162 matches
-
și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl folosește aici ca nume prototipic de ecleziast, devenind complicele cititorului. De fapt, cititorul model definit de text este cel care știe cine este Jean Chouart; cititorii empirici mai ales în secolul XXI au nevoie de o notă explicativă sau se pot baza pe dinamica povestirii pentru a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
avea să coboare și la nivelul preoților de jos și chiar mănăstirilor considerate îndeobște ca surse de venit. Și toate acestea ca urmare a faptului că seniorii locali erau investiți cu dreptul de a patrona lăcașurile de cult și pe ecleziaștii ce le populau. Dubla calitate în care se afla Papa a generat o serie nesfârșită de conflicte între papalitate și suveranii timpului, izvorâte în principal din dorința papilor de a scăpa de suzeranitatea împăraților, fără însă a renunța la teritoriile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
condamna o serie de idei provenite de la Origene. Papa și episcopii, morți de frică, semnează și votează tot ce li se cere: teribilul cuplu imperial asasinase deja cel puțin doi papi și cîțiva episcopi. Fără a mai pune la socoteală ecleziaștii mărunți ! Dar aceste decrete, promulgate sub presiune, sînt nule din punct de vedere canonic. în plus, trebuie să remarcăm că acest consiliu - nu mai mult decît oricare altul - n-a condamnat reîncarnarea în sine. Au fost condamnate în anul 553
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
imperiului la mijlocul secolului lll, este nesemnificativă în raport cu pretențiile trîmbițate mai sus și preluate de toți gorniștii care s-au alăturat de-a lungul timpului cioporului de plăsmuitori întunecați. Curentul iudeo-elenist din Alexandria a dat în secolul lll Cîntarea cîntărilor și Ecleziastul făcături ce au fost preluate ca revelații în ambele culte și au influențat puternic atît creștinismul iahwist cît și teocrația mozaică. Și totuși, adevărul despre istoria bisericii creștine se bazează numai pe minciunile acestor tartori așa cum le-am arătat mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lor de basme prin cîmpie răsipiți". Intenționînd să cuprindă, după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să cuprindă, după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul" spațiu al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune însă, Mircea Vulcănescu rămîne chiar și atunci cînd pare atins de aripa zădărniciei Ecleziastului sau de precaritatea care poate încerca forța unui popor un spirit robust, mereu profund și coerent cu sine, încrezător în biruința neamului românesc, avînd deopotrivă o morală a convingerii și responsabilității, cu judecăți și atitudini necontradictorii, chiar dacă, se spune, marile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care s-a spus că i-ar fi secătuit talentul după vîrsta de cincizeci de ani, cît a modului în care și-a sfîrșit viața în deznădejde un spirit care, în lumea modernă, trăise o experiență similară cu aceea a Ecleziastului. Paradoxal, celui ce vorbise atît de profund despre viață pare că tocmai viața îi scăpa, iar soluțiile pe care Tolstoi le va propune pentru o viață nouă erau "de o exagerare demonică sau ridicolă". Excesul lipsei de măsură și al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
relaxare dacă nu de swing ar mai înveseli atmosfera în acest loc întărit în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strădania lui de a încorpora tot ce crease într-un suflet sau vas care se făcuse țăndări, și datoria fiecărei ființe era, poate, de a plonja în adâncul creației pentru a aduna scânteile acelei spire de lumină care se sfărâmase. Ecleziastul care primise tot, dând la rândul său mult, ca înțelept, simțea imposibilitatea de a realiza „ceva nou sub soare”; acest „ceva nou” nu-l privea decât pe regele universului, și nu pe regele Ierusalimului pământesc. Când am ajuns la Viena
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pare că învățasem ceva: că nu voi supraviețui niciodată caracterului meu pasional, extremist, dacă nu mă voi „înarma”, în eventualitatea unei noi pasiuni, cu o pasiune de bază pentru cunoștințe, în primul rând, aspirând la acea înțelepciune despre care vorbea Ecleziastul, aducând multă suferință, dar și multă consolare efemeră. Coborând din tren la Viena, m-a impresionat arhitectura orașului meloman. Cu puținii bani pe care-i aveam am cumpărat o carte poștală pentru René, scriind aceste rânduri: „Mă plimb prin Viena
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune”... Nimeni nu-și mai aduce aminte ce a fost mai înainte și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
singurătate „urme”, mai ales craniile celor care ne-au precedat. Și din aceste cranii se ridică în aer „poveștile” celor care au existat, epicul, strigăte de adio și de mare simpatie pentru ce va veni după timpul lor... De aceea, Ecleziastul, în pofida pesimismului, recunoaște că viața absurdă are un sens, pentru că ea e dată chiar de Dumnezeu. O afirmare prin negare. Sentimentul tonic că oamenii fac viața, fiecare în felul lui original, punând în mișcare roata vieții, cum cred tibetanii, roată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
introd. trad., București, 1996; Plutarh, Vieți paralele. Demetrios și Antoniu, pref. trad., București, 1994; Imre Toth, Palimpsest, București, 1995; Adriano Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă, București, 1995; François Bluche, De la Cezar la Churchill, București, 1995; Cartea lui Iov. Ecleziastul. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Cântarea Cântărilor, București, 1995; Jacques Duquesne, Iisus, București, 1995 (în colaborare cu Sorin Mărculescu); Emil Cioran, Antologia portretului, îngr. trad., București, 1997; Georges Duby, Cavalerul, femeia și preotul, București, 1997; Georges Dumézil, Zeii suverani
