2,465 matches
-
lumi, o fâșie plină de furnici milostive, trec peste ea cu smerenia cerului răsfrânt pe ogive. Și parcă tot mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Citește mai mult Între două lumi, o fâșieplină de furnici milostive,trec peste ea cu smereniacerului răsfrânt pe ogive.Și parcă
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Între două lumi, o fâșieplină de furnici milostive,trec peste ea cu smereniacerului răsfrânt pe ogive.Și parcă tot mai des aș zbura,dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii,pământul cântă cel mai duios.Între două lumi, o imensăcatedrală de aer și duh,sufletul meu face escală,apoi se ridică în văzduh.... XXIII. ÎNSINGURARE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016. Însingurare, c-o haină grea mă-mbraci, Pe
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
apere mereu de greu. Că nu-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ȘI DACĂ... Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă... Și dacă veți afla din freamăt De vânt duios că am plecat Sau dintr-al buciumului geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când în
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
îmi bați la suflet Și-ți spun, de e așa cum zic, eu cât mai am răsuflet Te țin aproape, te-nconjor în sentimente calde De dragoste sau de respect iar gândul o să-mi scalde Ființa ta în amintiri plăcute și duioase Așa cum mi-ai făcut și tu, cândva, clipe frumoase. De ești prieten sau coleg din școală sau de muncă Sau neam de viță ori străin, sau vreun vecin din luncă, De ești tovarăș de condei sau simplă cunoștință Mă plec
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE E miez de iarnă și străbat din deal colinzi duioase Iar geamurile strălucesc și-s, astăzi, luminoase, E hârjoneală pe drumeaguri, e ziua de Crăciun, Și orișice creștin dorește să pară azi mai bun. E sărbătoare peste sat dar lângă o portiță O bătrânică firavă, cu ochii de fetiță, Privește
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
țara asta, toată lumea s-a manelizat și s-a tabloidizat, ne sufocați cu partizanate politice și/sau țâțe!” sau că “ Nu mai există presă independentă!” sau că... “Jurnaliștii sunt cu toții niște... așa și pe dincolo!” sau că... diverse altele la fel de duioase, citiți, vă rog, acest text, al unui jurnalist care se chinuie de câțiva ani să-și respecte cu sfințenie meseria, prin intermediul revistei DOR. Apoi, dacă, pe lângă cele de mai sus, v-ați și bătut cu pumnul în piept, susținând că
Decât un jurnalist care încearcă să facă decât jurnalism by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20283_a_21608]
-
sistem, contribuabilii care doresc să plătească online își primesc un user și o parolă de la Direcția Taxe și Impozite Locale, după care, pa și la revedere, își plătesc toate cele de-acasă, de la ei din fotoliu, cu pisica torcându-le duios în poală și cafeaua aburindă în față. Problema e că, din 3000 de primării, doar vreo 73 s-au înscris în sistem (vedeți lista aici), pe locul I pe țară la colectat taxe și impozite online fiind sectorul 3 din
De la Albă ca Zăpada la urmașii ei, fericiți plătitori de taxe online by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20734_a_22059]
-
poveste caragialiană despre sistemul național de pile: Un amic a dat, acum câțiva ani, examen pentru permisul de conducere. Era mai mult decât sigur că-l ia. Avea o pilă beton, la nivel de șefi de Poliție Rutieră. Un bilețel duios cu numele candidatului și mesajul subliminal “Bă, ăsta tre’ să treacă că, dacă nu, v-am spart la nară!” fusese trimis la comisia examinatoare. Convins că va avea un succes răsunător, amicul s-a înființat la examen, în ziua fixată
În România, nici măcar pilele nu funcționează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21099_a_22424]
-
Vorbea în somn de profund dezgust, Chiar cu tot sportul nu mai era robust. Dorin nu mai era cum el se și credea, Căci visa, pe o pajiște mare el se afla, Și alergă tare după stelele căzătoare, Toatele frumoase, duioase, călătoare. Malin n-avea cum să nu compătimească, Din acea zi mila părintească să-i crească, Pentru acea ființă adultă ca o cornută, Dar înțelegea și-i dădea iubire mai multă. Așa l-a văzut într-o zi cum șchiopăta
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
se naște sihastru, un plânset firav dănțuind sub creneluri,, lumină de alb spre un cer de albastru. Inelul de foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din raiuri, renaști ca o sfântă pe sub ceru-ți de jar! Vestești primăvara sub petale de cântec, răsfiri bucurii peste
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
