658 matches
-
ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit la umbra unei copertine de beton Înconjurată de imense bene ruginite goale. Duhoarea dulceagă de gunoi stăruia de jur Împrejur. Din a băgat mâna În geantă și a scos un pachet de țigări 555. — Nu știam că tu fumezi, i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns Din. și-a aprins un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci. În lipsa strugurilor și a prunelor, vinul și țuica se arătau rar, iar băutura de căpătîi stoarsă la fața locului era pălinca de napi, altfel zicînd, sama hoanca de sfeclă, grea, dulceagă și puturoasă, dătătoare de dureri de cap o zi Întreagă și Încă o noapte fără somn, de-ți venea să-ți cufunzi tîmplele pe veci În apă rece. Localnicii, cine știe din pricina căror păcate, aveau greutăți cu darurile lăsate de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prezent. Așa te-am iubit eu pe tine. Tu pe mine cum m-ai fi iubit? Vreau să fiu drăguța ta. Nu vreau să te pierd. Partea a III-a -Fantezie în fantezie Mijlocul florilor se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o senzație difuză, neliniștitoare, pe care nu știi prea bine de unde s-o apuci. Te trezești, de exemplu, că toate japonezele, cu cât mai tinere, cu atât mai deschise în exprimarea acestui lucru, par a trăi febril obsesia unui romantism dulceag, deșănțat chiar, în sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit despre bărbatul străin, curtenitor, galant, atent, despre suspine la lumina lunii pe pat de roze, despre declarații de dragoste în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Henry David Thoreau (născut în 1817 la Concord, Massachusetts, mort de tuberculoză în 1862 în casa părintească). Biblia, București, 1968; „Epistola a doua către Corinteni“, III, 6. Svångremmen - „Cingătoarea“; Svältbältet - „Brîul Foamei“. Specialitate suedeză, un fel de cremă de brînză dulceagă. Oscar Ivar Levertin (1862-1906), scriitor și istoric literar suedez. Ola Hanssson (1860-1925), poet și prozator suedez. Din 1889 s-a stabilit în Germania. Klara Johanson (1875-1948), eseist și critic literar. Biblia, „Ioan“, IV, 7-8. Ossias Beert (1570-1624?), pictor, reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
câteva rânduri. Neprimind nici un răspuns, au chemat un sergent de stradă și, împreună, au forțat ușa. Pe G. l-au zărit întâi în oglindă, rezemat de speteaza scaunului, ca într-o poză. Era mort de câteva zile, fiindcă un miros dulceag și grețos plutea prin încăpere. Oglinda îl reda cu o fidelitate absolută, de netăgăduit. Așa cum G. își dorise nespus în ultima vreme, dar cei prezenți nu au luat deloc în seamă amănuntul acesta. Sergentul, până la studierea cazului de către organe mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în punctele, ce-i drept, nodale, în care - dau un singur exemplu - portretul soților Ceaușescu e împins dincolo de frontierele etice ale parodicului. Expedițiile cinegetice ale șefului de stat se desfășoară ca unse cu miere, într-o atmosferă deopotrivă netedă și dulceagă. Ședințele de chiromanție gipsy pe care soția sa și le programează periodic dau, la rându-le, seamă de un anume miraculos de mucava. Ce se întâmplă, de fapt, în această carte cu titlu vag uzurpator ? În plin an 1989, între
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Sorin Lavric În 1970, Michel Foucault, prefațînd la Gallimard volumele lui Georges Bataille, scria: "Astăzi știm: Bataille e unul din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-ai căror umeri, ne-o amintește o butadă recunoscătoare, dragă modernității, stau vremurile noi. Și liniștite. Era încă timpul, la 1914, să privești înapoi cu dulceagă pietate. Îndată după, admirația va răscoli numai răni. Lumi-le uitate, deși consună cu tonul general, n-au a face cu figurile istoriei imediate sau ale literelor. Sînt plonjări în eroismele altor vîrste, cu întemeietori de spiță biblică, de la Noe
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
mă irită mai mult decât interminabilele ocolișuri stilistice și prețiozitățile tehnice ale scriitorului cu pretenții. Enervat de întârzierea deliberată a intrării în subiect, îmi vine să țip, asemeni indivizilor din cinematografele de cartier ale copilăriei mele, care, excedați de romanțiozitatea dulceagă a câte unei povești de amor, nu se sfiau să se adreseze, neaoș, prin pânza ecranului, protagonistului care nu se hotăra să treacă la acțiune: "Da' f...-o o dată, mă, prostule!" Mi-am jurat să nu mai citesc cărți "scoase
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Capetele se clatină hâțânate din șolduri, în contratimp, ce dau trupului aerul unei păpuși automate, ca în hieratismul culturilor vechi, al cărei resort, încordându-l, mișcarea continuă cu o mecanică fascinantă, marcată de țîpuritura înaltă... La Ceteze, amorul nu este dulceag; dragostea e ceva înfricoșător. Nunta în sine, Raptul, Pregătirile. Dar asta este o prefăcătorie. Un artificiu, Masca încremenită pusă pe fața vie a sentimentului, pentru a face posibil șocul, surpriza, revelarea „demonului" prezent în orice joc... Vitalitatea, astfel stăpânită, cedând
