506 matches
-
3 ianuarie 1849 s-a intitulat „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849, „Gazeta Transilvaniei”. Sub redacția lui G. Barițiu, în iulie 1837 s-a editat la Brașov „Foaia de săptămână”, periodic destinat a fi complementul politic al săptămânalului „Foaia duminecii”. Deoarece nu se obține aprobarea administrației imperiale, gazeta este suspendată după două numere. La începutul anului următor se publică în locul ei, și cu toate aprobările necesare, G. de T., avându-i pe Barițiu ca redactor și pe J. Gött ca
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
FOAIA DE DUMINECĂ, supliment social și literar al ziarului „Dreptatea” din Timișoara, apărut săptămânal între 25 decembrie 1893 și 29 decembrie 1896. De redactarea acestui supliment literar, de fapt o publicație periodică aproape autonomă, s-au îngrijit, pe rând, Valeriu Braniște, George Candrea
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
lecturile numeroase, prezența constantă la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie. Colaborează la „Facla”, „Dumineca Universului”, „Păreri libere”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Cristalul”, „Discobolul”, „Floarea de foc”, „Freamătul vremii”, „Ulise”, „Rampa” (unde a susținut un timp o rubrică zilnică), „Vremea”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Litere”, „Meridian”, „Opinia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Succes”, „Lumea românească”, „Adam” ș. a. În 1935
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Hărlău s-au sfârșit viața, în anul 7134 <1626î în dzile...], în luna lui ghenarie 13 zil[e], sămbătă; și cu mare cinste l-au adus trupul dumnelui și l-au îngropat în luna lu feurarie în 5 zil[e], duminecă. Aice zac osele dumnealui. Dumnezeul[e] iartă-[l] <în î împărăție cerului adevărat; în ani 7134” (Inscripțiile medievale ale României. Orașul București, vol. I, îngrijit de Al. Elian, Constantin Bălan, Haralambie Chircă, Olimpia Diaconescu, București, Editura Academiei R. S. România
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se cade a o lua” (op. cit., p. 182). Era și părerea Sfântului Vasile cel Mare. 206. „Pocăința cea adevărată - explică pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pan Șendrea portarul, care s-a pristăvit la veșnicele lăcașuri ...” 591. Despre mormântul unei Doamne Cneajna, roabă a lui Dumnezeu și „Doamna lui Ștefan Voevod, Domn al țerii Moldovei” - răposase în anul „7050 [1542], luna lui iulie 31, într-o Duminecă” -, Iorga presupune că trebuie să aparțină soției „nenorocitului de Ștefan Lăcustă, ucis de boieri”. Gestul lui Petru Rareș, care o înmormântează pe văduvă (Ștefan Lăcustă murise în preajma zilei de 20 decembrie 1540), deși soțul ei fusese cel care îi luase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Callimachi, cel ce a stăpânit în Moldova, cu toată cuviința, șapte ani în capăt. Rugați-vă voi, toate rudele și toți prietenii, ca ea să afle milă la viitoarea judecată. A răposat în această țară la 1837, luna lui martie, Duminecă, în 27. Lângă ea zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se vedea chipul). 594. Ed. cit., pp. 240-242. 595. Pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor documente. S. a efectuat anchete etnofolclorice în satele românești de la Nistru până la est de Bug, în cadrul campaniilor monografice organizate de Dimitrie Gusti și Traian Herseni, acordând importanță studierii obiceiurilor. În alte contribuții, cum sunt Din obiceiurile românilor de peste Nistru - Dumineca Mare, Anul Nou la moldovenii de peste Nistru, Crăciunul la moldovenii de peste Nistru, Prohoadele la românii de peste Nistru, Iarba verde. Din obiceiurile moldovenilor de peste Nistru, Jocurile de copii la românii de peste Nistru, Moscălia ș.a., se aduc numeroase argumente privind identitatea etnică
SMOCHINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
liceul romano-catolic la Șimleu Silvaniei, Liceul „Gh. Șincai” la Baia Mare (bacalaureat în 1920) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde în 1925 își susține licența. Va funcționa ca profesor secundar. Debutează în 1919, în „Gazeta de duminecă” din Șimleu Silvaniei, iar editorial cu placheta De vorbă cu mine, apărută în 1924. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Familia”, „Patria”, „Brașovul literar”, „România nouă”, „Viața ilustrată”, precum și la reviste și ziare din București: „Viața literară”, „Gândirea”, „Vremea”, „Adevărul
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
