222 matches
-
nervoase simpatice și parasimpatice din întregul organism. Prin intermediul receptorilor angiotensinici (AT1 și AT2), angiotensina II stimulează atât formațiunile nervoase simpatice din hipotalamus, punte, bulb și coloana intermediolaterală din măduva spinării implicate în controlul descărcărilor simpatice, cât și teritoriile ganglionare și efectoare periferice din cord, vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de catecolamine. La rândul lor, căile nervoase simpatice acționează asupra multora din glandele endocrine și exocrine. Activitatea crescută a nervilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezentat mai înainte că micțiunea se produce printr-un mecanism neuro-reflex. Impulsurile inițiate în însuși peretele vezical, datorită distensiei sale, sunt conduse prin fibrele senzitive (parasimpatice) la nivelul centrilor nervoși lombo-sacrați, de unde, pe căile eferente, este transmisă comanda la formațiunea efectoare, detrusorul vezical și aparatul sfincterian. Calea eferentă este reprezentată de fibre simpatico-parasimpatice. Fibrele simpatice își au originea în corpii neuronilor situați în coarnele laterale ale măduvei lombare. De la acest nivel emană fibrele preganglionare, care ajung la nivelul ganglionilor simpatici paravertebrali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește funcția de creier al vieții vegetative a hipotalamusului cu cea de structură glandulară efectoare. În timp ce tractusul hipotalamo-hipofizar asigură deplasarea produșilor de neurosecreție hipotalamică la hipofiza posterioară, circulația portală hipofizară realizează atât transportul și controlul umoral hipotalamic asupra secreției hormonale adenohipofizare, cât și autoreglarea activității secretorii a acesteia de către hormonii circulanți secretați de glandele țintă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și calcitonina (CT) sunt cei doi hormoni paratiroidieni implicați în autoreglarea metabolismului fosfo-calcic. Ionii de calciu și fosfor fiind de importanță fundamentală la om, homeostazia lor este asigurată pe cale neuroendocrină cu participarea oaselor, tubului digestiv și rinichilor ca principale organe efectoare. Având sediu predominent extracelular (99%), concentrația plasmatică normală a calciului este de 9,4-9,5 mg/dl (4,5-5,2 mEq/l) din care 50% este ionizat, constituind forma biologic activă, 40% este combinat cu proteinele plasmatice și 10% sub
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alte roluri începând cu cel de veritabil ceas biologic reglator al ritmului veghe-somn, prevăzut cu proprietăți hipnogene. Spre deosebire de hipofiză, glanda pineală se comportă mai mult ca „reglator al reglatorilor” decât ca organ de comandă și control direct al unor teritorii efectoare periferice. II.7.9.1. Reglarea secreției hormonale pineale Se efectuează pe cale predominant nervoasă, cu participarea sistemului simpatico-adrenergic. Variațiile determinate de întuneric și lumină sau de diversele suprasolicitări simpatice influențează, prin noradrenalina eliberată, procesele de formare și eliberare a melatoninei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proprietăți locale paracrine sau autocrine ce afectează funcțiile celulare proprii sau de vecinătate. Asemenea celule formatoare și eliberatoare de hormoni locali sunt larg răspândite în întregul organism, constituind alături de căile nervoase somato-vegetative și endocrine clasice cea de a treia cale efectoare. Produșii de secreție ai acestor celule etichetate inițial sistem endocrin difuz sau APUD (Pearse, 1966) au structură aminică, polipeptidică sau lipidică. Din prima categorie a hormonilor locali cu structură aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pelvin. Pe această bază s-au introdus substanțele blocante de receptori S2 de tipul ketanserinei în tratamentul hipertensiunii arteriale. Cele două tipuri de receptori serotoninici au fost identificate și la nivelul plachetelor, sistemului nervos, tubului digestiv și altor teritorii efectoare. Prin intermediul acestora, serotonina provoacă efecte de tip excitator sau inhibitor la nivelul diverselor țesuturi și organe. Dacă efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
punct de referință), întrețin o stare de echilibru balansat între cele două categorii de neuroni termosensibili. Temperatura corpului este reglată în limitele set-pointului, menținut de către complexul preoptic/hipotalamus anterior și hipotalamusul posterior cu participare somatică și neuroendocrină multiplă. Ca mecanisme efectoare de menținere a termoreglării în limite normale, participă autoreglarea reflexă simpatico-parasimpatică și reacțiile comportamentale, întregite de veriga neuroendocrină centrală și periferică. Componenta vegetativă reflexă predomină la nivelul hipotalamusului posterior în cazul neuronilor simpatici și în partea anterioară a acestuia în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor centrale de autoreglare și control a producerii și pierderii de căldură depinde de gradul de participare a organelor efectoare implicate în realizarea reacțiilor termoreglatoare periferice. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul suprafeței corporale, acestea predomină în timpul reacțiilor termolitice realizate prin iradiere, convecție și evaporare. Ca principală modalitate de termoliză, iradierea este cu atât mai intensă cu cât suprafața radiantă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multiple de apărare și adaptare au la bază activarea atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare periferice prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi eliberarea a două categorii de substanțe biologic active. Pe de o parte substanțe excitante: acetilcolina, adrenalina, dopamina, serotonina, glutamatul și aspartatul și pe de altă parte substanțe inhibitoare: acidul gama aminobutiric, glicina, taurina. Aceste substanțe vor declanșa contracția musculară efectoare, concomitent cu modularea ei și ajustarea permanentă a tonusului postural prin musculatura antagonistă. Rezultatul acestei contracții va fi o mobilizare a mai multor categorii de mușchi (agoniști și antagoniști) care vor armoniza mișcarea; În primul rând mușchii agoniști, responsabili de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra sfincterului anal extern se exercită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