în cea mai neagră săracie primește o ofertă cu contract de muncă și viză pentru Canada însă o refuză. Ce s-ar putea gândi despre un astfel de om? Însă de ce atunci când unii oameni stau față în față cu invitația duioasă a Lui Hristos la mântuire răspunsul este nu. Oare este atât de greu să înțelegem că nu avem alt viitor mai luminos, mai măreț. Charles Dickens a scris o carte intitulată ,,Marile Speranțe” în care redă speranțele unui tânăr de
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
mai ales că-mi trage cu ochiul și muzeul nobil de lângă. Mă strecor pe sub turn și văd prin geamul unui local cum atmosfera se însuflețește cu fiecare minut care aduce înserarea. Ceasul sparge liniștea de porțelan și gongul se prelinge duios peste piață. Lumini galbene, umbre străvezii. Amintiri din studenție, discuții, fum, o gură de bere și una de vodcă. În curtea bisericii veghează tăcută statuita. Rece și neclintită. La doi pași de ea e cald, cafeaua e de poveste și
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
aceleași măști avute la îndemână, de rezervă pentru fiecare interpretare pe scena vieții, în rolurile personale atribuite în parte...... XIV. SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sunt trecătoare Și se sting pe rând, în al lor scurt drum Spre nicăieri, transformându-se-n scrum! Picături de ploaie se preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n ... Citește mai mult Ieri parcă timpul duios îmi șoptea,Vegheat sub străluciri blânde de stea,Reflectate pe cer, printre ramuri,Pe sticla subțire de la geamuri,Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în dureri grele se frâng...... XXVI. DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
l-a dăruit cu har, Înnobilându-i sufletul curat. El face din poezie un altar, În care se închină inspirat. Sufletul său nobil este destinat Să cânte sentimentele frumoase, Iar tu, de iubești sincer, nu e păcat, Dacă dăruiești clipe duioase. Lui Divinitatea, harul i l-a dat Să scrie-n versuri tot ce e frumos. El vede culoare-n ceru-norat Și adoră un cântec melodios. Natura a descris-o-n poezie, Dar n-a uitat nici codrii seculari, Nici blânda
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
singure pier... o clipă ruptă din univers, viața mea, o clipă până când voi cădea pe-altă stea. de-acolo voi privi înapoi - un străin- și mi-e dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin... ochiul meu trist și duios se va stinge, nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
privi înapoi - un străin- și mi-e dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin... ochiul meu trist și duios se va stinge, nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul turbat o
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
urme de culoare albastră în ele. Dar, veverițele, bietele de ele, oare ce s-a întâmplat cu ele? Unde-și mai făceau cuib? Au dat-o lacrimile. Odată cu plecarea veverițelor, s-a dus și o parte din copilăria ei cea duioasă! Referință Bibliografică: Poveste cu veverițe / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Viața liniștită, M-ai transformat în ce-ai vrut tu, Căci m-am crezut iubită... Mi-ai zguduit, zi după zi, Gingașa armonie, Nu am știut de la-nceput Tot ce va fi să vie... Eu mi-am dorit un vals duios Cu tine să dansez, Dar el a fost un ritm nebun, Ce-n minte-l mai păstrez... Ca un tango tulburător A fost iubirea noastră, Dar noaptea sumbră s-a lăsat Pe marea cea albastră... Un cer tăcut și plumburiu
ULTIMUL TANGO de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383777_a_385106]
-
Cu șoapte murmurate blând, Și-n ritmul inimii cântate, Mi-ai pătruns în suflet și în gând, De tine nu pot sta departe. Nu-mi pare rău și nu regret, Că în ceasul târziu din noapte, Când tu mă strângeai duios la piept, Credință ți-am jurat și-n moarte. Mă doare când un cuvântul meu, E ignorat, nu-i luat în seamă. Dar ignorată mă simt și eu, De parcă-aș fi o poză-n ramă. Știu, răul a trecut de
GÂNDURI TRISTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383784_a_385113]
-
mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând adormiră, sforăind dulce, într-un duo armonios. În fundalul de tăcere, ritmat cu sforăituri duioase, am început să reflectez:cum reușesc oamenii fără probleme, să-și facă atâtea probleme? Cînd te gândești că există totuși, oameni cu boli grave, măcinați de boli cronice, chinuitoare, cu handicapuri grele, cu traume fizice și/sau psihice !..Ori, oameni
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Și m-am înfuriat. Da...rău de tot! Nervos, m-am urcat pe scaunul de lângă masă. Acum eram cu cinci centimetri mai înalt decât el. L-am privit de sus și l-am scuipat în creștet. Apoi, i-am șoptit duios: -Faci pe șmecherul cu mine, mă? . Dar el, impertinentul, o ținea într-una: -Șa-se,șa-se! Sictir, sictir! Vă închipuiți că m-a scos din sărite. Nu mai puteam răbda aroganța lui. M-am stăpânit, totuși, spunându-i încet: -Băi
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]