656 matches
-
istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvertură roz peste patul crem. Roz și crem sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spre lună a pustie cum e vara iarna pe la poluri fotbalul se joacă doar pe goluri când e frig dau aripe ideii cum se bea la Cana Galileii nici nu plouă nici nu ninge încă ceas de reculegere adâncă un dulău schelălăie la lună semnul de cutremur ori furtună e potaie să-i tăiem din coadă pentru că e cobe prea năroadă când se-anunță clipe mai solemne mai arunc pe foc un braț de lemne dec.2004, Rucăr, Adrian SIMIONESCU Referință
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
postav, îngropate acum în moloz și bălării, dar sub care, altădată, și pământul fumega și trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliția buhușeană s-a reformat și modernizat din mers, la „creșa”democrației - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai sunt, alții s-au reprofilat, iar alții mai mușcă și azi. Ei cred că lumea i-a dat uitării, însă nici pământul, oricât de greu, nu le va putea acoperi urmele ticăloase! La Buhuși sunt polițiști
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
urat, la poartă apărură doua fete, care veniseră după Eliza, s-o ia la urat. Fetele chiar începură o urătură copilărească. - Du-te și dă-le drumul în casă! zise mama către Eliza. Ai grijă sa nu fie dezlegat Leo, dulăul ... Eliza a adus fetele în casa. Erau deja înghețate de ger. - Unde v-ați pornit voi așa în noapte, pe gerul ăsta? Nu vă e bine în casă? Eliza simțea că prezența fetelor o va îndupleca pe mama ei s-
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
și ei, S-au angajat într-un serviciu demn La un manej ... pe post de călușei! PROVERBIALĂ O mâță blândă zgâriase rău Pe bietul cățeluș cu părul creț Ce încerca să fure din coteț O rață ... prost păzită de-un dulău, Canișul, nefiind descurcăreț, Sau poate amețit chiar de trăscău, S-a încurcat și, ca un nătărău, Fu denunțat la șefii din județ. Deci, ajungând rapid la tribunal, Fu-n prima fază aspru condamnat, Dar a avut noroc fenomenal: Pisica-l
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
Mihaela cu suspiciune. - Nu pot spune, că nu am auzit, domnule judecător și, poate, are dreptate... De fapt, cu cine ați vorbit nu știu, așa că... - Și nici ce am vorbit nu știi, firește. Nici nu vrei să auzi, că toți dulăii ăștia tineri de pe aici îți fac curte, dar îi aperi, bineînțeles. Vă aliați contra mea. Aia e! Să ai o zi bună! - Și dumneavoastră, domnule judecător! Văd că ați început-o bine..., sunteți pus pe poante așa, de dimineață, răspunse
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare seară, ca
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare seară, ca
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
taciturn. M-am împrietenit cu el - jur! - dezinteresat; mergeam duminica împreună, pe ulițele patriarhale ale Iașilor, mergeam așa, hai-hui, „în pohta lelii”, „în dorul lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău, ne îmbătam apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
șpriț dacă-i dam, cu mine-ar fi ciocnit. L-am înțeles că ar dori să bea și el ceva; Ca surpriză i-am dat desert smântâna mea. A-nceput să lingă marginile farfuriei, discret. N-a lăpăit ca un dulău, ci-n mod cochet, A lustruit farfuria și, o privea fascinat... Lângă ușă, micuțul, pe-un pled s-a așezat. I-am spus noapte bună, eram fericit; Așa cățel!... mai rar să poată fi găsit. În miezul nopții, cu glasul
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
România Mare” în 2018. Să fim bucuroși să avem țara care este astăzi. Nu cred că va fi război, dar nici liniște, ci aceeași agitație politică păguboasă. Deocamdată, România (stimulată de Occident) joacă rolul cățelușului gălăgios, care latră la un dulău, fără să ia în seamă ce s-ar putea întâmpla dacă respectivul dulău s-ar supăra, l-ar smocăi bine și apoi l-ar trânti de pământ. Paul POLIDOR: Varianta occidentalo-americană, dar și occidentalo-europeană, în caz de conflict armat, va