Sadoveanu și Gr. T. Popa, revista „Însemnări ieșene” și este ales membru corespondent al Academiei Române (mai 1936). Debutează în 1904, încă de pe băncile liceului, la revista umoristică „Belgia Orientului”, sub semnătura Top, cu poezia intitulată M-am procopsit. Publică în „Dumineca”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viața românească” (unde se afirmă efectiv și unde îi apare, începând din 1909, cea mai mare parte a operei), „Viața socială”, „Teatrul” (1912-1913, unde este redactor), „Lumina”, „Însemnări literare”, „Lumea”, „Bilete
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Paul Hazard, proiectând studii comparate despre scriitori români și francezi, îndeosebi cu privire la existența unor surse comune de inspirație. După întoarcerea în țară este profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București. Debutează cu versuri, sub pseudonim, la cincisprezece ani, în revista „Dumineca”, iar în 1910 la „Opinia”, ca prozator și critic literar, cu un articol de susținere a poeziei simboliste, relevând valoarea „necunoscutului” G. Bacovia. Colaborează la „Spre lumină” (revistă școlară din a cărei redacție a făcut parte), „Veselia”, „Moldova de Sus
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
Poezii (1938) sau de proză, cum sunt Pe pământ udat de sânge și alte schițe (1924), „Meșterul Nicu” (1926), și câteva cărți în care adună articole și comentarii politice ori sociale, dar și însemnări despre literatură - Îndemnuri (1914), Gânduri de duminecă (1937) ș.a. - depun, de asemenea, mărturie despre disponibilitățile unei personalități caracterizate printr-o remarcabilă deschidere către cele mai variate aspecte ale realităților românești din anii premergători și următori primului război mondial. O susținută activitate de conferențiar completează aceste preocupări, la
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
1926; Pacea de la Versailles, Brașov, 1926; Grivei și alte povestiri, Sibiu, 1927; Nicolae Bălcescu, Sibiu, 1927; Nunta amânată, Praga, 1927; Abatele Zavoral și Institutul Cehoslovac-Român din Praga, Sibiu, 1928; Ceva despre Cehoslovacia, Sibiu, 1928; Ultima audiență, Brașov, 1933; Gânduri de duminecă, Brașov, 1937; Unde-i iubire, acolo e Dumnezeu, Sibiu, 1937; Poezii, Brașov, 1938; Clipe de întremare sufletească, f.l., f.a.; Pentru serile de șezătoare, f.l., f.a.; Povești din țara Cehului (în colaborare), f.l., f.a. Traduceri: Maxim Gorki, Nuvele, Budapesta, 1906; J.
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
s-a arătat permanent un condei activ. E prezent în numeroase periodice: „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Adevărul literar”, „Vieața nouă”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Săptămâna ilustrată”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Dumineca”, „Noua revistă română”, „Lumina”, „Steaua noastră” (New York), în publicații teatrale - „Rampa”, „Scena”, „Teatrul” (Iași) sau cu profil social - „România muncitoare”, „Facla”, „Viața socială”, „Viitorul social” ș.a. Internat în 1913 într-un sanatoriu din Elveția, așterne pe hârtie impresiile stârnite de
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
din București. Debutează în „Adevărul ilustrat”. Douăzeci de ani va fi redactor la „Adevărul”, apoi la „Universul” (până în 1914). După război a lucrat ca redactor la „Izbânda”, din nou la „Adevărul” și la „Universul”. Redactează împreună cu Adrian Verea suplimentul literar „Dumineca” al ziarului „Adevărul”. La 1 ianuarie 1941, când s-a pensionat, era redactor la „Curentul”. A colaborat și la „Generația nouă”, „Revista literară”, „Adevărul literar”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Răsăritul” (Iași), „Universul literar”. A mai semnat A. Aron, A
NORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
românească, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 2000; Povestea lumii de demult. Pământul. Sfârșitul lumii, îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2002. Repere bibliografice: G. Ibrăileanu, „Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci)”, VR, 1906, 7; Simion Mehedinți, Tudor Pamfile, „Dumineca poporului”, 1921, 21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile, „Dumineca poporului”, 1921, 21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile, „Lamura”, 1921, 1-2; Mihail Sadoveanu, Tudor Pamfile, VR, 1921, 11; Perpessicius, Repertoriu critic, Arad, 1925, 185; Ioan Bianu, Amintire despre Tudor Pamfile, „Tudor Pamfile”, 1928
