3,147 matches
-
Venețiană a Încercat periodic să elimine aceste distincții, Împreună cu orice lux tentant pe care curtezanele ar fi putut să l prezinte femeilor „cinstite”, prin intermediul legislației somptuare extinse. Începând cel puțin din 1416 cu ordinul ca prostituatele și proxeneții să poarte eșarfe galbene pentru a se identifica, legile sporadice de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, au Încercat, de asemenea, să le limiteze dreptul de a purta mătase, aur, argint, dantelă și perle. Așa cum Alexandre Saint Disdier a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
soluția cea mai potrivită. Spațiul de joc poate cuprinde și sala. Decorul de sugestie, din elemente simple pe care se va scrie clar ce simbolizează: pom, castel, râu etc. Costumația se poate modifica prin adaosuri sau renunțări o mantie, o eșarfă, un baston etc. La ridicarea cortinei, într-un colț al scenei, pe scăunașe destul de incomode, Nea Costică joacă table cu un coleg. Intră Regizorul. REGIZORUL (spre public): Bună seara. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici, împreună cu noi. Așa că să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar când veți avea timp, reveniți. Doinei numai de glume nu-i ardea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mesei dinspre bucătărie. Ca desert, aveau pregătite câteva felii de pepene roșu și struguri. Maica I. m-a invitat la slujba de seară. N-m putut să refuz. Între timp cerul s-a Înnorat tot mai mult. Am primit o eșarfă de la maica L. pentru a-mi acoperi capul și am intrat În biserică. Slujba Începuse. Lume destul de puțină. După aproximativ o jumătate de oră, au Început să vină tot mai mulți. Cei aflați În biserică stăteau În genunchi și-și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În genunchi și-și tot plecau capetele până În pământ. Mi-a venit să râd! Nu știam ce să fac, să râmân sau să mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Desigur, atât cât am stat În biserică, mi-am Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită acut În oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu pledul peste care am pus și pătura groasă. Luasem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mâna cu un gest princiar și spune: "Așa, tâmpiților, respectați o româncă, sunt urmașa crăișorului munților. Nu știți ce înseamnă asta? Nu-i bai, o să muriți proști". O spune cu cel mai fermecător zâmbet. Se pierde în mulțime cu o eșarfă de mătase naturală atârnând după ea. Brațele, eșarfa plutesc în aer ca aripile unei păsări mari. Întinse pe nisip, mângâiate de aerul cald al dimineții, Silvia m-a adus la plajă cu noaptea în cap, o întreb: "Cum era bărbatul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tâmpiților, respectați o româncă, sunt urmașa crăișorului munților. Nu știți ce înseamnă asta? Nu-i bai, o să muriți proști". O spune cu cel mai fermecător zâmbet. Se pierde în mulțime cu o eșarfă de mătase naturală atârnând după ea. Brațele, eșarfa plutesc în aer ca aripile unei păsări mari. Întinse pe nisip, mângâiate de aerul cald al dimineții, Silvia m-a adus la plajă cu noaptea în cap, o întreb: "Cum era bărbatul după care ți-ai pierdut capul?" Râde, ezită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât de absorbită Încât nici nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic, cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în apă. Au scos-o de acolo și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care adunau cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire prinzând bancnotele chiar din aer, pe deasupra altor doritori. Domnul director îi strigă: "Pe tine te știu, pe tine te știu!". Într-o clipă fetele își ridicară eșarfele și fularele până la ochi, iar băieții își traseră căciulile până la bărbie, ca pe niște cagule. Ochiurile tricotajelor le permiteau să vadă suficient de bine ca să-și continue vânătoarea. Una dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă din zona care nu e la îndemâna oricui spre a o sonda ori măcar spre a o intui. Discutând cu ea, ajungeai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
serii, realizată de Cosmin Manolescu, ne-a invitat să pășim, mai întâi legați la ochi și conduși de mână, într-un spațiu pe care l-am perceput mai întâi auditiv și apoi vizual, când ne-am dat jos de pe ochi eșarfa cu care fusesem legați. Sunete senine, primăvăratice, ciripitul unor păsări au însoțit primele imagini de vis ale unei naiade goale, învăluită în nori de ceață. Apoi, ca în orice vis, acest spațiu ciudat s-a populat și cu alte personaje
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
cu degetul și Își dădeau coate. Era Îmbrăcată Într-o robă albă, lungă pînă la pămînt, care, dacă n-ar fi fost atît de largă, ar fi semănat destul de bine cu o rochie de mireasă, iar la gît purta o eșarfă roșie, cu unul din capete aruncat peste umăr. Cei aflați În calea ei se traseră la o parte, lăsînd la mijloc un culoar a cărui direcție se schimba pe neașteptate. Cu mișcări sigure, exersate În prealabil, Joanna-Jeni se Îndreptă mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
decât vârsta lui reală. E greu de crezut că a trecut de cincizeci de ani. Se îmbracă în stil american, poartă curea în loc de bretele și așa mai departe, și arată când banal, când extravagant, cu accesorii șocante, cum ar fi eșarfele de mătase de un alb strălucitor în loc de cravate. Nici nu mai pot vedea o eșarfă colorată din mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Se îmbracă în stil american, poartă curea în loc de bretele și așa mai departe, și arată când banal, când extravagant, cu accesorii șocante, cum ar fi eșarfele de mătase de un alb strălucitor în loc de cravate. Nici nu mai pot vedea o eșarfă colorată din mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer transmite o impresie de blândețe și căldură, aproape chiar de bunătate, în atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și m-am întors la Antonia. Se ridicase în picioare și se privea în oglinda de poșetă. Își dăduse cu puțină pudră pe nas și acum își ștergea fața pe care i se vedeau încă urme de lacrimi. Își scoase eșarfa de pe cap și scoase un oftat jalnic. Arăta mizerabil. — Hai, dragă, fă treaba ca lumea, spuse ea. Pune lucrurile la locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe jumătate pirat peste șapte mări, pe jumătate dansatoare argentiniană cu un trandafir Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]