164 matches
-
ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. PLECĂM DIN NOI ÎN FIECARE IARNĂ Plecăm din noi în fiecare iarnă Să adunăm din ghețuri visuri mute Când ne-nfășoară în tăceri durute Zăpezile ce-au început să cearnă. Doar Cerurile ne primesc ofranda Arce de curcubeie în cunună Cu gânduri line prinse-n flori de lună Când pe pământ mai joacă sarabanda Fals deșănțat și ură și minciuni. Trăim tăcuți, cu sufletul
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
binecuvintează, Mama care nu mănîncă , Ca să deie l-al ei prunc, Ce-i mai bun și ce-i mai scump, Bunătăți ce rare șunt, Mama care-i mama sfanta. Doamne binecuvintează, Mama ce-ntirzie noaptea, Într-un colț ea lăcrimînd, Rugi durute tot șoptind, Si plîngînd bine dorind, Căci răspunsul bun așteaptă. Doamne binecuvintează, Cine știe să zîmbească, Catre pruncul tare mic, Care nu știe nimic, Si mai plînge cîte-un pic, Pînă cînd el o să crească. Doamne binecuvintează, Mama care-i mama
DOAMNE BINECUVINTEAZA MAMA de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345521_a_346850]
-
mușcat odată și-n mai multe dăți, De mi-a rupt poemul tânăr în bucăți Și purtând cu mine rana din cuvânt, I-am iertat în viață toate pe pământ. ..................................................... Oriunde sunt, din deal în deal, pe vale, Un vers durut îmi dă mereu târcoale- Cel de lângă tine, câinele din cușcă, Nu știi niciodată primul când te mușcă... Referință Bibliografică: Un vers durut... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014. Drepturi de Autor
UN VERS DURUT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377910_a_379239]
-
peste vers. Dar tot ce-i crivat, pește rânduri trece... M-am hotărât s-adun zefir, din univers! Și geruri și iubiri de-odinioară Închise sunt intr-un castel de gheață. Acorduri line picura din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stâncă de așteptare muta Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, cănd treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoaptă unui foc cu flacără nestinsa! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
atârne țurțuri peste vers.Dar tot ce-i crivat, pește rânduri trece...M-am hotărât s-adun zefir, din univers! Și geruri și iubiri de-odinioarăînchise sunt intr-un castel de gheață.Acorduri line picura din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață...Sculptate într-o stâncă de așteptare mutăTăcerile-s atinse de o făclie aprinsă.Tu, trecătorule, cănd treci pe-aici, ascultă...Ce-ngâna șoaptă unui foc cu flacără nestinsa!Cuvinte răsturnate peste deșert aridLuate sunt de vânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, ... Citește mai mult DE-
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
căprioarei ard și-acum în ger, Dumnezeu i-aude lacrima din cer Cum aude chipul bobului de grâu, Ninge cu durere albă peste râu... Înghețase râul între maluri mut, În genunchi, cu sete, sta o căprioară Sărutând pământul negru și durut, Ruga ei fierbinte cum să nu mă doară? Plin de poezie mă uitam la ea, N-am să uit vreodată clipa de sub stele, Cum aș vrea din palme să îi dau să bea, Poate prea sărate, lacrimile mele! Înghețase râul
ÎNGHEȚASE RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373209_a_374538]
-
creație literară unde a obținut premii și o mențiune pe țară. Este autoarea volumelor de poezii: „Lacrimi stelare”(2003), „Nu mă opri”(2006), „Amo Christum”(2007), „Sărbători în sfințenie”(2008), „Făclia de dor”(2010), „Surâsul primăverii” (2010) și a romanelor: „Durutele iubiri” (2007) și „Fericiri pământene” (2008). De asemenea, autoarea cărții este compozitoarea a 16 cântări religioase. Citește mai mult Marină Angela Glodici s-a născut la data de 20 decembrie 1960. A absolvit Institutul de Învățământ Superior Baia Mare și doi
CONFLUENŢE LITERARE [Corola-blog/BlogPost/376036_a_377365]
-
de creație literară unde a obținut premii și o mențiune pe țară. Este autoarea volumelor de poezii: „Lacrimi stelare”(2003), „Nu mă opri”(2006), „AmoChristum”(2007), „Sărbători în sfințenie”(2008), „Făclia de dor”(2010), „Surâsul primăverii” (2010) și a romanelor: „Durutele iubiri” (2007) și „Fericiri pământene” (2008). De asemenea, autoarea cărții este compozitoarea a 16 cântări religioase.... IX. FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE ARTGOTHICA, de Confluente Literare, publicat în Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015. Comunicat: Festivalul Internațional de Poezie Artgothica
CONFLUENŢE LITERARE [Corola-blog/BlogPost/376036_a_377365]
-
multe cântece, ele rămân povești, Și nu te -ncumeți , regăsindu-le, să rătăcești, Iar toamna te întreabă, cum de reușești Trădărilor să le răspunzi, că știi să te iubești... Și eu ascult povești, și cântece îți caut- La calea cea durută, unde nu e nici flaut, Unde nu e nici vara, dinamizând cu lauri, Cu frunzele te pierd, și-ți spun, că -mi ești de.. aur... Povești, știutele povești, vernile -ți bat la suflet, Inițiindu-ți calea, ești portativ ori sunet
