204 matches
-
puteam, luam. Cel mai mult a fost trei milioane de lei. Din Oradea. De la om. Am ajuns în Oradea fără să vreau, m-am îmbolnăvit de hepatită în decembrie ’92. Medicul din comună mi-a zis să plec la patru după-masă la spital. M-am dus să iau bani. Banii ăia, i-am băut. Hoțul furat Am trecut pasarela aia la Oradea, aia care merge spre case. Și am văzut o casă, și m-am uitat în casă să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
propriul fiu. Și tot eu sînt plină de furie și de resentimente și de epuizare cronică. Cea care a Început să ducă disperat dorul serviciului, dar care nu se poate deprinde cu ideea de a-și părăsi copilul măcar o după-masă, necum toată săptămîna, și care s-a hotărît să rămînă acasă, cu el, lucrînd În calitate de consultant independent pentru Calden, În loc să revin În postul de director de marketing. Dan nu Înțelege. Nu ar avea cum, În condițiile În care pleacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un loc În viața ta, iar tu trebuie să găsești o modalitate de a-i face loc. — Știu, oftez eu, căci Fran, deși Își urăște propria soacră, are probabil dreptate. O să Încerc, promit. Și mă țin de cuvînt. În acea după-masă, cînd numele Lindei apare pe display-ul telefonului meu, zîmbesc (am citit odată că, dacă te forțezi să zîmbești cînd vorbești la telefon, vocea Îți va suna În mod automat mai veselă), ridic receptorul și rostesc un salut degajat. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l așteaptă decît pe Tom ca să doarmă În el, dar, chiar dacă aș fi dispusă, nu cred că fiul meu ar refuza să doarmă În alt pătuț decît cel din camera lui. Astăzi, Tom vine acasă ca să-și facă somnul de după-masă și, de Îndată ce Dan intră În casă, observ că e Într-o stare de spirit bună. Nu, mai degrabă una excelentă. Și, imediat ce Tom e Întins În pătuț, Dan mă Înșfacă și Începe să danseze cu mine peste tot, cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stau amîndoi În pat cel puțin o oră, uitîndu-se la emisiunile matinale. În cursul zilei, cînd Începe să devină ursuz, Își primește biberoanele și, de regulă, nu merge la culcare decît dacă adoarme În cărucior. Consecința este că, la cinci după-masă, Oscar ajunge de nesuportat. Credeți-mă, am fost de față. Singurul lucru care Îl face fericit este să fie ținut În brațe, așa că Trish Îl ține de la cinci pînă cînd e dus la culcare, adică la orice oră poftește. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă gîndeam să-mi iau, poate, și o după-amiază liberă În cursul săptămînii, ca să pot să-l văd și atunci. — Oh. Tonul meu e neutru. La asta nu mă așteptasem. — M-am gîndit că aș putea trece pe acolo În după-masa asta, să-mi iau niște lucruri și să vorbim. Sigur, zic privindu-mi ceasul. Pe la patru? — Bine, Îmi răspunde, iar glasul Îi e tot detașat și rece. Ne vedem atunci. Pa. Mă surprinde faptul că tremur puțin În timp ce las jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne-am fi întâlnit numai atunci, în fața porții. Bunicul îmi trimitea invitația cu cel puțin o lună înainte, o scria de mână, avea un scris cu multe înflorituri, textul era mereu același, că mă așteaptă cu drag ca să petrecem o după-masă plăcută cu ocazia onomasticii noastre comune, și eu, și tata aveam același nume, dar eu nu aveam voie să-i spun pe numele mic, nici bunicule n-aveam voie, tovarășe secretar, așa trebuia să-i zic, toată lumea îi zicea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
venise în minte o întâmplare, de pe când mergeam la grădiniță, și am început să-i povestesc lui Csákány că pe-atunci tata, fiind foarte ocupat, nu venea aproape niciodată să mă ia acasă, îl vedeam numai seara, dar în acea după-masă de iarnă, nu mai știu de ce, venise el, a vrut să m-ajute să-mi leg șireturile, deși, de câțiva ani, făceam asta singur, eram deja mare, peste jumătate de an urma să merg la școală, nici de mână n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e prea simplu. Până și simplul fapt de a mă afla în Londra m-a dat complet peste cap. Orașul nu e deloc cum mi-l aminteam. Nu-mi vine să cred cât e de murdar. Cât de agitat. În după-masa asta, când am ajuns în gara Paddington, am fost aproape buimăcită de mulțimile de navetiști ce se agitau ca un furnicar prin holul gării. Am simțit în nări mirosurile care-ți mută nasul. Am văzut mizeria. Lucruri pe care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine? continuă el. — Da, am spus eu. — O mulțime de lume a vrut să vină, m-a informat el. De la Boston o ceată-ntreagă a vrut să vină cu mine. Și în după-masa asta, după ce-am ajuns la New York, am intrat într-un bar și am apucat să vorbesc cu niște necunoscuți și m-au întrebat dacă nu pot să vină și ei. Hm, am făcut eu. — Și știi ce le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, În graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc În oglindă. Eram o impostoare. Adina Dabija 168 În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, Încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul În care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de molii și abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, în graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc în oglindă. Eram o impostoare. În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul în care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
