434 matches
-
Dă-mi bani să iau o pastilă în sănătatea lu’ matali”, chestie care mă pusese pe gânduri numai prima oară când am auzit-o. Nu, Bobiță, te privea într-un anumit fel, adânc, având aerul unui senior care pășește spre eșafod, iar la ieșirea din măcelărie toți îi dădeau câte ceva. Iar de alungat nici nu se punea problema, fiind considerat port-boneur-ul piețarilor. Numai că, observându-l eu mai atent, voiam chiar să scriu un articol despre acest câine uimitor, am văzut
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
să plângi te-au cântat poeții-n cărbune, pictorii toți te-au avut sub penel, ai iubit și bărbatul mișel și pe cel cu faptele bune, femeie-n ține stă iubirea-ncolțită, mereu pregătită de rod, blamata, trecută prin foc și-eșafod teamă trezind în inima-mpietrită. scânteie te-aprinzi și flacăra arzi mereu ești un ieri, un azi și un mâine pentru bărbați ești mai mult ca o pâine giuvaer ești în ochi de amanți. în noapte ești lapte și miere
FEMEIE, TE-AI NĂSCUT LIMPEDE ADEVĂR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357367_a_358696]
-
șerpuiește sub fiare în universul meu pitic racii își scriu testamentul casele sunt din zahăr și plouă des clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici grădinarul de serviciu culege trandafiri albi îi colorează cu sângele plimbă eșafodul peste pleoapele mele sunt în cămașă de forță strig câte sfori în actul acesta câte sfori?! hambarele au fost bombardate așadar s-a zis cu grânele frontul e la un soare distanță acasă mă-ntorc să cuceresc dreptul de a
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
din ochii de vultur îmi fură ideea în cofe de dud pline la refuz cu apa răpită fântânilor ca la răpirea fecioarelor numai clopotul acela bătea eu așteptam răstignit pe catarg și străbunul meu a fost un pirat și pe eșafod a ajuns; acolo... o fată... THE GIRL IS COMING with the millennium hanging on the shoulder she spurs on her horse while the wolf with its original ruby teeth is coming stealthily and bites from the sleigh of her body
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
oarecum apăsătoare, pe care o anticipăm, fără a o putea defini exact. Simțim că ceva trebuie să se întâmple, dar nu putem preciza ce anume. Lucrul acesta intrigă, ducând totuși, lectura mai departe. Curiozitate, provocare, sau ce altceva?! Altfel întregul eșafod epic nu și-ar avea sensul, ar fi lipsit de un scop în sine. În ciuda profunzimii ei, care îi vine și din gravitatea atmosferei pe care o impune cu ușurință, proza lui Leonard Ionuț Voicu este vizuală și sugestivă, anume
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
DEMNITATE -EXISTĂ DIFERENȚĂ ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI RĂZBUNARE. -RĂZBUNAREA ESTE FÂȘIA PE CARE AI DEPĂȘIT-O ÎNAINTE S-O OBSERVI. -A FI ÎMPOTRIVA RĂZBUNĂRII, NU ESTE NEAPĂRAT UN DISCERNĂMÂNT. -A COMITE FAPTE REPROBABILE INSINUÂND REVANȘAREA, CU BUNĂ ȘTIINȚĂ URCI TREPTELE SPRE EȘAFOD. -RĂZBUNAREA ESTE APANAJUL CELOR PUTERNICI,PENTRU CEI SLABI EXISTĂ JUSTIȚIE. -ÎNCĂLCAREA BUNEI CUVIINȚE DIN GELOZIE, ESTE DOVADA SUPREMEI FRUSTRĂRI NECONTROLATE. -CEL CE PROVOACĂ GELOZIA TREBUIE SĂ CONȘTIENTIZEZE RESPONSABILITATEA FAPTEI COMISE. -CINE CREDE CĂ O SINGURĂ DATĂ POȚI IUBI ÎN VIAȚĂ
EPIGRAME, SENTINŢE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344734_a_346063]
-
priviri îngăduitoare, pe care eu le găseam însă de-a dreptul nemiloase, “ucigașe”, cu orice “fâstâcire” taxând și “milimetrând” ca un “călău” orice grimasă ușor ironică, insidioasă cu care mă însoțeau insistent și dirijeau privitorii, “liber înainte” pe drumul către “eșafod”... Era, împlinirea unui supliciu pe care nu-l meritam, sau cine știe... Au fost trimise peste trei sute de invitații - însoțite de programul ceremoniei, cu loc de desfășurare și activități prevăzute (pe ore și chiar minute) - cele mai multe rudelor, prietenilor și colegilor
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
sticla învechită. În ceață groasă abia mai zăresc viață. Mai cern o amintire prin cerebela sită, Și vre-un regret - un nod rămas pe ață. În urmă, un lung și complicat trecut. În față, viitorul scurt, de osândit, condus Pe eșafodul trist al ultimului « route ». Și nu-mi știu « rezervarea », de e jos ori sus. (Bunicu Boboc, sărbătorire a septuagenarilor prieteni de excursii,inclusiv a mea, la pădure, sept. 2010) SEPTUA - GEANTA (sau « sacul » cu 70 de ani) (« conferință » pentru proaspeții
