374 matches
-
surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de inimioare ro șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
conferențiarul de meditație transcendentală de joia, așa că Wilt nu știa niciodată ce-l aștepta când vine acasă, dacă facem abstracție de o cină gătită pe fugă, câteva păreri exprimate cu îndârjire - toate legate de lipsa lui de ambiție - și un eclectism intelectual semidigerat care-l lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz și de imaginea Evei în poziția lotus, Wilt își continuă plimbarea pe malul râului și-și lăsă mintea cutreierată de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e greu de crezut că ne vor acorda dubla atestare. Dacă ar judeca măcar cât de cât, ne-ar acorda-o în orice circumstanțe, interveni dr. Board. Auzi aici: Studii Urbane și Poetică Medievală! Știu că în vremurile de azi eclectismul academic e în mare vogă, dar Helen Waddell și Lewis Mumford nu sunt nici măcar de departe parteneri normali de așternut. în plus, cursurilor de aici le lipsește conținutul academic. Dr. Mayfield se oțărî imediat. Conținutul academic era punctul lui forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câmpurile alea de pe la noi suntem niște oameni de nimic. Asta e o poveste - cum se zice pe nemțește - unheimlich. Al dumitale, Jacopo Belbo 25 ...acești misterioși inițiați, deveniți numeroși, cutezători, conspiratori: tot ce e iezuitism, magnetism, martinism, piatră filosofală, somnambulism, eclectism, totul provine de la ei.” (C.-L. Cadet-Gassicourt, Le tombeau de Jacques de Molay, Paris, Desenne, 1797, p. 91) Scrisoarea mă neliniști. Nu de teama de a fi căutat de De Angelis, ei, poftim, Într-o altă emisferă, ci din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este mai veche decît „cea mai veche profesie din lume” și se face dintotdeauna „cu marfa clientului”. E o problemă de cerere și ofertă - iar împricinatele s-au adaptat teribil la piața actuală ! Au recurs chiar la cîteva trucuri de eclectism post-modern ușor new age, inspirate de ici și de colo - „ritualuri spectaculoase”, cum le-au numit jurnaliștii. Dar ar fi total neputincioase dacă nu ar exista cerere, dacă toată lumea le-ar rîde pur și simplu în nas. Or, 41% dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este opusul modernității și reînvierea umanului ancestral ca întruchipare originară a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală" (p. 191) întemeiată pe pluralitatea valorilor și a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
convingeri precoce instaurate în sinele poetului, maturizat devreme, odată cu făurirea unui sistem de valori temeinic, de nezdruncinat. Apropiată de postmodernism, prin structura prozodică (versul liber, strofa polimorfă etc.), prin conținutul tematic, pentru care contemplarea prozaicului cotidian este sursa esențială, prin eclectismul imagistic, prin luciditatea perspectivei asupra realului, prin abordarea instrumentelor limbii cu o libertate aproape totală, materializată în abolirea normelor ortografice, încât până și numele proprii sunt scrise, cu foarte rare excepții, cu inițială mică, iar punctuația lipsește cu desăvârșire, creându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de bani arhitectului la modă; ce-i drept, i-au spus că voiau să folosească multe suprafețe de sticlă și el, revizuindu-și Încă o dată ideile funcționaliste și privind cecul pe care i-l dăduseră, a optat pentru un fericit eclectism: casa aceea ca de cristal de pe o colină din Monterrico, cum?, Încă n-ai văzut-o?, s-a publicat fotografia ei În toate revistele! Erau foarte fini stăpînii casei de cristal de pe colina Monterrico și se spune că Juan Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coperțile lui Pif, o miraculoasă capacitate de a mobiliza repertorii tematice tradițional separate. Coexistă, sub ochii atenți ai cititorilor, apelul la gag-ul originar al filmului mut cu panorama călătoriilor stelare. Misterul se întâlnește cu nedomolitul Vest sălbatic. Propensiunea spre eclectism trebuie privită, înainte de toate, ca o autentică cutie de rezonanță în care se regăsesc sunetele și culorile unei întregi lumi, surprinse în ipostaza unei cosmogonii jucăușe. Orice lectură îndrăgostită, iar cea de față nu face excepție, nu poate uita punctul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lucrări în funcție de “cerințele pieței” fără a mai fi nevoie de nici un minim de originalitate, de cele mai multe ori plagiind și eclectizând diverse alte produse “artistice” care nu de puține ori se dovedesc la rândul lor ca fiind falsuri. Așa se explică eclectismul funciar al stilului care este kitschul<footnote Matei Călinescu, op. cit., p. 242 footnote>. Putem concluziona cu ușurință că datorită “goanei după aur” - goanei după bani și după putere -, suntem martorii unei decăderi spirituale terifiante ce are ca efect direct asupra
