741 matches
-
lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci era departe de durerea pe care i-o provoca acum apropierea celor doi, Luana bântuia camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
noroioase, doar pe ici, pe colo asfaltate, mahalaua părea să fi invadat până și centrul orașului, plin de maghernițe Înghesuite unele Într-altele, Îngrămădite pe malul canalului negru unde mulți se spălau și Își duceau traiul de azi pe mâine. Duhoarea canalizării și a scursurilor era la fel, dar Își amintea că mai fusese și mirosul de camfor, o aromă de lemn, Îmbătătoare, care o făcea să se simtă bine, În formă, ca un tainic medicament Întări tor care plutea peste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebuie să intre În luptă... Din nu Încetase să-i țină mâna strâns, deși rămăseseră nemișcați. Adam s-a retras jumătate de pas, dar a fost Împins din spate. În jur, spațiul dispăruse dintr-odată, aerul era Îmbâcsit de o duhoare râncedă și sărată de piele și de păr, pe care o imagina strecurându-i-se prin nas și prin gură până În plămâni. Mulțimea s-a pornit să se agite cuprinsă de un val de Înfiorare pe care l-a simțit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al urinei impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de fecale. Așezată În fața unei cisterne ruginite, o femeie tânără lua apă Într-o căniță și se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi scotea În evidență burta umflată de sarcină. Adam și-a Întors privirea de la ea. Pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcut, poate că ne ducem să privim corăbiile la Sunda Kelapa. știi, vasele-alea mari și colorate, cu pânze enorme. Hei, tu simți mirosul mării? Adam abia a dat din cap. De fapt nu mirosul mării-l simțea, ci o duhoare persistentă, acră, de gunoaie putrede și de benzină și numai o vagă boare de umezeală prin briza uscată. Fapt e că uităm că Malaysia e chiar lângă noi, a continuat Din. Dacă vrem, putem chiar să Înotăm până acolo! E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impozante ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit la umbra unei copertine de beton Înconjurată de imense bene ruginite goale. Duhoarea dulceagă de gunoi stăruia de jur Împrejur. Din a băgat mâna În geantă și a scos un pachet de țigări 555. — Nu știam că tu fumezi, i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns Din. și-a aprins
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piciorul stăpânului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar brațele care strângeau spasmodic marginile fotoliului, tremurând din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scapă. Cu o foame patologică ne descrie toate câte sunt și toate câte suntem. Ciudat, romanul Repetenții își găsește locul ... în romanul Repetenții, de pe la jumătate încolo. Inventarul copilăriei, școlilor, profesorilor, străzilor, destine de teatru, profilul Brăilei și al arhitecturii sale, duhorile, câinii, cărăbușii, morți sau vii, senzațiile Brăilei și când nu-i mai ajung, trece la ruși, fasciști, Jupiter, cosmosul întreg. Pe post de respirație, fișe tehnice, drezine pantograf, motoare Diesel, ambreiaje, cutii de viteză, sisteme de frânare. Scheme, formule matematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mamei. Grija raportării ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține astfel echilibrul balanței. Ceea ce mă intrigă, e neputința mea de a vedea cauza prostiei. Îmi străfulgeră prin gând: prea multă libertate. Poți fi prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la Dudinka, unde se afla Molotov-ul chiar pe țărmul mării Kara. Liuba, simțind un puternic miros de usturoi, întoarse camionul cu 1800 și acesta porni îndrăcit de-a lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec în contrasens și în contratimp, cu viteza Dorului, pe care, chiar atunci, în cealaltă parte a Lumii, un savant iluminat (fost repetent la Matematică) o captă și o zăvorî pe veci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei, imn gărzilor patriotice“, „Tineret pe șantier“ și, aproape de final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd să se întunece ca să privesc stelele. — Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și mai aducea aminte de ziare sau fițuici ca Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai găsit cînd ai ajuns acasă, trebuia să te consideri un norocos ca nimeni altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor îți ia nasul din loc“ (Cărți proaste); „Șoferul, păros și nespălat, / Urla din când în când spre trecători“ (Sex oral); „Deci e firesc / ca acestei lumi constipate / să-i priiască doar literatura / de closet“ (Opinie) etc. La un moment
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu. Faceți o fosă septică, îl îndrumă un specialist. Cum Vasilică era șmecher, a decis să facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Arată, mă, ce naiba mănînci! Este treaba mea. Muncitorii constată că chiar așa și este, adică e treaba lui. Totuși, cîrcotașii caută febril o motivație ca să facă tărăboi anticristului. Unul chiar găsește. Ne spurci baraca. Chiar, aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo pînă... Căutau cuvîntul care se potrivește. Purifici, spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu voce rugătoare, câteva din puținele cuvinte rusești pe care le știa : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca", în timp ce mâinile scoteau la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând din sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin gând nu le trece că bazonarea pantalonilor nu-i o peticire a rupturilor, ci un metod de îmbunătățire a trăiniciei stofelor la fese și la genunchi. Dar și la ciubote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
abia la sfârșit. Și toată trebușoara asta o face numai omul cu femeia lui, care joacă în amestecul de bălegar, suflecați până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două ori prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
preciza cu exactitate când am înțeles că făptura ta îmi era insuportabilă, da, mă dezgusta. Dar a fost devreme, foarte devreme în mult dorita ta viață deplorabilă. Mucii verzi care-ți atârnau din nas, urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură cu gramatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]