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
Jessica l-au găsit puțin mai devreme, pîndind la capătul șirului de case lipite unele de celelalte. Bomba V, prin ale cărei mutilări colindă în căutare de pradă, a distrus patru locuințe, exact patru, precisă ca o operație chirurgicală. Miroase dulceag a lemnărie prăbușită înainte să-i vină vremea, a cenușă bătută de ploaie. Cordoane au împrejmuit locul, o santinelă tăcută s-a tolănit pe pragul unei case intacte, de lîngă care încep dărîmăturile. Nici Pointsman, nici soldatul nu lasă să
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
am coborît podul mobil către sinele meu. Ea pătrunde în mine în același timp în care și eu pătrund în interiorul ei. I-am dat voie, voie să vadă timiditatea, vulnerabilitatea de pe chipul meu atunci cînd facem dragoste. Sună pretențios, nu? Dulceag, nu credeți? Dar ăsta-i adevărul, dragostea alege arsura asta pretențioasă, aleargă laolaltă în maratonul acesta pretențios și o ține tot așa pînă la panglica de la sosire. Oamenii care se iubesc se privesc în ochi timp de un minut întreg
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
nu șifona pânza cortului"), căci Diana semăna cel mai puțin cu Diana câteodată; mâna alunecând sub cearșaf și mângâindu-i bărbia, obligându-l să se întoarcă spre ea, și atunci picioare, buze, cearșafuri, gust de pastă de dinți și parfum dulceag al gâtului încremenit, excitat, „Ai luat pilula?" („Vârâți țărușii prin inelul de cauciuc, ținânându-l pe acesta cu degetele. Pentru a fi siguri că sunt bine înfipte, fixați-le în diagonală, spre interiorul structurii"), lubricitatea bruscă a unui te iubesc, fiindcă
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
răul, nu risipește grijile și cu atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o revărsare molipsitoare de sentimentalism dulceag, apogeul fiind atins în varianta doloristă de împopoțonare a icoanelor: personajele sunt umanizate în exces, iar sfinții încep să semene la fizionomie cu vedetele de cinema. Astăzi, majoritatea icoanelor sunt deviate de la canon, ele fiind „căzute din asemănarea" cu modelul
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice afirmată în istoria literaturii noastre cu puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază dulceagă căreia îi lipsește direcția unui gând dau grosul foiletonului. Papadima nu are concizie în expresie și nici concentrare în gând, de aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
consacrării ca figură legendară, Gheorghiu-Dej, și a raportului său (raportul lui Beniuc se prefigurează ca un frate mai mic al raportului politic, de partid, ierarhiile în oglindă sînt limpezi). Supunerea literaturii în fața politicului este și ea reiterată, metaforic, în limbaj dulceag, aproape infantil. Paradoxurile nu lipsesc (lucrările congresului care arată drumul și busola partinității, dar totodată literatura ca „mare liberă”). Prin tonalitate, prin ideile pe care le susține, prin procedeele de tip propagandistic (prin simularea consensului - „noi toți” și a datoriei
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
Gheorghe Grigurcu Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină într-o accepție mai nouă a conceptului. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu sentimental
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
o frunte îngustă și un trup de femeie.” De regulă, poeții expresioniști s-au mulțumit să caute în jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent ne obligau să le observăm starea. La tine e ceva mai mult decât atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale ființei
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
puterea cuplului stă chiar în imperfecțiunea lui, în vulnerabilitatea lui, pentru că, așa vulnerabil și imperfect cum e, poate fi reformat la nesfârșit. Tot aici, o afecțiune generalizată și aproape nediferențiată invadează sfera publică, mai ales printr- o retorică pe cât de dulceagă și dezinhibantă, pe atât de dăunătoare. În fine, tot aici, castitatea actuală intervine ca o reacție la orgasmul (adică succesul în viața sentimentală și sexuală, performanța pe piața liberă a iubirii etc.) impus prin toate mijloacele - o nouă virginitate bazată
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
pe care, dincolo de Ocean, tânărul Dickens tocmai începea s-o pună sub lupă. Marea invenție a epocii constă în cristalizarea unui stil al relatării directe, al refuzului implicării pasionale, oricât de crude, chiar bestiale, ar fi fost evenimentele narate. Stilul dulceag al romanului sentimental e îngropat pentru totdeauna, deși temele sale - dispariții misterioase și reapariții improbabile, crime absurde și explicații fantasmagorice, violențe sadice și salvări miraculoase - supraviețuiesc mareei inflaționiste care continuă să scalde țărmurile literaturii populare. Marele câștig al epocii constă
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]