162 matches
-
vară se află deasupra Tropicului Cancerului. Regăsim ilustrată astfel definiția tropicelor. În mijlocul cadranului principal al orologiului putem observa un cerc mai mic ce se rotește în interiorul celui mare. Pe acest cerc sunt reprezentate semnele zodiacale ce indică poziția Soarelui în interiorul eclipticii. Trebuie să notăm faptul că datorită fenomenului de precesie a echinoxurilor, semnele indică în prezent doar în ce semn astrologic al zodiacului ne găsim în luna curentă. Deplasarea cercului zodiacal se datorează proiecției stereografice a planului eclipticii pornind de la Polul Nord
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
poziția Soarelui în interiorul eclipticii. Trebuie să notăm faptul că datorită fenomenului de precesie a echinoxurilor, semnele indică în prezent doar în ce semn astrologic al zodiacului ne găsim în luna curentă. Deplasarea cercului zodiacal se datorează proiecției stereografice a planului eclipticii pornind de la Polul Nord. Această proiecție este comuna tuturor ceasurilor astronomice din perioada respectivă. Cercul zodiacal este divizat în partea sa externă în 72 de porțiuni egale, ce corespund fiecare unei durate de aproximativ 5 zile. Se regăsesc cei trei decani
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
Partea din interiorul discului împrăștiat se suprapune cu o regiune în formă de tor cu obiecte care orbitează, tradițional denumită centura Kuiper, dar limitele sale exterioare ajunge mult mai departe de Soarele și sunt mult mai sus și jos la ecliptică decât centura propriu-zis. Din cauza naturii sale instabile, astronomii consideră ca discul împrăștiat a fi locul de origine pentru cele mai multe comete periodice observate în Sistemul solar, cu centaurii, corpuri înghețate dintre Jupiter și Neptun, fiind stadiu intermediar în migrația unui obiect
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
de 3:2 cu Jupiter. Sunt denumiți așa după 153 Hilda, un asteroid descoperit în 1875. Asteroizii din familie posedă semiaxele majore cuprinse între și ua, o excentricitate cuprinsă între și și o înclinație mai mică de 20° în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două. Pe de altă parte, membrii familiei Hilda se deplasează pe orbita lor eliptică în așa fel încât afeliul lor este
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
poate întoarce împotriva ta! ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ. Primăvară din punct de vedere astronomic începe odată cu echinocțiul de primăvară și durează aproximativ 92 de zile. Este momentul în care Soarele, în mișcarea să aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Cele două puncte de pe ecliptica în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc
Echinocțiul de primăvară. Ce NU este bine să faci pe 21 martie by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101303_a_102595]
-
mișcarea să aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Cele două puncte de pe ecliptica în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată deoarece anul calendaristic nu este
Echinocțiul de primăvară. Ce NU este bine să faci pe 21 martie by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101303_a_102595]
-
corp în jurul unui alt corp. Pentru un corp aflat pe orbită în jurul Soarelui (sau în jurul Pământului), este vorba de unghiul dintre direcția punctului vernal (notat cu "γ" în figură) și linia nodurilor, măsurat în planul de referință (în general planul eclipticii) și în sens direct. Această valoare mai este denumită și ascensia dreaptă a nodului ascendent. În mod curent este notată cu litera grecească omega majusculă, Ω.
Longitudinea nodului ascendent () [Corola-website/Science/336497_a_337826]
-
23 ianuarie 2000, în timpul călătoriei acesteia pe lângă Jupiter, în drum spre Saturn. Descoperit în 1981, "" prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră de 2,5674065 u.a. și de o excentricitate de 0,1118718, înclinată cu 12,13418° față de ecliptică. Poartă numele lui Harold Masursky (1923-1990), geoplanetolog renumit, un participant major la programele Mercury și Apollo, precum și la misiunile Viking și Voyager. Deși aparține familiei Eunomia, datele obținut de Cassini-Huygens par să infirme că tipul spectral asteroidal ar fi S.
2685 Masursky () [Corola-website/Science/332537_a_333866]
-
faza lunară care apare atunci când Luna văzută de pe Pământ apare complet luminată de Soare. Aceasta se întâmplă când Luna este în opoziție cu Soarele, adică Pământul se află aproximativ pe linia care unește Luna cu Soarele, mai exact atunci când longitudinea ecliptică a Soarelui și a Lunii diferă cu 180 de grade. Eclipsele de lună pot avea loc numai în faza de lună plină, când Luna trece prin umbra Pământului. Eclipsele de lună nu apar în fiecare lună, pentru că orbita Lunii și
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
nu este interesantă de observat, întrucât, fiind iluminată din față, relieful său se distinge mai greu. De aceea astronomii folosesc filtre de sticlă specială, numite „filtre lunare”, pentru mărirea contrastului și pentru atenuarea strălucirii. Dacă în timpul Lunii pline, Luna întâlnește ecliptica, (i.e. dacă ea se află pe axa de revoluție a Pământului) (un asemenea punct de întâlnire se numește "nod"), se produce o eclipsă de Lună . Luna va primi atunci o culoare roșcată. O eclipsă de Lună se vede de pe toată
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
Blanpain la 28 noiembrie 1819, la observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august 2014, iar apoi la 20 decembrie 2019. Cometa se află pe o orbită care are o mică „Distanță Minimă de Intersecție
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Descoperit la 24 noiembrie 1970, de astronomul ceh Luboš Kohoutek, la Observatorul din Hamburg, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0198516 UA și de o excentricitate de 0,0622729, înclinată cu 10,48203° față de ecliptică. Perioada sa orbitală este de 1917,4515790 de zile (5,25 ani). Asteroidul "" a fost denumit în onoarea filosofului, gramaticianului și pedagogului ceh "Jan Amos Komenský", mai cunoscut sub numele de Comenius (1592-1670).
