156 matches
-
ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai fost vîrît la arest vreodată?" Locotenentul rîse scurt, avea dinți de cal și cînd rîdea se ducea naibii toată frumusețea lui de efeb, "nu excelență, eu sînt inginer, chimist, nu sînt militar de carieră, arest fac de obicei ăștia, profesioniștii". După cum purta uniforma, după cît arăta de chipeș datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
foarte frecventă În filme, mai ales În cele dublate, de tipul filmelor porno din Danemarca, dar mult inferioare, este aceea În care un cuplu foarte bogat, retras din lume Într-un castel singuratic, Își cumpăra o frumoasă fecioară sau un efeb drăgălaș. Tot la fel de des se Întâlnea situația În care vreun puternic al zilei, corupt, sau șeful vreunei organizații subversive plătea mai mulți bărbați și femei pentru a-i satisface fanteziile sexuale. Nu se Înșela deloc, astfel de situații erau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Între bărbați, cu exemple de astfel de relații dintre cetățeni maturi și tineri din Atena lui Platon, pentru a susține că nu erau incompatibile cu cel mai Înalt grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian sau platonic al mentorului și efebului atrăgător din perspectiva propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne ocupăm. Așa pot fi interpretate relațiile pedofile sau iubirile invertite ale dandy-lor scriitori și artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat și celebru, se afișează pretutindeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alte identități. (azi) Stau În pat și citesc de două zile. Nu mă mai duc la cantină, Îmi aduce Bazil câte ceva. Citesc Shakespeare. Spirache a dormit până la ora 13. Acum Își mângâie mușchii antebrațului surâzând satisfăcut; are un corp de efeb, nu degeaba se vorbește că este căutat stăruitor de un actor celebru. Trece pe lângă patul meu doar cu un prosop În jurul feselor către baie. Se Întoarce fluierând o arie din Nunta lui Figaro. „Ce faci, Martine? Nu mergi la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său este în mod natural de un blond scânteietor și virginal, tânăra și-l tunde și și-l vopsește într-o nuanță închisă, batjocorind acest simbol prin excelență al feminității. Trupul său, pe de-a-ntregul zvelt, evocă mai degrabă un efeb decât o viitoare odrăslitoare. Silueta sa cu abdomenul plat și sânii mici vine în contradicție cu semnele emblematice ale maternității. Băiețoasa poartă veșminte scurte, cu croi drept, care îi estompează și mai mult feminitatea. Monique Lerbier este și independentă ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Timișoara, 1995; La Baaad. Poeme (antologie, cu o postfață de Th. Codreanu), Editura Eminescu, București, 1996; Rosarium, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Poeme (cu o prefață de Ion Papuc), Editura Cartier, Chișinău, 1998; Opera poetică, I-II, Editura Cartier, Chișinău, 2000; Efebul de la Marathon (cu o prefață de Gh. Grigurcu și tabel cronologic de Th. Codreanu), Editura Minerva, București, 2000; Doina (Tatăl meu, Rusia), Editura Junimea, Iași, 2000; Poeme, Editura Cronica, Iași, 2001; La Baaad (In Baaad) (ediție bilingvă română-engleză), Iași, 2006
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv): Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; M. Nițescu, Poeți contemporani, 1978
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela donjoanelor, a turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de gingășie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu. Îi surprind, hoțește, figura și nu-mi pot da seama dacă rictusul ei traduce disconfortul în fața armoniilor... vetuste sau e doar reacția la frig. Să încerc acum a spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse de însuși efebul forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu liminal, Între natură și cultură, Între comportamentul domesticit social și cel sălbatic, natural, Între vârste și statuturi sociale. Cea mai frumoasă evocare a efebului grec ca personaj dublu este, poate, Iason din Pitica a IV-a a lui Pindar. Pelias, bătrânul rege din Iolcos, „știa dintr-un oracol că va trebui să piară fie de mâna nobililor fii ai lui Eol, fie de uneltirile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar fi din cetate”. Iason vine Într-adevăr din ținutul Îndepărtat unde a fost crescut, În mijlocul naturii sălbatice, de către centaurul Chiron Împreună cu fiicele sale; străin așadar și primit ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților și cu blana de panteră a sălbaticului. Pletele pe care efebul atenian și le taie ca semn al vârstei virile Îi flutură Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților și cu blana de panteră a sălbaticului. Pletele pe care efebul atenian și le taie ca semn al vârstei virile Îi flutură Încă pe umeri. Iason e un adolescent Întârziat: nu suntem În miezul unei realități sociale, ci al mitului. (J.-P. Vidal-Naquet, 1985, p. 180) Dimpotrivă, alte toposuri ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un muzeu: acolo există Încă gimnazii 5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt romani 6. Aici se refugiază (anahorèin) personaje din Roma care s-au angajat În vreun sector cultural sau sunt bătrâni și slăbiți și vor să trăiască liniștiți. Și romanii adoptă acest stil de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]