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
vreme, că cea mai mică distanță a planetei față de Pământ se repetă o dată la 60000 de ani ? Și nu cu posibilitățile tehnice de astăzi, ci cu măsurători empirice, care ne uimesc și astăzi. Poate, că răspunsul îl găsim în versetele Ecleziastului zis și Propăvăduitorul : ,,5. Soarele* răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou... 9. Ce* a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face ; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă este
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
mod evident, Sfântul Grigorie poate vorbi de echivalența dintre Cântarea Cântărilor și Sfânta Sfintelor, el vorbește și despre Cântarea Cântărilor ca fiind mijlocul prin care sufletul este adus în sanctuarul interior. După ce sufletul a parcurs etapele pregătirii prin Proverbe și Ecleziast, Solomon [Hristos] inițiază sufletul în sanctuarul divin prin intermediul Cântării Cântărilor 55. Spre deosebire de pedagogia regăsită în Proverbe sau Ecleziast, Cântarea Cântărilor dorește să conducă sufletul în spațiul apofatic al sanctuarului interior, camera ascunsă a inimii, unde este întâlnit Preaiubitul în întunericul
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Cântarea Cântărilor ca fiind mijlocul prin care sufletul este adus în sanctuarul interior. După ce sufletul a parcurs etapele pregătirii prin Proverbe și Ecleziast, Solomon [Hristos] inițiază sufletul în sanctuarul divin prin intermediul Cântării Cântărilor 55. Spre deosebire de pedagogia regăsită în Proverbe sau Ecleziast, Cântarea Cântărilor dorește să conducă sufletul în spațiul apofatic al sanctuarului interior, camera ascunsă a inimii, unde este întâlnit Preaiubitul în întunericul învăluitor; eludând orice înțelegere conceptuală și imagistică, preaiubitul este descoperit prin îmbrățișarea credinței. Dacă sufletul va fi pregătit
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele de ), când domeniul era unul ecleziast, ținând de călugărițele dominicane din Satu Mare (Mințiu). Ulterior satul face parte din domeniul (numele maghiar al nobililor români din familia voievozilor Dragoș/Dragoșești), apoi din domeniul cetății Satu Mare (cetatea împăratului habsburg), din 1648 din domeniul lui , principele Transilvaniei, iar din
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
un pom fructifer înconjurat de motive vegetale; simbolurile utilizate sunt strâns legate de activitățile principale ale locuitorilor satului (ex. pomicultură, viticultură și creșterea animalelor, complementate de cultivarea terenurilor agricole etc.), activități dominante și astăzi. Este menționat explicit și un sigiliu ecleziast al Chiliei în 1832. În lucrarea "Szathmár vármegye' fekvése, törtn̄etei, és polgári esmérete", publicată de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care reprezentau
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
fugă muzicală și un mare tumult pe scenă. "Scena 1." Sachs este cufundat în citirea unei cărți de magie; își lasă lectura și monologhează despre deșertăciunile lumii (<nowiki>"</nowiki>Wahn! Wahn! überall Wahn!": "Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune" - citat din Ecleziastul din Vechiul Testament). Intră David. El îi cere iertare pentru că a luat parte la revoltele din ziua precedentă, dar Sachs pare să-l ignore. Ucenicul își amintește că este ziua de Sfântul Ion, și cântă propria melodie de Sfântul Ion, ca
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. Începuturile măsurătorilor terestre în România pot fi localizate începând din secolul al XVIII-lea, când s-au executat determinări de longitudini și latitudini asupra orașelor București și Târgoviște de către astronomul și ecleziastul român de origine greacă Hrisant Nottara (rezultatele au fost publicate la Paris în anul 1716, în lucrarea „"Introductio ad geographiam et sphaeram"”) și de către astronomul italian de origine dalmată Ruggiero Giussepe Boscovich pentru orașele Galați și Iași în anul 1772
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
4189. ISBN 973-681-494-7. 13. Introducere în lingvistică, Polirom, Iași, 2005, 340 p10. ISBN 973-46-0196-2 14. Odele. Traducere din limba greacă, introducere, note și comentarii de Eugen Munteanu, în vol. Cristian Bădiliță et alii (coord.), Septuaginta IV/I (Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea cântărilor), Polirom, Iași, 2006, p. 351 388. ISBN 973-46-0188-1. 15. Cartea înțelepciunii lui Iisus Sirah. Traducere din limba greacă, introducere, note și comentarii de Eugen Munteanu, în vol. Cristian Bădiliță et alii (coord.), Septuaginta, IV/ ÎI (Iov, Înțelepciunea lui
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
regat adevărat, mai larg decât se părea); după tradiția biblică a fost ctitorul Templului din Ierusalim; a rămas proverbială înțelepciunea sa .În rândurile locuitorilor evrei, musulmani și creștini ai Levantului, și apoi din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile Ecleziastului, Proverbelor și Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament. Conform lui Finkelstein și Silberman, nu ar fi fost rege și nu ar fi avut un regat, descrierea din Biblie a regatului său imaginar descriind de fapt domnia lui Manase ca vasal al Asiriei
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]