APRINDEŢI FRUNZA REGĂSIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375729_a_377058]
-
dacă vreodată, în treacăt, te-ai gândit Cum dorul meu însingurat, uitat de tine, moare. Mi-ai spus far' remușcare că o iubești pe EA! Te cred..și știu că o iubești de-un timp... Azi știu că vorba ta duruta, pe mine ma-ngheta Iar ei îi dăruia, furat și pe furiș, alt anotimp. Mi-ai spus că îmi dorești de-acum să-mi fie bine! Nu te mai cred...știu că sunt vorbe-n vânt... Brutal și fără rost
AZI ITI SPUN EU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375757_a_377086]
-
peste vers. Dar tot ce-i crivăț, peste rânduri trece... M-am hotărât s-adun zefir, din univers! Și geruri și iubiri de-odinioară Închise sunt într-un castel de gheață. Acorduri line picură din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stânca de așteptare mută Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, când treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoapta unui foc cu flacăra nestinsă! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt
ZEFIR, VIORI ŞI FOC de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375767_a_377096]
-
Minstrel roșe. CU OCHIUL ÎNTORS, OGLINDIND Melcii timpului sisific își sfâșie pleoapa. N-au mântuire, cumplită e vina. Fântână a secat de mult, desi se-aud, uneori, chemări din adânc. Cu ochiul întors, oglindind albastrul, coboară, argint lăcrimând. Lung și durut a fost drumul. Aproape-i Lumină. THE INWARD EYE, MIRRORING The snails of time sysyphically crush up my eyelids. There is no salvation, excruciating is the guilt. The fountain ran dry long ago though voices deep from the depths sometimes
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros de flori Și de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-a Dumnezeu fecioarăși a numit-o primăvară.Strângând lumina-n cingătoriSub ochii noștri muritori,În trup de lut i-a încolțitSămânța vieții... și-a rodit.A plâns în ploi, iar cerul mutI-a dat pământului tribut,Veșmânt ales, cu fir durut.Din iarbă crudă i-a țesut.Vrăjiți de fluturi dirijoriPrintre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit.Când vântu-ncepe a tămâiaDesăvârșind lucrarea Sa,Se-nalță-n cer miros de floriși de-nviere-n sărbători
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același artizan al versului, fie că poemul se alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului, descrierii în gust parnasian sau a interogației și parabolei. B. a publicat și două romane istorice, Romanul Caterinei Varga (1960) și
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
di schiñi.// Nu i hrisafi, galbină flurie, / S-u coși pi ciciroană, tră ciudie;/ Nu s-veadi. Nu s-acață. Nu-i mânar, / S-lu-angañi cu zboară dulț, di picurar.// Ma iasti-un foc bătut di ploi, tu cheari, / Ți ardi greu, ș-durut, ca ‘nă-aștiptari./ Nu-l agărșea. Aveagl’iu-l cu sivdaie, / Ma vrei s-nu-l afl’i astes, cinușă laie.” B. reușește să salveze nu numai versurile proprii, ci și unele compuse de alți deținuți, ce vor alcătui antologia Ofrandă. Poezii din
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
de zori Peste codrul poleit cu rouă; Greierii au terminat nunta-n miriște, Mâna ta și a mea ca niște surori Dorm înlănțuite, amândouă... Drumul ciudat... Pe drumul ce duce Spre plumbul de cer, Ard lumini sub cruce Visele-mi durute, Se roagă și pier. Lațurile sale Mărginind cărarea Par din deal în vale Niște brațe goale Ce imploră zarea... Dar oricât îmi pare Drumul de ciudat, Urma-ți de picioare Prinsă -n huma moale Încă s-a păstrat... Binecuvânteză Doamne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
văd, cu ochiul drept, ce este. SATISFACEREA NEVOII DE ACTIVITATE A MINȚII În ultimii mei ani de serviciu, se introdusese calculatorul. Aș fi vrut să lucrez și eu cu calculatorul, dar necunoașterea limbii engleze m-a împiedicat. Această necunoaștere ma durut, dar în momentul respectiv nu am putut face nimic. În timpul serviciului făceam lucrări, iar timpul din afara serviciului îl dedicam menajului. Îi ajutam pe copii mei, care atunci erau studenți, să învețe ei. Adică ei se ocupau numai de învățătură. Toate
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
părinți, pentru frați, și-nainte de toate, pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg într-o doară cu inima împuținată într-o țară înstrăinată; vreme durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează imaginea ta prin mireasma florilor din pământurile durute ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu toate brațele ofilite în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT DE GÂND. Și port în suflet dorul de-o iubire Ce-n vremi a locuit în sufletul de noapte Cu trupul lui de vis și nemurire, Zăcea întins în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]