-și găsească o poziție comodă de sprijin pe tejghea. «Nu vă puneți, domnule!» îi strigă în coastă un țigănuș. «Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce era pus pe fugă de
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
Acasa > Impact > Relatare > CEASUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Zi de toamnă deplină, cam rece și frisonată de o ploaie mocănească. Se plimba. Strada - aglomerată de trecători și dughene, ca la Istanbul. Adăstă lângă taraba ticsită a unui anticar cu înfățișare colbuită. Răsfoi o gramatică a limbii latine. Își surâse a aduceri-aminte. Zâmbi malițioasă către alt curios atras de cărți. Voia să insinueze câte știa. Chipul și hainele nu
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
spus: că-i din Ieși și că s-o așteptați diseară pe la opt! Dar asta înseamnă ca să m-apuc eu de șmotru că aici e totul dat peste cap, păcatele mele, că ați întins cărțile astea cu furca, parcă e dugheană sau galantar, sau dracu mai știe ce... - Știi ce? Dacă mai vine să-i spui că băiatul nu-i acasă! - Nu zău! - puse femeia mâna-n șold - faci mofturi, domnule Eminescu! Afurisiți mai sunt bărbații-ăștia, eu să fiu în locul
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Ori de câte ori mi se ivea prilejul, o treceam, în revistă de la un capăt la celălalt, fără să mă grăbesc. De la florărese până la grătarul cu mititeii care, dacă începuseră de la o vreme să fie din ce în ce mai mititei, deveneau în schimb din ce în ce mai scumpi. De la dugheana cu artizanat în lemn, până la pescăria unde puteai să găsești dacă erai norocos, afumătură, sărătură, nelipsitul pește oceanic de care erai sfătuit să nu faci abstracție la nici o masă și conserve de pește. De la bieții particulari, atâția câți mai supraviețuiseră
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
în iad Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ EREZIA ZBORULUI DE CURSĂ LUNGĂ Am impresia dragilor că mă prelucrează madam poezia de-mi merg fulgii Cu tot cu sau fără aripile mele rablagite și super sonice Scriu și zbor De pe-o dugheană pe alta a poeziei fulger ambulant Nu citiți în timpul zborului Între romanul zilei de ieri și apocalipsa unei poezii de dragoste n-are loc niciun înger Răstignită între două ceruri dragostea iluminează totul Orbit dau cu capul în Nirvana fără
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
privință fiind indicatoare peste tot. Pentru Ștefan nu era prima dată când îl vizita. În fața intrării castelului, pe o alee care începea cu existența unor restaurante, (unul avea chiar o firmă scrisă în limba română: “La Ariciu”,) se continua cu dughenele de pe ambele părți una lângă cealaltă, pline până la refuz cu obiecte de artizanat local și se finaliza la celălalt capăt, la nu mai mult de o sută de metri, cu poarta de intrare în castel și cu fantastica grădină botanică
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
rând pe rând unii nu mai vorbeau cu mine, dar se mai și născoceau în ce mă privește denigrări de tot felul. De prea multe ori, localitățile altcândva prospere și aspectate ca grădini cu flori, iar azi sluțite estetic de dughenele și coșmeliile ce ocupă peste tot spațiul public din jurul blocurilor, de pe trotuare, de la partere, din parcuri, de la garaje, și devastate economic sau despiritualizate complet pe ruta desființării țăranului, în cazul celor rurale, sunt privite cu dioptrii optice ce falsifică imaginea
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]