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
Nu cred că va fi război, dar nici liniște, ci aceeași agitație politică păguboasă. Deocamdată, România (stimulată de Occident) joacă rolul cățelușului gălăgios, care latră la un dulău, fără să ia în seamă ce s-ar putea întâmpla dacă respectivul dulău s-ar supăra, l-ar smocăi bine și apoi l-ar trânti de pământ. Paul POLIDOR: Varianta occidentalo-americană, dar și occidentalo-europeană, în caz de conflict armat, va fi, în opinia mea, să scoată „castanele din foc cu mâna altuia”, adică
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
tară, Dă-mi din puterea ta, de veacuri adunată, Să pot răbda rușinea ce-ți stă acum povară. Ești dată la străini, bucată cu bucată, De pe pământul tău pe care m-am născut, Ca un vânat gonit... ce-l fugăresc dulăii, Sunt alungați părinții, când încă n-am crescut. Din trupu-ți ciopârțit se-nfruptă azi călăii. În verdele naturii, păstrată de martiri, În aur strălucind, pe fruntea ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune la
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
totul alta să te lauzi cui avea vreme să te asculte, eu am scos apă din puț, la fel ca oamenii mari. Noroc cu ghinionul care m-a lecuit, că mi-a intrat cămașa printre uluci, a sărit câinele, un dulău cât toate zilele care mi-a apucat-o sfâșiind-o. Am început să urlu alergând, că pe distanțe mici puteam să concurez cu Zatopek. M-a luat mama în brațe, m-a cercetat pe toate părțile și când a văzut
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
umbrela succeselor economice, clasa HP se dezvolta și înflorea, manipulând masele populare cu sloganuri mincinoase. Pentru că, în comunism tehnica manipulării s-a perfecționat cu metode rafinate, învăluite în iluzoria manta a limbajului de lemn. Atunci a apărut tipul de HP-politruc, dulău al puterii politice comuniste, executant feroce al directivelor dictatoriale împotriva intereselor oamenilor de rând, organizator ideal al turmelor gregare de aplaudaci, pentru aprobarea acelor măsuri prin osanale și ovații interminabile. Astfel de servicii oferite de HP-politruci abili, lingăi cu șefii
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
de înavuțire. Oricare partid ar fi la putere, dacă omul de rând, talpa țării, votantul partidelor, nu muncește totul se duce de râpă. Oricât de sforăitoare ar fi vorbele iubitului conducător fie el Președinte sau Primul Ministru, adică mâță sau dulău. Așa se cam au între ei conducătorii. Conducătorul însăși are o comună natală. Din firea lucrurilor își iubește această comună și ea iese singular din nevoi peste noapte. Dar ȚARA și-o iubește acest conducător? Într-atât încât o aduce
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
Chirigiul cu căruța cu care merse tot drumul până-n sat. Satul lui, acea oază de fericire a copilăriei, acum i se păru un colț uitat de lume și de Dumnezeu, o mică localitate pustie în care mai lătrau doar câțiva dulăi pe devale; oamenii erau la sapă și la coasă pe câmp. -Și dumneta zici că ești al lui conu’ Gheorghieș? -Da, moșule! -Și care din ei? -Mihai! -Aaa, conu’ Mihai, poiatul? Păi spune bre așe că și conu’ Gheorghieș v-
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
de intrare în ogradă, trase o raită, în joacă, printre orătăniile din curte, mai mult ostenindu-se, nicidecum să prindă ceva, găinile erau ținte prea mari pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
nicidecum să prindă ceva, găinile erau ținte prea mari pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, și, văzând lângă grajd cușca goală a dulăului, intră în ea și se așeză să se odihnească. Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botișor cu mustăți lungi și ochișori vioi, care-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]