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd să transforme eclectismul în sinteză superioară. „Suprarealismul” revistei unu e, la rîndul său, un imagism ludic, exterior și eclectic; abia către finele anilor ’30 și în anii ’40 (cînd suprarealismul francez și european era epuizat) suprarealismul „periferic” românesc ajunge la maturitate, iar membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin. În aceeași perioadă, G. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicații ostile - se manifestă, mai mult decît la Vieața nouă, în interiorul „revistelor de poezie”, organizate sub forma unor „antologii” reprezentative, polemice față de gustul oficial și realizate de autori în general foarte tineri. Tendința de segregare polemică e dublată însă de „eclectismul” jocului pe mai multe fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chemarea. 1920 va fi însă anul în care Chemarea dispare definitiv din peisajul publicisticii românești, ultimul ei număr anunțînd reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării din 1915, literatura deține un rol secundar, deși este infiltrată aproape pretutindeni. Dincolo de un anume eclectism - nedezmințit nici în perioada Contimporanului - articolele politice și textele literare se întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prietenilor săi plecați peste hotare e «ilizibilă» și că succesul ei îl uimește”. Criticul Constantin Trandafir are dreptate să aprecieze - într-o fișă de dicționar - că: „Dacă piața românească a operei de avangardă a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și «birocratizate» ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1935, dir.: Gelu Naum). Alte reviste din anii ’30: Ulise (1932-1933, dir.: Lucian Boz), Radical (Craiova, 1929-1931, intermitent; dir.: Constantin Nisipeanu) și mai ales cele 34 de numere din „caietele literare” Meridian (1934-1936, 1941-1945, Craiova, director: Tiberiu Iliescu) cultivă un eclectism modernist, cu colaboratori în general de stînga, recrutați din rîndul avangardiștilor „rămași pe drumuri” sau din rîndul „noii generații” a anilor ’30. Evoluția revistei conduse de Ion Vinea și Marcel Iancu a cunoscut trei etape distincte: 1) o etapă dominată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolistă (revista Vieața nouă a lui Ovid Densusianu va supraviețui pînă în 1925) se exercită atît de pe poziții politice de stînga, cît și din unghiul unui radicalism artistic modern favorabil tuturor avangardelor europene. Spiritul independent îl va conduce spre un eclectism deopotrivă ideologic (vezi pendulările între socialiști - chiar bolșevici - și național-țărăniști) și estetic (oscilații între postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dr. Nicolae Lupu. Ultima fuziune va fi însă o victorie à la Pyrrhus, căci redactorul-șef Stephan Roll - alias Gh. Dinu - va fonda imediat, alături de Ilarie Voronca și de disidentul „contimporan” Maxy, o nouă revistă (Integral), mai combativă, în care eclectismul lax al Contimporanului (centrat pe abstracționism și nonfigurativism) lasă loc unei „sinteze” avangardiste mai coerente și mai agresive. Potrivit lui Marin Mincu (1983), avem de-a face, în acest caz, cu cea mai importantă contribuție conceptuală în plan european a avangardismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001, pp. 156-158). Nu avem de-a face încă, la Contimporanul, cu o „sinteză modernă”, ca în cazul mai tinerei și mai radicalei reviste Integral (1925-1927). Eclectismul artistic și chiar ideologic e marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii de Fier, nevoia coagulării unei contraofensive de stînga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G.M. Cantacuzino) și estomparea potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în prim-plan a suprarealismului (perceput de-acum, pe plan internațional, ca singura mișcare avangardistă eficientă, cu caracter ferm revoluționar și antifascist), coabitările ideologice și estetice „imposibile” din interiorul Contimporanului, accentuarea eclectismului său neavangardist și estomparea caracterului „de direcție”, autoelogierea inerțială și replierea elitistă, intrarea lui Vinea în Parlament, ca deputat pe listele Partidului Național Țărănesc, prezența unor „moderniști moderați”, unii dintre ei minori, sau a unor autori din zona unor publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Franța, în schimb primele poeme ale lui Tristan Tzara, anterioare plecării sale, au fost adunate și publicate la București grație străduințelor lui Sașa Pană”. Béhar se arată, de asemenea, contrariat (și pe bună dreptate!) de entuziasmul filofuturist și de „straniul eclectism” de la Contimporanul și Integral (al cărui număr 12 cuprinde eseuri în românește, despre Futurism semnate de Stephan Roll și Ernest-Mihail Cosma, articole futuriste de F. Casavola, Farfa, Paolo Buzzi și Marinetti, ilustrații de Prampolini, Depero, A. Maino și... un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care particularizează identitatea Contimporanului în raport cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expus în 1922 la Berlin, sub egida grupului Sturm al lui Walden, prezență semnalată aproape număr de număr în paginile revistei lui Vinea și Iancu și comentată, în numeroase rînduri, elogios. Afinitățile dintre cele două publicații sînt numeroase, mergînd de la eclectismul expresionisto-constructivist cu influențe futuriste pînă la interesul pentru popularizarea avangardelor „periferice”. În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu menționa reproducerea unor lucrări de Marcel Iancu, M.H. Maxy și Mattis Teutsch, precum și publicitatea pe care Sturm-ul o făcea Contimporanului (faptul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editat și împrăștiat de administrația centrală a partidului. Într’acest index sînt următoarele titluri și autori de găsit: Evanghelia, Coranul, Talmudul, toate lucrările filozofice de la Platon, Descartes, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Spencer, Soloviov, Mach, Taine, Carlyle, ca și biografiile lor”. Independență, eclectism... Încă o dată, Contimporanul nu e o publicație dogmatică; este o revistă independentă, sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]