grijă și o mângâi. Rămâi cu bine, Motane. Să ai grijă de Țușca... Nu am murit. Aș fi răsucit volanul la 130 de kilometri pe oră - dar ce vină aveau oamenii de pe șosea? Am ajuns acasă, în Seattle, pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să dăm cu sasul și s-o tulim, o după-masă întreagă am șmotruit ca electrocutații și-am săpat niște șanțuri, de putea să se plimbe metroul prin ele și să intri în ele pîn' la perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când i se propunea să se expună prea apăsat, era: "Atenție la lumină!", "Atenție la lumină!" - Îhî... Scuzați-mă... mi-ați adus aminte că am avut și eu un prieten, Constantin, care priza și el o vorbă asemănătoare... Într-o după-masă, în care se plimba singur printr-un parc, prietenul meu s-a așezat pe o bancă și-a citit, într-o revistă, că opera de creare a lumii încă nu s-a sfârșit. A fost o revelație pentru Constantin. S-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strălucitoare se zăreau jocurile firelor de praf și chipurile celor care intrau. Mereu alte buchete umpleau masa încărcată a Mântuitorului. Tineri și vârstnici, mai mici și mai mari, păcătoși și din cei cu sufletul curat, toți se adunau în această după-masă la biserică. Oamenii pupau icoanele așternute pe flori, se aplecau și mergeau pe sub masa de brad. Dincolo, îi aștepta un crucifix înalt, pe care era desenată răstignirea. Babele treceau și ele pe sub sfântul aer și sărutau piroanele bătute în picioarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când ai sforăit prima oară. Totul e să ții bărbia cât mai aproape de piept și, deci, mâinile sub cap. Cum sforăi, te trezești." De unde le scoate? Are o capacitate de a mântui amănuntele prin turnarea lor în sistem. "Somnul de după-masă trebuie să fie o scurtă catalepsie." A adormit. Stau la masă cu foile euthydemice în față, pe jumătate întors cu spatele la el. Sânt tentat să-l privesc, dar simt gestul ca pe un mic sacrilegiu, ca pe o lezare a spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că istoria făcuse indigestie și că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie Cărtărescu, în Jurnalul său, notează "la 3 noaptea": "Am citit deodată, într-o după-masă, Jurnalul de la Păltiniș, care mi-a apărut un fel de tragedie grotescă sau o farsă tragică. Dar orice nebunie își are, cumva, și măreția ei, și poți crede foarte bine, la urma urmei, că un om drag care-a murit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liceului, cum erau cele ale lui Möricke, Keller și Schiller. Urmărea să le dezvolte deprinderile de gândire îndeosebi prin predarea matematicii. Aici întâmpina cu deosebire rezistența celor leneși sau mai puțin dotați. Cea mai mare parte a timpului liber de după-masă și-o petrecea dând lecții particulare celor mai înzestrați și motivați elevi ai săi. Pe aceștia îi ajuta să rezolve probleme de matematică de un nivel tot mai înalt de dificultate sau îi medita la limba latină. Cu ei cutreiera
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de bunuri materiale și de plăcerile obișnuite ale vieții, care îi intriga. La Trattenbach și, mai târziu, la Otterthal, un alt sat sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
amintiri, dar asta e, deja, altă poveste. Cu câteva zile înainte precizase: „În legătură cu dificultățile prin care treci, trebuie să ai grijă cu somnul, el este cheia universală. Ar trebui să-ți faci obiceiul să dormi puțin peste zi. Odihna de după-masă e esențială. Eu, când mă simt obosit psihic, mă culc la orice oră din zi. Creierul trebuie menajat... și, încă o dată îți spun, trebuie ferit de soare” (394 Ă 17 iulie 1980). Nu-i vorbă, tot dând sfaturi, ajunge în preajma
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
liceului, cum erau cele ale lui Möricke, Keller și Schiller. Urmărea să le dezvolte deprinderile de gândire îndeosebi prin predarea matematicii. Aici întâmpina cu deosebire rezistența celor leneși sau mai puțin dotați. Cea mai mare parte a timpului liber de după-masă și-o petrecea dând lecții particulare celor mai înzestrați și motivați elevi ai săi. Pe aceștia îi ajuta să rezolve probleme de matematică de un nivel tot mai înalt de dificultate sau îi medita la limba latină. Cu ei cutreiera
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de bunuri materiale și de plăcerile obișnuite ale vieții, care îi intriga. La Trattenbach și, mai târziu, la Otterthal, un alt sat sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sala obișnuită, de dușuri. Cadă albă, lucioasă. În cuiere, prosoape mari, pufoase, colorate. Săpun, sticluțe de tot felul. Papuci, ojă. La revenirea în celulă, o aștepta o cană cu ceai cald. Iar acum iată : a patra zi. „La ora cinci după-masă, e bine ?“, întrebase cu o zi în urmă, ca într-un libret de operetă, supraveghetoarea. Ziua așteptată, deci. Dimineața, deținuta fusese dusă în altă parte a clădirii. Într-o cameră elegantă, cu covoare moi. Pereții acoperiți cu carouri mari, lustruite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
curioasă ? — Ba da. N-am înțeles de ce. — Manole a căutat în condică să vadă cine a lipsit miercuri după-amiază. Bănuindu-te, aștepta ultima confirmare. Unul singur rămânea mereu în afara suspiciunii. Eu, bineînțeles ! ! Nu te speria, întâmplător ai fost în acea după-masă la birou. M-am uitat și eu în condică. E prudentă, chiar dacă nu cu tine. — Ești sever cu ea... — Nu-mi inspiră sentimente sau resentimente. Caută compensații pentru o căsnicie care i se pare nefericită. Poate, bovaric nefericită. E suficient
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]