1861 Komenský () [Corola-website/Science/333777_a_335106]
-
personajului "Bianca Castafiore" (pe scurt, "Castafiore"), din seria de benzi desenate Aventurile lui Tintin. "" prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,7330264 u.a. și de o excentricitate de 0,1796790, înclinată cu 12,50048° față de ecliptică. Distanța sa Minimă de Intersecție cu Orbita Pământului este de 1,235100 u.a. Parametrul său Tisserand este de 3,295.
1683 Castafiore () [Corola-website/Science/333799_a_335128]
-
un asteroid din centura principală, descoperit pe 2 noiembrie 1975, de Tamara Smirnova. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0023 u.a. și de o excentricitate de 0,0949, înclinată cu 10,57494° față de ecliptică. Asteroidul a primit numele lui Antoine de Saint-Exupéry, aviator și scriitor francez cunoscut și ca „Poetul zburător”. Alegerea denumirii a fost explicată prin faptul că personajul cel mai cunoscut al lui Saint-Exupéry este „Micul Prinț”, care trăia pe un asteroid
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa, care a fost transformată într-o albină. Denumirea este și o aluzie la descoperitorul acestui asteroid, Philibert Jacques Melotte.
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară. Cantitatea de energie solară pe o unitate de suprafață este de 9,13 kW/m² (pentru Pământ și Lună, 1.36 kW/m²). Deoarece înclinarea axei lui Mercur către axa de ecliptică este neglijabilă (aproximativ 0,01°), este posibil ca, în zonele înalte ale polilor să fie vârfuri de lumină veșnică. Chiar dacă nu sunt astfel de forme de relief, ele pot fi accesate cu ajutorul turnurilor înalte. De asemenea, este posibilă construirea unui
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
provizorie de 1940 WA. Cu un diametru mediu de circa 23,31 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxa majoră egală cu 2,8363838 u.a. și de o excentricitate de 0,1349560, înclinată cu 14,24044° față de ecliptica.
4162 SAF () [Corola-website/Science/333887_a_335216]
-
43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o viteză orbitală medie de 16,07434096 km/s și are o înclinație de 3,54838537ș în raport cu ecliptica. Prima ocultație cunoscută a asteroidului "65 Cybele" a fost observată la 17 octombrie 1979, în Uniunea Sovietică (la "Ura-Tyube", în actualul Tadjikistan). Cu această ocazie, i-a fost determinat un diametru de 230 km, valoare foarte apropiată de cea de
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată de o riglă divizată în grade pentru a permite determinarea poziției fiecărei stele cu o precizie de o fracțiune de grad. Aceste rigle sunt numerotate din cinci în cinci grade, iar o linie leagă riglele superioare
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
cu o precizie de o fracțiune de grad. Aceste rigle sunt numerotate din cinci în cinci grade, iar o linie leagă riglele superioare de cele inferioare la fiecare 30 de grade. În sfârșit, rigla gradată este repetată de-a lungul eclipticii. O bandă groasă întunecată, care se întinde între 8° la nord și 8° la sud de ecliptică, reprezintă zona în care planetele pot fi observate. Potrivit cutumei epocii, un desen artistic al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
iar o linie leagă riglele superioare de cele inferioare la fiecare 30 de grade. În sfârșit, rigla gradată este repetată de-a lungul eclipticii. O bandă groasă întunecată, care se întinde între 8° la nord și 8° la sud de ecliptică, reprezintă zona în care planetele pot fi observate. Potrivit cutumei epocii, un desen artistic al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
coamă”. Ixion este momentan la o distanță de 41 u.a. de Soare, și este posibil ca să dezvolte o coamă atunci când este mai aproape de periheliu. Ixion și Pluto au orbite asemănătoare, dar orientate diferit. Periheliul lui Ixion se află sub ecliptică, în timp ce acel al lui Pluto se află deasupra eclipticii. În mod neobișnuit pentru corpuri celeste în rezonanță cu Neptun (precum Orcus), Ixion se apropie de Pluto la mai puțin de 20 de grade de separație unghiulară. Ixion se află momentan
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
u.a. de Soare, și este posibil ca să dezvolte o coamă atunci când este mai aproape de periheliu. Ixion și Pluto au orbite asemănătoare, dar orientate diferit. Periheliul lui Ixion se află sub ecliptică, în timp ce acel al lui Pluto se află deasupra eclipticii. În mod neobișnuit pentru corpuri celeste în rezonanță cu Neptun (precum Orcus), Ixion se apropie de Pluto la mai puțin de 20 de grade de separație unghiulară. Ixion se află momentan sub planul eclipticii și va ajunge la periheliu în
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
al lui Pluto se află deasupra eclipticii. În mod neobișnuit pentru corpuri celeste în rezonanță cu Neptun (precum Orcus), Ixion se apropie de Pluto la mai puțin de 20 de grade de separație unghiulară. Ixion se află momentan sub planul eclipticii și va ajunge la periheliu în 2070. Pluto a ajuns la periheliu în 1989 și momentan coboară spre ecliptică. Ixion are o perioadă orbitală de aproape 250 de ani și cu 0,5% mai lungă ca cea a lui Pluto
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]