192 matches
-
greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o dovadă eclatantă în acest sens. În el s-au împletit și s-au potențat reciproc factori reali, ideali, ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
eroilor din romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului itinerar. T.M. nu poate să nu fie caustic, el zâmbește mereu malițios și nu admite în ruptul capului să pretindă pentru el în narațiune un regim preferențial. Cu atât mai eclatant se spovedește în jurnal, unde apare stinghereala în traiul conjugal deoarece e conștient că nu se poate dărui integral sentimentului, că nu e la înălțimea misiunii de bărbat. Nu e bun pentru rânduiala casnică și paternă. În însemnările zilnice discută
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
un simbol legitimator, promotor al ideologiei marxiste, al luptei de clasă ș.c.l. După istorici ca Roller, comuniștii nu ar fi decât "cei care desăvârșesc opera inițiată de el", de Bălcescu. Disponibilitatea interpretativă a criticului Mircea Anghelescu se manifestă eclatant în textele având ca obiect literatura propriu-zisă, în speță aceea a unor scriitori precum Paul Miron, Grigore Cugler sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
prin experiență acestuia. "Ateii" intru comunism - cei mai convingători. * Punctul vulnerabil al libertății: îndoială. Dar există și o supralibertate care o anihilează: extazul. * Numai Dumnezeu a creat din pură generozitate. Omul creează pe seama unor distrugeri. * Găsim la Valéry o formulă eclatanta a recunoașterii elementului irațional în creație: "Conștiința domnește, dar nu guvernează". * Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi doar în copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
vorbeau și cum îi reducea la șoapte prin simpla furie aspră și tăcută pe care o iradia. Buna ei dispoziție era la fel de radioasă și chiar dacă se afla în compania celui mai plictisitor om din lume, acesta se simțea galant și eclatant. Nu era niciodată veselă sau deprimată, era strălucitoare sau gravă și-i atrăgea foarte mult pe bărbații modești și demni de încredere. Toți bărbații pe care îi numeam tată erau de acest gen. în afara faptului că o iubeau, nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care senatorul Grădișteanu l-a ținut la banchetul festiv din Iași merită o atențiune oarecare nu numai prin cuprins, ci și prin corelațiunea împrejurărilor în cari s-a rostit, daca nu de altceva măcar pentru a arăta printr-un exemplu eclatant și în lumina adevărului cam ce fel de relațiuni de "bună vecinătate" sunt cele dintre monarhia noastră și statul român. Ni se zice ca o scuză în adevăr că nu prea trebuie să ținem seamă tocmai de cel din urmă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Iordache : MoscovaPetușki. Cartea asta a lui Venedikt Erofeev, În tălmăcirea sa inspirată, m-a zdruncinat. Lumea literaturii colcăie de bețivi. Rusia e, după cum se știe, cel puțin În literatură, o adunătură de pitorești bețivi. Geniali sau minori , banali, ori miraculoși, eclatanți sau șterși, cabotini, ori sinceri, frumoși sau disperanți ; poemul tradus de Emil Iordache Însă, uluiește pînă și pe cititorul nedus la biserică...E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îngrijorat de ...arlechinul din trupul tău... „E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate”(Virginia Woolf). Așa e... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Nu-mi vine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îi era trandafiriu. "La peau, le cerveau, les nerfs - zice Charcot 1, maestrul nostru 1 Jean-Martin Charcot (1825-1893), medic francez, cunoscut prin lucrările sale asupra bolilor nervoase. al tuturora, - tout ça va ensemble".1 Epiderma ei fină ilustra, în adevăr eclatant, generalizarea maestrului. Și cunosc destul de bine anatomia ca să știu că de la vârful degetelor piciorului și de la vârful degetelor mânii pielea se afinează treptat, izolând tot mai puțin pulsația vieții. Când a venit în cerdac, mi s-a părut curios că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
său nu este liber, ci manierizat, cerebral. Iaru scrie exclusiv cu creierul, poezia sa este una "de cap". De aici și senzația de continuă persiflare. Aparentul patetism al rostirii, care se observă uneori, "sentimentul" care s-ar ascunde dincolo de suprafața eclatantă nu sânt altceva decât căldura degajată de acest creier plin de componente electronice și care știe al naibii de bine să facă poezie. Nimic nu este "autentic" în poezia acestui poet în care unii 136 mai văd un genuin: ne mișcăm aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și superior. A face deci proză psihologică, analiză, nu doar creație cu o biată femeie ce vorbește în dezacorduri și nu ajunge, évidemment, la treapta speculațiunii intelectuale : iată, în opinia mea, pariul Gabrielei Adameșteanu. Un pariu câștigat într-o manieră eclatantă și, prin aceasta, întors cu efect de bumerang asupra autoarei. Atât de pregnantă e vocea interioară și „de jos“ a Vicăi Delcă, atât de densă se arată lumea ei lăuntrică, încât o bună parte din critica noastră a ajuns la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
