147 matches
-
zeci de ani într-un mediu religios nesănătos. Ei nu participă dimineața la Sfânta Liturghie, nu simt nevoia. Ei nu se mai pot ruga smeriți, în taină; nu se mai pot înălța sufletește în mirosul de tămâie și în cadența ecteniilor. Ei simt nevoia de a cânta, pentru a uita de ei și de sufletele lor. Ei nu simt nevoia de a se interioriza, de a adânci credința, de a stărui în rugăciune, și, lucrul cel mai trist; pentru ei o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
deliciile verii - compun tot atâtea priveliști pastorale (Somn de vară, Cântecele serii, Neclintire). Alteori, peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul și metafizicul se conjugă, însă fără mare adâncime, după prototipul poetic blagian asaltat de mister (Ectenie, Semne). Renașterea, „învierea” mult așteptată („Doamne, fă un semn ca de-nceput”), proximitatea divinului, către care se deschide, în primăvară, frumusețea terestră, amintesc de imagistica gândiristă (Peisaj cu îngeri, Troița). Altă dată, sunt preluate personaje cunoscute din basm (Poveste) ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
minus pentru profunzimea reflecției filosofice a Răsăritului. În încercarea de a găsi o justificare a acestui fel de a gândi și a scrie vom face referință la un text ce reprezintă o marcă esențială a spiritului bizantin: textul liturgic. O ectenie ce apare în cuprinsul Liturghiei ortodoxe începe cu „Iarăși și iarăși, cu pace Domnului să ne rugăm...”. Acest iarăși și iarăși ar putea fi înțeles ca un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru a ni
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
efortul neîntre¬rupt de reluare a unei atitudini ce de fapt este întotdeauna cu desăvârșire irepetabilă, nu poate fi niciodată duplicată. Ea pur și simplu este sau nu este. Cam pe aceleași coordonate ar trebui înțeleasă și acea parte a ecteniei liturgice menționată mai sus, la fel ca și exersarea minții în necontenita rostire a rugăciunii inimii. Astfel că atât scriitura cât și actul de trăire, filosofia ca și teologia, se supun în spațiul bizantin unei instanțe comune. Atunci când bizantinul scrie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
propriile hotare, era în ofensivă! - un viteaz cade cu fața la dușman, indiferent dacă brațul ce-l doboară este hain sau nu. Toată strădania lui Coșbuc vizează transmiterea nesfârșitei dureri a părinților și poporului adunat la îngropăciune: și popi, șirag, cădelnițând Ceteau ectenii de comând - și clopote, și plâns, și vai; și-oștenii-n șir, și pas de cai, și sfetnici, și feciori de crai, și nat de rând. Orbită de suferință, mama iese din străvechiul ceremonial, se zbate (ca Laertes la îngroparea Ofeliei!): "se
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni focul Cât eu sunt piatra, pulberea, nisipul? Ectenie Mă văd suind În urma boteiului, Doamne-al Ardealului! Doamne-al Vaideiului! Să mai ajung În vârful dealului, Doamne-al Vaideiului! Doamne-al Ardealului!
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
cosmică în haosul eterogeneității ritmice și transsubstanțializând tristețile funciare ale unui compozitor ca Schubert de pildă. Membrii Cvartetului ”Voces” - Bujor Prelipcean, Vlad Hrubaru, Constantin Stanciu, Dan Prelipcean - au aniversat împlinirea a 40 de ani de la înființarea ansamblului lor - o ”inedită ectenie și spovedanie” - prin recursul la Arta fugii de J.S. Bach. În transfigurarea care li se citea pe chipuri se oglindeau de fapt înțelesurile tainic încifrate în muzica pe care o consideră ”plăsmuire divină”, ”labirint matematic logic și perfect”, ”muzică în
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
tronul rezervat doamnei țării. Ilinca a căutat din ochi privirile lui Dinu și ale lui Mihai, a urcat cele două trepte și s-a așezat. Utrenia se terminase și diaconii au ieșit din altar să ceară binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă ectenia mare. Marele spătar Mihai Cantacuzino era probabil singurul care nu se putea ruga, întorcea capul când spre vodă, când spre doamna Ilinca, și i se părea ciudat că până atunci nu observase cât de mult semănau cei doi. Aceeași frunte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație perfectă demnă de urechile heruvimilor. După ce s-a citit evanghelia, la ectenia pentru cei răposați, a început să bată clopotul într-o dungă, rar și prelung. Treptat s-au pornit să-i răspundă clopotele din tot Bucureștiul. Rar, așteptându-se unul pe altul, clopotele conversau între ele. „A murit vodă și-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crânguri privighetorile își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele lor, că așa am primit poruncă de la răposatul vlădica Theodosie să mă rog întâi pentru vii și apoi pentru morți. — Costandin și Maria. Ectenia începu, foarte rezumativă și, într-un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul creștinului necăjit și obidit și ceru lui Dumnezeu pacea cea de viață făcătoare, apoi se rugă pentru sănătatea și bunăstarea lui Io Constantin Voievod și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu glas mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
multe alte orașe. Opera muzicală a pr. Alexandru Cristea a fost exprimată cu consecvență și În viața religioasă de care nu s-a Îndepărtat Încă din anii școlarității. Un citat dintr-o expunere a lui Sergiu Matei Nica este edificator. ”Ecteniile lui erau răsunete de trâmbițe Îmbucurătoare, care Încremeneau pornirile lumești ale credincioșilor, slujba lui era o fascinație mistică...” Urmarită presa timpului, Îndeosebi din Basarabia, se regăsesc numeroase mențiuni privitor la sarcinile și activitățile părintelui, frecvente și Într-o permanentă ascensiune
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să-i povestesc unul dintre multele mele vise cu ochi deschiși având ca personaje principale pachetele de bani. — A mea a fost singura. Am băgat calupele sub sutană și m-am dus direct în altar. M-am închinat, am citit Ectenia mare și apoi m-am pus pe numărat. Trei sute milioane bani românești și o sută optzeci de mii și șase sute treizeci și cinci de dolari! Și aici am simțit, dintr-odată, ca o Luminare în mine. Nu știu dacă mă-nțelegi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căldură de credeam că acuși-acuși am să mor. Și bătea inima în mine de spaimă, cum bătea inimile la ciorile alea de pă șpalierii armeanului de ducea via sus pă dealu’ Miresei. M-am rugat iar, am mai citit și Ectenia duplicată, am tras și o vozglașenie și, de-acum, hotărârea era luată. Mi se arătase calea, profesore, nu știu dacă înțelegi. Nu știam ce să înțeleg. Îl priveam cum, înflăcărat, cu privirea dusă, de parcă mai vedea și acum lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt resurse bune împotriva tristeții. Ele fac să treacă timpul, dar nu refac viața. Baudelaire, în delirul său mistico-artistic, și probabil pe fondul maladiilor mentale provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Ta cea mai înainte știutoare. Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” După aceea se rostesc ecteniile și iarăși se roagă arhiereul cu mâinile pe capul celui care se hirotonește și stă în genunchi cu capul pe Sfânta Masă în colțul din partea dreaptă, și rostește cu voce joasă așa: „Dumnezeule, Cel mare în putere, neurmat în pricepere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt Al bulgărilor de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]