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Povestea lumii de demult. Pământul. Sfârșitul lumii, îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2002. Repere bibliografice: G. Ibrăileanu, „Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci)”, VR, 1906, 7; Simion Mehedinți, Tudor Pamfile, „Dumineca poporului”, 1921, 21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile, „Dumineca poporului”, 1921, 21; V. Voiculescu, Tudor Pamfile, „Lamura”, 1921, 1-2; Mihail Sadoveanu, Tudor Pamfile, VR, 1921, 11; Perpessicius, Repertoriu critic, Arad, 1925, 185; Ioan Bianu, Amintire despre Tudor Pamfile, „Tudor Pamfile”, 1928, 1-2; Valeriu Ciobanu, Tudor Pamfile, RITL, 1956, 1-2
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
transcrie ț și ș. De exemplu: fatia → fața; asia → așa; prefatiune → prefațiune etc. Grupurile sci, sce se transcriu ști, ște. De exemplu: Bucuresci → București; Branisce → Braniște; nisce → niște; pesce → pește; sciu → știu. Conform acestor principii, trebuie păstrate toate particularitățile fonetice: duminecă, fineță, Întunerec, strein, sălbatec etc. Dacă Într-un text avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor (1847), Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români (1850). A., care cunoaște pe Seneca, Plutarh, Tit Liviu, se servește de izvoare latinești și bizantine. Numele său apare și în publicații precum „Gazeta de Transilvania
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
adevărate mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îl pune, Buda, 1828, reed. parțial în Lupaș, Cronicari, I, 166-170; Catihetica practică, Buda, 1843; Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe duminecile păresimilor, Buda, 1847; Anotări din Istoria eclesiastică despre urzârea și lățârea credinței creștine între români, Pesta, 1850. Repere bibliografice: [Theodor Aaron], FMIL, 1860, 20; Encicl. rom., I, 2-3; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 218; Lupaș, Cronicari, I, 166; Corneliu Popeți
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
să se concretizeze într-o importantă activitate de traducător și animator cultural. Pe lângă elaborarea unor apreciate versiuni sau prelucrări (majoritatea în versuri) ale unor opere celebre sau doar la modă în epocă, s-a afirmat și în calitate de redactor la „Foaia duminecii” (1837) sau de colaborator la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, periodice în care a publicat versuri și articole pe teme literare. Prima și cea mai cunoscută scriere a lui B. este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
1940 își ia a doua licență, în drept. Exercită numeroase ocupații: director la Imprimeria Centrală, profesor de matematică, economist, vameș, consilier tehnic, proiectant. În 1937 și 1939, B. publică două eseuri în „Arta și tehnica grafică”. Apariția romanului Într-o duminecă de august (1941) surprinde totuși critica. Războiul și, apoi, alte cauze l-au făcut pe autor să abandoneze literatura până în 1965. Câteva schițe și o nuvelă sunt publicate postum, în volumul Exerciții (1970). Tipărit chiar înainte de intrarea României în război
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
își exprimase într-unul din eseuri admirația pentru opera lui Proust, „clădită ca o catedrală”, iar în romanul său citează cuvintele unui personaj din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, ceea ce denotă familiarizarea cu problematica modernă a genului. Într-o duminecă de august înregistrează fluxul conștiinței unui personaj-narator pe durata unei zile, cu inerentele recuperări ale unor porțiuni din trecut, datorate memoriei involuntare. „Dumineca de august” e ziua în care „eroul” ia hotărârea de a scrie un roman, gest care trebuie
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, ceea ce denotă familiarizarea cu problematica modernă a genului. Într-o duminecă de august înregistrează fluxul conștiinței unui personaj-narator pe durata unei zile, cu inerentele recuperări ale unor porțiuni din trecut, datorate memoriei involuntare. „Dumineca de august” e ziua în care „eroul” ia hotărârea de a scrie un roman, gest care trebuie să-l salveze din semiconștiența, confuzia mentală și abulia în care se scufunda. Procesul e configurat în detaliu, fraza lui B., mlădioasă, elegantă
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o continuare a scrierii lui Mateiu I. Caragiale Sub pecetea tainei, fiind reușită ca rezolvare epică a enigmei, dar fără vraja scrisului matein. SCRIERI: Într-o duminecă de august, București, 1941; ed. îngr.și postfață Mariana Vartic, Cluj-Napoca, 1991; Exerciții, postfață Lucian Cursaru, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Într-o duminecă de august” de Eugen Bălan, VRA, 1941, 601; Cioculescu, Aspecte, 434-435; Const. Fântâneru, „Într-o
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]