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
la bătrânețe, un lung trecut în urma noastră. Caracterul celei dintâi jumătăți a vieții este dorul zadarnic de fericire, caracterul ultimei jumătăți este teama de nefericire. La bătrânețe, fiecare zi petrecută ne dă senzația de la fiecare pas a osânditului condus spre eșafod. Octavian Paler reia această idee : « La vârsta mea, viitorul este incert... » De ce viața trecută se arată așa de scurtă la bătrânețe ? Pentru că lungimea ei se măsoară după aducerea aminte. Se uită însă mult, și mai ales tot ce a fost
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
în speranță pierdută. Îmbrățișând plăcerea de o clipă în suflet cu speranță ruginită, povești de iubire se-nfiripă. Prin Toamna de Bahus îndrăgostită. Când spumegă vinul din al Toamnei rod, în aburi cresc speranțe iluzorii, care sfârșesc pe al sorții eșafod. La parastasul marilor victorii. © Maria Filipoiu 25.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNĂ BAHICĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV, 31 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOAMNĂ BAHICĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360219_a_361548]
-
și educația și firește că societatea va naște monștri. Dacă am porni de aici, probabil FB-ul românesc nu ar semăna, astăzi, cu o revoluție în care cei care sunt la putere nu știu ce să facă cu ea. Acum pare un eșafod pe care în fiecare zi mai e decapitat cineva. Un spațiu cu aerul unui portal de știri, unde se amestecă totul cu o tensiune înspăimântătoare. Dar aici se aruncă opinii deghizate în știri, informații false, ca și cum ar fi fost verificate
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
fi avut biserici unde neamul să se-nchine! Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă! Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români” Fierul scos din pieptul țării ne-a fost
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
Anne „vroia regele sau nimic“. Mary înclina și chiar ajunge până la urmă să stea cu un bărbat pe care-l iubește, fiind iubită de el, dar care este „un nimeni“, Anne vrea regele, vrea coroana, vrea totul și ajunge la eșafod. “Erau anii indelungați de rivalitate și apoi unitatea forțată și, mereu, de desubtul iubirii reciproce pe care ne-o purtam, sentimentul ca una dintre noi trebuia s-o intreacă pe cealaltă. Cum puteam să-i transmit un singur cuvânt care
Philippa Gregory : Surorile Boleyn. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339451_a_340780]
-
caute dragostea pierdută printre fetele boierilor și ale țăranilor. Violurile se țin lanț. A face dragoste și a semăna moarte devin pentru el expresii supreme ale bărbăției. Sate întregi sunt pustiite, boierii alături de țărani își apleacă deopotrivă capetele pe același eșafod. Între timp, realizează căsătorie după căsătorie, schimbând nu mai puțin de 7 soții, dintre ele - prințese și fete simple din popor. Sub spectrul paranoiei, se crede trădat de toți din jur și, într-un acces de furie, își omoară fiul
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
și cu cuscra. Nu a reușit deoarece era un om scund și nu putea ajunge la obrajii acesteia, drept care sărută doar mâna și avu senzația că i-a intrat o pernă în gură. Mama adoptă figura „regina în drum spre eșafod“, deși în sufletul ei țopăia de fericire la gândul banilor, iar spre sfârșit se îmbătă și-și pierdu aerul acru în fața - ca să spunem așa - unui lăutar tânăr cu abilități de psihiatru. În anii ce au urmat, Miorel, devenit Mio, a
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
și cu cuscra. Nu a reușit deoarece era un om scund și nu putea ajunge la obrajii acesteia, drept care sărută doar mâna și avu senzația că i-a intrat o pernă în gură. Mama adoptă figura „regina în drum spre eșafod“, deși în sufletul ei țopăia de fericire la gândul banilor, iar spre sfârșit se îmbătă și-și pierdu aerul acru în fața - ca să spunem așa - unui lăutar tânăr cu abilități de psihiatru.În anii ce au urmat, Miorel, devenit Mio, a
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
