223 matches
-
a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare. Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra limfocitelor T și B efectoare. Limfocitele Ts au rol important în inducerea stării de toleranță față de unele antigene exogene, ca și față de moleculele self. Deficiențele funcționale ale limfocitelor Ts creează predispoziții pentru maladiile autoimune. Distincția funcțională între limfocitele TCD4 și TCD8 nu este totdeauna netă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cantitate de gamma-globuline (în special în primul și cel de al patrulea eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus reprezintă albumină serică. Se pot vedea, de asemenea, α-globulina și β-globulina (după Kimball, 1994). Imunoglobulinele sunt molecule efectoare ale sistemului imunitar (SI) care apar fie ca molecule secretate de limfocitele B mature, reprezentând anticorpi liberi, fie ca receptori de suprafață celulară, pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mieloame în gamma-patiile benigne. Catenele H sunt unite prin punți S-S dintre domeniile CH2 și CH3 formate la granița dintre monomerii heterotetramerului imunoglobulinic (după Roitt și colab., 1985). Procesul de legare a antigenului poate declanșa o varietate de funcții efectoare secundare cum ar fi activarea complementului care conduce la bacterioliză și amplificarea chemotaxiei fagocitelor, opsonizare și eliberare de histamine de către mastocite. Efectele secundare sunt independente de specificitatea antigenică a imunoglobulinei, dar dependente de determinanții regiunii C. Toate cele cinci izotipuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice VL, respectiv VH, pe când, pentru regiunea constantă (C) a acestora, numărul de segmente genice este mult mai mic, variind între 1 și 10 și au fost desemnate segmente genice CL, respectiv CH. Regiunea constantă a catenei grele are funcție efectoare și numărul mic de segmente genice pentru regiunea constantă a moleculelor cu funcții fixe se explică prin faptul că asemenea segmente genice au fost relativ conservate în cursul evoluției. Pe de altă parte, numărul mare de segmente genice V explică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa II și, respectiv, CMH clasa III. Proteinele CMH clasa I și CMH clasa II aparțin familiei antigenelor de histocompatibilitate din CMH, fiind molecule HLA propriu zise, pe când proteinele CMH clasa III reprezintă un grup distinct și diversificat de proteine efectoare din sistemul imunitar care s-au numit proteinele complementului, fiind adesea denumite și sub formularea mai scurtă de complement. Proteinele CMH clasa I sunt glicoproteine care aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor (fig. 8.1) și care sunt exprimate constitutiv pe suprafața tuturor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în dirijarea sintezei proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de TCR: αβ și γδ. TCR de tip αβ este un heterodimer alcătuit dintr-o catenă α cu o regiune variabilă (Vα) și o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este simbolizată în limbajul interior prin prefigurație sau cuvinte care trebuie emise pentru a transmite un mesaj. De la acest plan psiho-intelectual ideea trece pe plan neurologic pentru a se realiza, ceea ce înseamnă că neuronii zonelor motorii corticale corespondente mușchilor organelor efectoare ale vorbirii, sunt puse în acțiune prin voința de a trece în limbajul vorbit real. Influxurile motorii și inhibitorii necesare conform schemei în prealabil stabilită prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se menține constant în tot timpul tranzitului, asigurând o imunitate suficientă. Fiecare tip celular este reglat diferit, astfel, limfocitele „B” părăsesc mai repede sângele și revin mai tardiv decât limfocitele „T”. Căile de migrație ale limfocitelor „virgine”, “de memorie” și” efectoare”, sunt diferite; pe când cele „virgine” circulă în tot organismul, cele „de memorie” sunt restrânse la anumite regiuni ale corpului, iar cele” efectoare” sunt și mai restrânse. Limfocitele din ganglionii limfatici se întorc tot în ganglionii limfatici, iar cele din țesutul
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
repede sângele și revin mai tardiv decât limfocitele „T”. Căile de migrație ale limfocitelor „virgine”, “de memorie” și” efectoare”, sunt diferite; pe când cele „virgine” circulă în tot organismul, cele „de memorie” sunt restrânse la anumite regiuni ale corpului, iar cele” efectoare” sunt și mai restrânse. Limfocitele din ganglionii limfatici se întorc tot în ganglionii limfatici, iar cele din țesutul limfatic asociate mucoaselor vor migra în zonele similare. Limfocitele „T” „virgine” au o viață lungă și recirculă, iar limfocitele „B” care părăsesc
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
B” care părăsesc măduva osoasă ca celulele „virgine” și se maturează în sânge, trăiesc cam 5 zile, în timp ele migrând în organele limfatice periferice. Aici, în lipsa unei stimulări antigenice, ele degenerează rapid; dacă sunt stimulate se diferențiază în celule efectoare, plasmocite sau celule de memorie. Plasmocitele ajung în medulara ganglionilor limfatici, în pulpa roșie sau în submucoasa și lamina proprie a tractului digestiv și respirator, unde secretă anticorpi, iar după câteva zile mor. Limfocitele de memorie imună se acumulează în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
macrofagele, limfocitele și plasmocitele formează sistemul imunitar. Seria limfocitară are un rol important în producerea răspunsului imun, prin funcțiile sale de reglare și efectorii strict specifici. Funcțiile efectorii cuprind două aspecte: secreția de anticorpi, realizând imunitatea umorală - în care celulele efectoare sau imunocitele sunt plasmocitele, limfocitele și formele intremediare (limfoplasmocitele), ele sintetizând imunoglobulina care acționează ca anticorpi (aglutinare, precipitare, neutralizare); și imunitatea mediată celular - în care, răspunsul este de tip hipersensibilitate întârziată. În zona unde s-a introdus antigenul apar limfocite
