373 matches
-
în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la 1835, iar locul acțiunii ar fi Scăieni, unde a funcționat o încercare de falanster socialist-utopic, animată de Theodor Diamant. Cronologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
4 Pagini de critică literară, vol. I, p. 230-235 51 perspectivă asupra poeziei noastre actuale 1. Ion Barbu este văzut aici ca „un virtuoz al versului, poet din proprie voință, printr-o prinsoare, cum declara el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie.” 2 Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe măsura Babelului proliferant al diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor și certitudinilor, profeții rațiunii (ai desvrăjirii, în termeni psihanalitici) și profeții acesteia cedează locul naratorilor postmoderni și misiunii lor de a reinstaura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
boieri pentru a-i căsăpi mai ușor. Răzbunarea celor din urmă a fost pe măsură, având în vedere lista destul de lungă cu domnitorii pe care i-au omorât (Vlad Vintilă, Ștefan Lăcustă, Pătrașcu cel Bun, Alexandru Lăpușneanu, Gaspar Graziani etc.). Eclectismul clasei politice ar putea fi un alt factor explicativ al instabilității politice de la noi. Dacă studiem cu atenție numele feluritelor case boierești, vom observa că acestea au origini diverse. O astfel de realitate a presupus existența unor interese divergente ca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fildeș", un refuz al sentimentalismului și al intimismului, preferându-se o tematică socială. Păstrând ceva din structura revistei Cadran, Albatros pare a împrumuta și o serie de idei vehiculate în paginile celei dintâi. Se poate, de asemenea, observa un anume eclectism în materie de opinii exprimate. Programul revistei este conturat mai clar în numărul 7 când atitudinea celor de aici devine protestatară. Și în numerele anterioare se insistase asupra necesității scriitorilor de a fi originali, se produce însă acum o delimitare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literară și politică”, tot sub direcția lui Th. M. Stoenescu. A început ca revistă a cenaclului macedonskian și nu a avut o poziție independentă, ducând mai departe polemicele „Literatorului”, însă fără verva și orientarea programatică a acestuia. Profilul publicației, în pofida eclectismului ei, rămâne destul de șters. În primii ani colaboratori sunt membrii grupului de la „Literatorul”: Duiliu Zamfirescu, Carol Scrob, Bonifaciu Florescu, Traian Demetrescu, V. Bilciurescu, D. Karnabatt, I. N. Iancovescu; sporadic apar și Al. Davila, M. Gaster, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
1973), unde structura dramatică se susține prin abundența dialogului și a monologului față de limitarea drastică a narațiunii. De la teatrul istoric T. s-a îndreptat spre o formulă de inspirație mitico-folclorică, cu veleități metafizice. Principala carență a acestei etape constă în eclectismul viziunii (care îl separă net de Marin Sorescu, de exemplu): urmărind să își dezvolte concepția pe o linie arhetipală, autorul împrumută procedee ale teatrului istoric sau senzațional. Nu e vorba nici de o „demitizare” a temei (de vreme ce fondul metafizic continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
situație în care paradigma dominantă trebuie să facă față criticilor paradigmelor dominate. Din această confruntare se naște o nouă paradigmă dominantă care constituie reper principal în istoria științei. Soluția lui Katzenstein este de a face apel la ceea ce el numește "eclectism analitic"29. În acest context, el propune de a critica logica lui Kuhn cu privire la evoluția paradigmelor și de a promova o logică nouă unde există teme de colaborare și de integrare ale diferitelor paradigme. Dovada este dată de faptul că
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 10 octombrie 1896 și 4 mai 1897. Eclectismul ideilor și imprecizia formulărilor caracterizează programul acestei publicații. Colaboratorii și mai ales caracterul literaturii incluse indică, totuși, o tendință națională și populară, care s-ar fi vrut situată în prelungirea orientării de la „Vatra”. Ion Gorun, redactorul și criticul literar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
pierdut În 1940). Pe când nici nu visa că va ajunge regină a României, Maria petrecuse câțiva ani de neuitat În Malta. Balcicul a fost pentru ea un fel de replică a Maltei, dar adaptată atmosferei locale. Micul palat poartă marca eclectismului ei caracteristic: elemente românești și orientale (inclusiv un minaret!) și, se Înțelege, o grădină În stil englezesc. Spre sfârșitul vieții, Maria și-a scris, În englezește, memoriile, sub titlul Povestea vieții mele. Surpriza este de a descoperi În ele o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin variabilă a clădirilor. Nu sunt două segmente din Calea Victoriei care să semene Între ele. Strada când se lărgește, transformându-se În piață, când se Îngustează Într-atâta, Încât aproape dispar și trotuarele. Prin lipsa ei de orânduială, ilustrează perfect eclectismul și improvizația românească a ultimelor secole. Mersul său șerpuit decurge din faptul că strada urma costișa dealului care pornea din dreptul Dâmboviței și lăsa spre stânga, mai jos, lacul (mai bine zis, mlaștina) unde s-a amenajat mai târziu Parcul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care a Încercat să prezinte o versiune mai fezabilă a reformelor instituite de predecesorul său. Banu era el Însuși un promotor convins al eugeniei, dar găsea Legea Moldovan problematică: Din păcate, legea din 1930 a demonstrat un nivel ridicat de eclectism În achiziția conceptelor teoretice din câteva țări europene și Statele Unite, fără a lua În considerație evoluția Înceată a culturii și igienei populației noastre la toate nivelele, și nici posibilitățile noastre reduse de a implementa astfel de programe ambițioase... Era clar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
p., există un fel de portret robot operațional, obținut prin adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