edificiu, care nu e accesibil decât numai simțului artistic. Dispărțirea marilor membre generale ale periodei, împărțirea pauzelor construcțiunei după valoarea și însămnătatea acestora, economizarea vocei și o corectă împărțire a respirațiunei spre a ilumina în parte tocmai cugetările cele mai eclatante și întorsăturile cele mai surprinzătoare, în fine dominarea acestor momente prin care intră în intuițiune o viață unitară cu toată varietatea, toate aceste la un loc constituiesc cerințe pe care o artistică declamațiune a perioadei pretinde a le vedea împlinite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce poate fi catalogată, fără nici un dubiu, în gama evoluțiilor pozitive, adică subsumabilă sintagmei progres social; este vorba de reducerea mortalității. Condamnând la modul general îmbătrânirea demografică, punem sub semnul întrebării toate victoriile (desigur, mereu parțiale, dar nu mai puțin eclatante) ale omului asupra morții, progresele făcute pe calea creșterii calității vieții. Spuneam că celelalte două consecințe sociale ale îmbătrânirii aflate în discuție în materialul de față sunt de natură economico-financiară, derivând din creșterea numărului și a ponderii persoanelor vârstnice, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a șoptit Amory. — Nu pot, Findle. Sunt cu altcineva! Caută-mă mâine pe la unu’. Findle, un ind comun care arăta ca tăietorii de frunze la câini de pe la Bisty’s, a răspuns incoerent și s-a Întors din nou spre blonda eclatantă pe care se trudea s-o cârmească prin mulțime. — Iată un mare idiot natural, a comentat Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
contra, numărul lor crește necontenit prin mulțimea ce năvălește zilnic aci, părăsind chiar și acele țări în care ei se bucur de toate drepturile civile și politice, și prin [însuși] această emigrare dau înșiși ei cea mai formală și mai eclatantă dezmințire calomniilor de netoleranță religioasă a românilor, sistematic răspândite în Europa; Considerând că numele de evreu nu este numai acela al unei secte, dar și al unui neam care, deși risipit pe întreaga suprafață a globului are, însă, trecutul, tradițiunile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de a compune versuri care să înceapă cu literele numelui său îl determină pe autor să asocieze cuvintele cu o ingeniozitate de rebusist. Rezultă texte de o geometrie impecabilă, dar lipsite de lirism: „Distingi privind în largul firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu-i așa, mi-ar dedica o carte, aș urca În al noulea cer! Că nici el nu dovedește preocupare pentru teatru... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Hm... Susținerea, recentă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aparență strălucitoare, enigmatică și contradictorie a stârnit cele mai surprinzătoare interpretări și a stat la originea mitului. Ambiguitatea sa de fond a făcut din Brummell o neașteptată vedetă”1. Întâi, pentru că Brummell nu e ceea ce se cheamă Îndeobște o inteligență eclatantă. Și nici un bărbat de o frumusețe fie ea chiar comună, deși, În portretul pe care i-l face, căpitanul Jesse nu uită să Îi scoată În relief, cu părtinire de admirator febril, delicatețea și luminozitatea figurii, sporită de culoarea deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce se manifestă de timpuriu, Încă din adolescență, la Trinity College din Dublin și mai apoi la Oxford, prin fascinația declarată pentru estetismul lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem incognito la cursuri, atras de entuziasmul cu care refereau despre prestațiile lui eclatante cohortele de studenți seduși, după cum mi-am dat seama, de maniera liberă, voit colocvială și ușor teatrală de tratare a unei discipline tradițional austere. Personal, ca fost student la istorie - cam mediocru, nimic de zis -, mă interesa Însă altceva. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din sat și-au însușit chirpicii. De fapt îi vînduse chiar Fărocoastă, pentru fonduri la cămin, să cumpere gaz și mături ca să întrețină și să lumineze localul ce urma să se ridice. Într-un anume fel, ascensiunea lui Costică fusese eclatantă. Adesea oamenilor importanți li se întîmplă să se afirme în acest chip întîrziat. S-a căsătorit cu o educatoare. Soția fiind cadru didactic, musai și Costică trebuia să intre în învățămînt. Mai întîi a pus mîna pe orele de agricultură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în limba latină. În teritoriile daco-romane, latinizarea a început încă sub Principat (ante 275), dar răspândirea rapidă a evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-romană este atestarea, în vechile scrieri bisericești, a expresiei "Doamne, miluiește", care provine din "miserere Domine", folosit în Biserica latină, după cum a arătat Petre Ș. Năsturel, ceea ce demonstrează elaborarea unei "forma mentis".25
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
protestat însă cum au putut, alegând același domnitor, ceea ce nu e încă Unirea, căci administrațiile rămân separate, ca în cazul Olandei și Luxemburgului; să recunoaștem însă că dubla alegere este o mare cale spre Unire: „mai presus de toate, o eclatantă protestare contra dezunirii; aceasta este o dovadă solemnă a perseverenței românilor în voința lor națională”; ceea ce amicii românilor au putut să le reproșeze de mult timp, este de a nu fi contat pe ei înșiși și au contat totdeauna prea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
menite să producă o falsă imagine pe seama autoarei. Adepții discursului unic în spațiul social-politic nu suportă nici discursul pluralist în istoriografie, discurs pe care Calherine Durandin îl propagă mereu și cu succes. Histoire des Roumains este desigur pilda cea mai eclatantă, care se cuvine adăugată la un palmares ce suscită demult stimă și admirație. Un asemenea text, ca și cel dedicat națiunii române, refuză clișeele și interpretările lineare, pentru a sugera explicații mai profunde. Istoria în ansamblu, ca și România postcomunistă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]