propriu zisă a presiunii arteriale și se resetează rapid. In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra sfincterului anal extern se exercită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
propriu zisă a presiunii arteriale și se resetează rapid. In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
au identificat în peste 96% dintre NMPI mutații ale genelor GNAS, mai frecvente în subtipul intestinal. Gena GNAS codifică subunitatea α a proteinei G (Gαs) care are rolul de a transmite semnalele de la factorii de creștere sau hormoni la proteinele efectoare [22]. În cazul modificările epigenetice, hipermetilarea aberantă în care este implicată cel puțin o insulă CpG a fost evidențiată în peste 80% dintre NPMI analizate, iar numărul locilor metilați crește semnificativ în displazia de grad înalt. Au fost raportate metilări
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
reaferențelor, care transmit unui neuron sau unui ansamblu de neuroni efectele propriei sale activități, lucrul acesta permițând o modulare a activității respective. Domeniul ideal pentru studiul retroacțiunilor este activitatea motrică. Această activitate cu caracter muscular se realizează printr-o comandă efectoare venită de la sistemul central; executarea sa produce stimulări de diferite tipuri, care se întorc la sistemul central și îi furnizează atât informații asupra stării momentane a articulațiilor, mușchilor etc., cât și stimulări labirintice, vizuale, eventual auditive și de altă natură
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se întorc la sistemul central și îi furnizează atât informații asupra stării momentane a articulațiilor, mușchilor etc., cât și stimulări labirintice, vizuale, eventual auditive și de altă natură. Aceste retroacțiuni îi permit subiectului să-și modifice „în timp real” comenzile efectoare. FENOMEN (< fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon- ceea ce apare) - Termen prin care se denumește tot ce se desfășoară în mod obiectiv, fiind accesibil organelor de simț și direct perceptibil. În fiziologie, orice modificare ce survine într-un organ sau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
intelectuală a pacientului pentru o mai bună înțelegere și o cât mai mare voință de a se vindeca; e) atunci când este posibil, se va apela la sensibilitate și senzorialitate; f) mobilizarea activă este precedată de unele manevre care pregătesc organele efectoare ale mișcărilor; g) programul începe cu mișcări globale, după care se intervine cu mișcări localizate, orientate spre grupul de mușchi ce urmează a fi prelucrat; h) crearea de reflexe condiționate utile și evitarea celor ce pot deveni nocive; i) se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
caracterizate în funcție de regiunile cerebrale implicate în producerea lor și în concordanță cu anumite perturbări psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006). Lui H. Wallon (1975) îi revine meritul de a fi prezentat sindroamele psihomotoare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
celule pentru a modifica activitatea celulelor din imediata vecinătate. Ele nu au efect asupra celulelor mai îndepărtate, iar cantitățile de moleculăsemnal sunt reduse. Un caz particular este sinapsa, o structură specializară pentru semnalizarea între neuroni sau între neuroni și celule efectoare (vezi cap. 6). De multe ori producția unui anume substanțe în interiorul unei celule duce la modificări ale funcțiilor celulare ale aceleiași celule. Unii factori de creștere pot acționa astfel (unele celule în cultură pot secreta factori care să le regleze
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
condiționând frecvența de descărcare a potențialelor de acțiune la nivelul conului de emergență al axonului. In joncțiunile neuro-efectoare vegetative, laxe, nu există o specializare strict delimitată ca membrană postsinaptică. Datorită spațiului larg de difuziune a mediatorului întreaga membrană a celulei efectoare este sub influența neuromediatorilor proveniți din varicozități ale mai multor terminații neuronale. In funcție de echipamentul de canale ionice, răspunsul postsinaptic poate fi o modificare globală a potențialului membranar sau potențial de acțiune, dacă este atins pragul într-o regiune membranară
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
lichidul interstițial în concentrații de 10-10 10-11 M; ei acționează asupra celulelor țintă prin legare de receptorii de suprafață. Marea majoritate a factorilor de creștere celulari au două modalități de acțiune: inducția creșterii și diferențierii celulelor imature și modularea funcțiilor efectoare în celulele mature. Majoritatea factorilor de creștere acționează sinergic asupra celulelor precursoare in vivo. Macrofagele au rol important în controlul hematopoezei prin producția de interleukină 1 (IL-1). Aceasta stimulează creșterea limfocitelor T (care produc IL-3) și stimulează fibroblastele, celulele endoteliale
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
imun numai dacă au atașate câte o proteină. După sensibilizare răspunsul imun poate fi stimulat chiar și de către moleculele de haptene. Răspunsurile imune specifice implică participarea limfocitelor și sunt mediate atât prin anticorpi (răspuns umoral) sau celular. Limfocitele sunt celule efectoare pentru răspunsurile imune la imunogene; de exemplu, materiale care nu sunt recunoscute ca self și astfel sunt declanșate reacții desemnate pentru a neutraliza sau distruge structuri non-self. Răspunsurile imune intervin în combaterea invaziei de către microorganisme a organismului, stau la baza
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
formarea din celule B de plasmocite secretoare de anticorpi; care mediază sensibilitatea intârziată în imunitatea mediată celular; citotoxice care distrug celulele țintă; care induc formarea celulelor supresor; supresor care mențin răspunsurile imune. Celulele T activate își exercită funcțiile imunoreglatoare și efectoare prin secreția de proteine numite limfokine, care sunt active în concentrații foarte mici și nu au restricții antigenice sau genetice ale efectelor biologice. 12.6.2. Celulele natural killer Celulele natural killer (NK) sunt o populație diferită de limfocite implicate
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]