surde a vorbelor rău voitoare. De abia, din acest punct al nedumeririi noastre, poeta încearcă o împăcare cu semenii: „între timp poate înțelegi/ că semenul desprins din oglindă/ vrea să-ți restituie/ comorile zilei/ și să nu te împingă/ spre eșafod” (cineva tocmai te-a adăugat ca prieten) p. 37. Dacă în poemul „tunelul din vis”, se declară dezertoare, din cetatea cuvintelor - căutând ieșirea spre o altă realitate impusă - în „risc asumat” p.49, ochii, o trădează: „sfârâie înspumați de iubire
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
de automotivare tematică, răsfoind-o pe sărite și selectând pasaje la întâmplare. Am recunoscut îndată tema romanului, contextul istoric în care se derulau faptele, spațiul geografic, de o întindere extracontinentală, și nucleul acestuia, limitat la un spațiu concentraționar, familiar - ca eșafod al execuției lente - cititorului de literatură scrisă după căderea comunismului. Încet-încet, începusem să simt o ușoară dereglare de ritm respirator, ceea ce era reflexul condiționat pe care îl așteptam pentru a trece la lecturarea firească, disciplinată. Am citit cartea confruntat, și
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
oricând vei avea doi călăi Să te ferească de acei oameni rai, Un călău pentru cei pe care-ai iubit, Te-au uitat te-au pictat și care- au pierit, Un călău pentru cei a căror iubire Ți-a fost eșafod spre nefericire, Ai un singur judecător să-i împartă Și să-i așeze ca într-o veșnica hartă A cererii tale de la ursită, Atât să îi ceri, să fii fericită. Silvana Andrada Tcacenco 03.10.2016 Referință Bibliografică: FEMEIE / Silvana
FEMEIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381487_a_382816]
-
Autorului Sisif urcă pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
Sameas! exclamă Irod. De el e vorba! A sfârșit odată cu ceilalți inclusiv cu regele Hircanus ultimul dintre Hasmonei, atunci când părintele meu și-a consolidat puterea... -Ultimul dintre Hasmonei a sfârșit cu capul sub ascuțișul sabiei. Și apoi au urmat pe eșafod după Hircanus o mulțime dintre rudele și fii lui Irod, care cu câteva zile înainte de a muri l-a executat pe Antipater acel fratele al vostru...tetrarhe! Cum a spus măritul Augustus, Divinul... la acea vreme: Mai bine ești porcul
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
Acasa > Poeme > Emotie > VIS AUTUMNAL Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna varsă lacrimi pe eșafodul viselor de vară condamnată pe viață la melancolie. Îi șterg cu batista gândurilor lacrimile de chilimbar gustul lor îmi amintește cum un cer făr’ de păcate ploua în mine. Pe sub faldurile visării îi văd cicatricile. Le spăl cu tăceri, le
VIS AUTUMNAL de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371416_a_372745]
-
plec de acolo, continuă magistratul Simbinacus cu tristețe în glas. Corupția și asasinatul au ajuns ceva cotidian, spuse el sumbru. Naevius Cordius Macro și temuta gardă pretoriană intră oriunde doresc smulgând declarații cu forța sau primesc denunțuri care duc la eșafod sau în arenele circurilor de gladiatori, în ciuda faptului că Seiano a rămas o amintire de ceva vreme. Ce mult s-a bucurat poporul Romei când leșul acestuia a fost aruncat pe Scara Lacrimilor și apoi în Tibru. Nici nu bănuiau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
care au cântat-o poeții ei. Unde sunt Vergiliu, sau Horațiu, ori Ovidiu cel alungat la Pontul Euxin? Tăcură toți fiindcă discuția luase o turnură aproape dramatică. Gândeau cu toții că acele cuvinte rostite acolo, la Roma te puteau duce pe eșafod. Roma era considerată ea însăși o divinitate care nu trebuia denigrată sub nici o formă. -Am plecat din Roma nu ca să fug de ceva, sau să nu mai aud și să nu mai văd ceea ce mă întrista. Am plecat cu sentimentul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
Adică, trebuie să accepți orbește punctul de vedere al unei femei? - Nicidecum, trebuie doar să identifici situațiile în care nu ai încotro! Decât să te cerți cu femeia pe care o iubești, mai bine te urci de bună voie pe eșafod! rostise soțul meu cu hotărâre și convingere. După această replică a lui Ovidiu s-a așternut din nou tăcerea, timp în care greierii își continuau cu perseverență concertul nocturn, nestingheriți în nici un fel de cele lumești, iar cei doi bărbați
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]