157 matches
-
dormea la picioarele bunicilor). Noaptea, după ce încuia ușa, deschidea radioul sub pernă. "Aici vocea americii, sunt Mircea Carp și vă transmit știri din lume peste lume și pentru lume." Dumnezău mami lor di ruși! Mi-au ucis băietu pentru un dumicat di pâni, spurcatî națâi! Cum îi mai rabz, doamni, pi pamânt? Futui Siberia măsî, 8 ani blestemațî! Mai bini mă omorau și pi mine odatî cu el. Despre lagăre și despre stăpânii de lagăre primele lecții le-au învățat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Asta-i viața la internat: nici nu mori, nici nu trăiești. Cătați-vă, mă, gazdă, că vi se stafidesc mațele în voi. Mama lor de bandiți, își rotunjesc burțile cu pâinea voastră! Bine, dacă nu îți este foame, pune-ți dumicatul în buzunar, o să-l mănânci mai târziu. Curtea atelierului era plină: soare, castani, umbră, bănci, zâmbete. După o magazie, băieții făceau poștă o țigară Snagov cu filtru, fetele chicoteau, prin fața atelierelor treceau studenții de la politehnică. Ăștia din clasă sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea fi dat din mână avea să fie desertul lui. Moartea Îl privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dar era liniște pă tema asta și mergea totul cum nu se poate mai bine, dar la un an după ce împlinisem idealismul ăsta cu Facultatea, vine trăznetul fatal al destinuli meu, de moare Macatist. A murit săracul înecat cu-n dumicat de pâine tocmai când fra-su Cangurașu a dat bairam, era pâine de-asta de vatră, comandă specială, făcută la Brutăria ce-o deschisese popa Ioachim pe Afinului, la unsprezece, pă unde-a fost Direcția Sanitară de pe vremea comuniștilor, o pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii peste cap de ziceai că vrea să zboare și până să se prindă careva, a trecut și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă, bărboșii acopereau cu urdă afânată săpătura, bătătorind-o până se făcea tare și neagră ca betonul. La următorul drum, săreau din drojdia neagră copii blonzi, unii abia născuți, alții adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de personaj, dar are avantajele spectrului pentru că poți pătrunde oriunde fără a fi descoperit. Păcălisem și timpul pentru că, așa cum simțise Cargobot, era numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jumătate și o aștept pe sora mea să iasă din baie. Când eram cu ultima bucățică de pizza În gură, mă Întrebă: Ei, ți-a dat restul la cei 50 de lei? A avut mărunt? Mie mi s-a oprit dumicatul În gât și am făcut ochii mari. - Tu glumești? I-am dat cei 28 de lei pe care Îi pusesem pe măsuța de pe hol. - Pai, am pus și eu cei 50 de lei dedesupt, ți- am și spus, În drum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
el vede același lucru de două ori și neclar, tu vezi două lucruri diferite, fiecare clar. șase în al cincilea loc: dacă mergi acum în biserica dragostei tale, îngenunchezi și te rogi, regretele vor dispărea. apoi poți să mănânci un dumicat de os de balenă și să pleci mai departe. nouă deasupra: singuraticul șașiu îți poate purta noroc dacă îl mângâi pe pavilionul urechii drepte și îi dai un bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ești sigură, zic, că n-ai văzut-o niciodată pe Helen Boyle cu o carte care se chema Versuri și poezii din lumea-ntreagă? Mâna deschisă a Monei Sabbat cade pe birou și apucă sendvișul învelit în folie. Mușcă un dumicat, cu privirea ațintită la radioul cu ceas. — Adineauri, la radio, zice Mona, așa ceva ați făcut? Dau din cap că da. — Ați obligat-o pe doamna doctor să se reîncarneze? O rog s-o sune odată pe Helen Hoover Boyle, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia dacă Își puteau stăpâni râsul văzându-i pe cei doi mestecând solemn de șaizeci de ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei aflați În cercul scriitorului, nu numai slujitorul său, erau de părere că Își stricase digestia prin acest regim fad, chiar dacă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și iubitului nostru prieten este cea mai nimerită? Se opri cu ochii pe Ghiță Bîlcu, care mesteca pe furiș o pulpă de gâscă. Acesta încremeni cu dumicatul în gât. - ...Așa e că nu știți? Păi de unde să știți? se bucură nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule! Nu te lăsal Așa, Ilie, călărește-o, dă-i bine! Aha, ha, acum, na, slobozește-te, aha, hi, nu... Cârlane, n-o lăsa, ai ostenit, ai, calu tatii, așa, dumicatul cui te-a făcut, ei, așa... Pe urmă iepele fură gonite să pască. Armăsarii încă nechezau. Picioarele lor subțiri §i lucioase tremurau în bătaia lunii. Își mușcau cozile din când în când. Oamenii râdeau, rezemați de codilele bicelor. - Strașnici armăsari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă. Omul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei eu, rușinată. Aștept să termini și tu și mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajungi niciodată om... dacă nu înveți treaba asta, înțelegi? PARASCHIV (Tremură de furie; începe să ciopârțească dinadins cartofii.): Or să vină să ne caute! MACABEUS; Nu ești bine pregătit pentru viață. Te-am ghicit dintr-o dată. Mănânci prea repede, înghiți dumicați prea mari... N-ai răbdare să mesteci... N-ai răbdare să dormi... Nu știi să te lași bătut... E rău. Ai s-ajungi rău de tot. Ai mare noroc că te-am luat cu mine... PARASCHIV (Trântește cuțitul.): Gata! MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a dus mai apoi și s-a spânzurat... Și fiecare om are un șarpe încolăcit în jurul gâtului și îi dă de mâncare și de băut și îl ține strâns la piept în timpul somnului... Și îi dă de mâncare din fiecare dumicat... Și... da! Și ce crezi tu? Că atunci când ai mâncat o pâine întreagă, chiar ai mâncat o pâine întreagă? Nu! Că ai mâncat numai o jumătate de pâine... Că jumătate ți-a mâncat-o șarpele, fără să știi... Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul ridică degetele. ― Pe Panaitescu l-am "sinucis", pe Valerica am îngropat-o... Se opri cu mijlociul în aer: Și-acum ce facem? Cum scăpăm de ăl bătrîn? ― Aveți vreo idee? ― Nu-mi cere și idei! E prea mult. Tot dumicatul ăsta a fost cam mare pentru mine. ― Încercați totuși să vă gândiți. Artiștii au fantezie. Râse ștrengărește: Mi-amintesc de o prietenă, actriță. De Sfântul Gheorghe, patronul soțului... Zîmbi: Sînteți prea tânăr, n-ați prins vremurile acelea... Oamenii erau grozavi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet într-un pumn potcovit, Faraon înghiți cu ghionturi, băgă mâna în sân și scoase un cârnat mușcat la un capăt. — Si manghe bok, praleo... se tângui Faraon, dar fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]