ultimilor 20 de ani, mai ales cea anglo-saxonă (cu autori ca Pynchon sau Barth); b) tipologie creatoare [...]; c) un anume moment cultural, ce urmează modernismului, caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocantă, prin eclectism și reluarea/sinteza (în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/manierelor anterioare; 3. să-l folosim pentru a desemna fenomene specifice literaturii noastre contemporane, ireductibile la modelele occidentale. Operație care presupune o reconstrucție a sensurilor, o reelaborare teoretică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
artă, și despre o critică pragmatică, care se manifestă strategic prin evidențierea relației stabilite între critic și publicul său119. În raport cu construcția și întrebuințarea teoriei și practicii criticii de artă se constată că secolul al XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pot apărea ca scenarii oferite descifrării, alegoria poate lua înfățișarea unei scrieri compusă din imagini concrete, revelându-și astfel natura sa pictogramaticală. Acest caracter sintetic al alegoriei, care subsumează în practica artistică aproprierea, specificitatea sitului, efemeritatea, acumularea, discursivitatea, hibridizarea și eclectismul, trece dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor '60 ca fiind o revoltă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
specifice culturii române. Luând ca voci de autoritate sociologi, psihologi, esteticieni, folcloriști de marcă ai culturii române, îmi voi limita rolul la a face sinteza personală a unor puncte de vedere ce se dovedesc extrem de moderne și de actuale. 1. Eclectismul Un element structural fundamental al spiritului românesc este eclectismul, având o justificare geografică și istorică. Geografic și istoric, cultura română se află situată la întâlnirea dintre două mari culturi antitetice: cultura Orientului și cultura Occidentului. Este o „cultură-punte” (Stăniloae, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
psihologi, esteticieni, folcloriști de marcă ai culturii române, îmi voi limita rolul la a face sinteza personală a unor puncte de vedere ce se dovedesc extrem de moderne și de actuale. 1. Eclectismul Un element structural fundamental al spiritului românesc este eclectismul, având o justificare geografică și istorică. Geografic și istoric, cultura română se află situată la întâlnirea dintre două mari culturi antitetice: cultura Orientului și cultura Occidentului. Este o „cultură-punte” (Stăniloae, 2001, p. 25). S-a format prin colonizarea romană (106-271
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ființei noastre de traci, care nu s-au mutat niciodată din acest spațiu de mijloc între Occident și Orient, dar nici de îmbinarea în el a caracterului latin și a creștinismului ortodox (Stăniloae, 2001, coperta IV). În mentalități și comportamente, eclectismul cunoaște diverse forme de manifestare: mimetismul; toleranța pentru diversitate; coexistența contrariilor; gustul pentru pitoresc. 1.1.1. Mimetismul A fost remarcată tendința românilor de a privi cu un ochi atent la alte culturi și de a adopta ceea ce pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toate fructele mintalității românești poartă pecetea inegalității, a incoerenței, a lipsei de unitate și metodă”. Dumitru Stăniloae (2001, p. 59) admira diversitatea regională a cântecului popular românesc și a interpretărilor personale. 1.1.3. Coexistența contrariilor Ca manifestare extremă a eclectismului se remarcă prezența în același spațiu de gândire și acțiune a unor elemente contradictorii, opuse, antitetice. Ralea (1924/1997, p. 69) remarca dualismul dintre realitatea românească și faptele de cultură străină „pe care o înmagazinăm și care ne indică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pătrunde înțelepciunea populară, aceasta ia înfățișarea „sfătoșeniei”. Proverbele românești sunt cel mai adeseori produsul unei înțelepciuni, alimentate de simțul pitorescului (Ibidem, pp. 271-272). 1.2. Adaptarea Această particularitate a acțiunii sociale și a mentalului colectiv românesc este o consecință a eclectismului asumat. Adoptarea în sistemul culturii române a unor elemente variate, cu surse dintre cele mai diverse, se sprijină pe o atitudine de automodelare în fața provocărilor materiale și spirituale. Funcția adaptării e efectul persecuțiilor milenare. Dar cel care se poate adapta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului culturii române îl reprezintă caracterul eterogen al lexicului. Ca și în societate, și în lexic s-a manifestat aceeași capacitate de adaptare la schimbări succesive, prin adoptarea rapidă și mimetică a unor elemente dintr-o nouă limbă și prin renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
niște ființe odioase lipsite de toate bunele însușiri, lipsite de patriotism, lipsite de omenie, de spiritul de dreptate, lipsite de respect pentru om. Sentimentul dominant în public și în rândurile tineretului, mai ales, era un sentiment complex, un fel de eclectism compus din liberalism, democratism și patriotism. Era principiul negației față de cârmuitori sub toate formele și fără nici o cercetare. anul 1874 229 14. Manifestația din jurul statuii lui Mihai Viteazul, de la 3/15 noiembrie 1874, fusese inspirată, evident, de liberali, care urmăreau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
CRONICA ARTISTICĂ ȘI LITERARĂ, revistă apărută la Iași în 1918. Este o publicație de factură tradițională, cu elemente de perspectivă înnoitoare (eclectism de tranziție între epoci literare), orientată împotriva romantismului convențional al secolului al XX-lea (Biblioteca Academiei Române deține doar numărul 11, din 14 februarie 1918). Directorii publicației sunt Dinu Dumbravă și Mihail Sorbul. Din editorialul semnat de Sorbul reiese că este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
române, C. găsește un prilej de încântare și elogiu în fiece rând citit din/și despre Ion Creangă (subiectul său predilect), B. P. Hasdeu și N. Iorga. Respectă, în general, tipare și opinii critice consacrate, într-o formulă pe care eclectismul nu avea cum s-o ocolească. Autoritatea cel mai frecvent invocată rămâne însă Mihail Dragomirescu. Pentru C. nu atât originalitatea ideii ori a informației este importantă. Amendează totuși ici și colo câte o opinie, argumentează o dată biografică sau încearcă limpezirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]