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
o inhibiție a factorilor anti-apoptotici, de regenerare celulară, ca, de exemplu, PDX1 sau NGT (162). De notat că unii factori clasici de transcripție, precum Bcl2, Ccl-x și Bad, nu par a fi implicați în apoptoza β-celulară mediată citokinic. Principalele căi efectoare prin care celulele β pot sucumba în urma atacului citokinic sunt două. Una este cea mediată de oxidul nitric și care operează mai ales în diabetul rozătoarelor. În acest model, NO inhibă aconitaza (scăzând generarea de ATP) și desfacerea lanțului ADN
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celule specifice, moartea celulară prin apoptoză și morfogeneza sau achiziția formelor tridimensionale (formarea nefronului, ramificarea canalelor colectoare) (3, 10). Aceste procese sunt mediate și controlate prin expresia temporală și spațială a unor gene implicate în nefrogeneză, care codifică diverse molecule efectoare. După terminarea nefrogenezei, aceste gene sunt inactivate. Cunoașterea genelor și mecanismelor moleculare ale dezvoltării renale este esențială pentru înțelegerea etiopatogeniei multor malformații renale, produse prin mutații ale unor gene implicate în nefrogeneză, sau a patogeniei unor boli renale care sunt
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
72, 78, 94]. Boala inflamatorie intestinală Infecțiile respiratorii repetate ale tractului respirator și bronșiectaziile au fost observate la pacienți cu boală inflamatorie intestinală, mai ales la cei cu colită cronică ulcerativă. Legăturile între afecțiuni includ: infiltrarea căilor aeriene cu celule efectoare imune cum ar fi limfocitele, o creștere a activității autoimune ca și parte a afecțiunii preexistente și complicații ale tratamentelor imunomodulatoare [26, 31, 68]. Rezecția intestinală nu ameliorează simptomele respiratorii și poate chiar agrava bronșiectaziile. Bronhodilatatoarele și medicația inhalatorie corticosteroidiană
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
puseuri bronșitice. La acești factori se mai adaugă tulburările de funcționalitate a covorului muco-ciliar și a clearance-ului bronșic (fumat, mucoviscidoză, limitarea tusei), alcoolismul, hepatita cronică, diabetul, boala ulceroasă. Barker a arătat că la pacienții imuno-compromiși, pot exista diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
singur agent terapeutic să fie eficient la toți pacienții și în toate fazele bolii. Inițierea inflamației și repararea leziunilor SM au loc în mai multe etape. În prezent acest lucru se cunoaște, doar parțial. Demielinizarea inflamatorie în SM implică mecanisme efectoare imunologice, CD4 mielin 297 specifice + limfocite T (Th1) cu un fenotip proinflamator, care joacă probabil rolul central în inițierea și perpetuarea inflamației sistemului nervos central. Activarea celulelor T mielin-specifice este urmată de migrarea acestora în sistemul nervos central. Odată activate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
amplificare a sa? Istoricește, este meritul lui Ludger Rensing (n. 1932) de a fi încercat să răspundă la această chestiune, într-un articol publicat în 1972 și dedicat fenomenului de signal transduction. Este vorba de traducerea mesajelor la nivelul moleculelor efectoare ale celulei vii care este consecința intrării în acțiune a unei „serii ordonate“ de reacții biochimice ce au loc în interiorul celulei, produse de enzime, inițial inactive, dar pe care mesajul le activează. În anii următori, din ce în ce mai mulți autori s-au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
semnalului adus de ligand. Odată activați, receptorii cedează informația primită, unor substanțe cu rol enzimatic, care nu numai că o traduc în limbajul chimic care le este propriu, dar și-o pasează una alteia, până când respectiva informație ajunge la genele efectoare. Este meritul lui Earl W. Sutherland Jr. (1915-1974) de la Universitatea Vanderbilt, Nashville, Tennessee, SUA, de a fi început, împreună cu colaboratorul său, T. W. Rall, studiul cascadei de evenimente chimice care duc la eliberarea glucozei din celulele care o sintetizează. Fiind
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
genele care guvernează procesul apoptotic. O familie importantă de astfel de gene este BCL2. Produsele proteinice ale genelor BCL2 (BCL-2) reprezintă o familie numeroasă de factori care reglează integritatea morfo-funcțională a mitocondriilor. În cadrul acestei familii au fost descoperite: a) proteine efectoare proapoptotice precum Bax și Bac; b) proteine efectoare antiapoptotice precum Bcl-2, Bclx1, Mcl-1 ș.a.; c) proteine Bh3 (produsul genelor BH3) care la rândul lor joacă rolul de activatori și realizatori ai morții prin apoptoză (Bid, Bim, puma), deoarece cuplează și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de astfel de gene este BCL2. Produsele proteinice ale genelor BCL2 (BCL-2) reprezintă o familie numeroasă de factori care reglează integritatea morfo-funcțională a mitocondriilor. În cadrul acestei familii au fost descoperite: a) proteine efectoare proapoptotice precum Bax și Bac; b) proteine efectoare antiapoptotice precum Bcl-2, Bclx1, Mcl-1 ș.a.; c) proteine Bh3 (produsul genelor BH3) care la rândul lor joacă rolul de activatori și realizatori ai morții prin apoptoză (Bid, Bim, puma), deoarece cuplează și neutralizează proteinele Bcl-2 (care au acțiune antiapoptotică). În cadrul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din interiorul acestui organit și să se răspândească în citosol. Citocromul C stimulează asamblarea apoptosomilor. Apoptosomii sunt unități de semnalizare compuse din trei elemente: apaf (Apoptotic protease activating factor 1), caspază 9 și atp. Ei activează la rândul lor caspazele efectoare 3, 6 și 7, care inițiază apoptoza propriu zisă, respectiv opera de dezagregare a structurii celulei destinată dispariției. În aceeași fig. 4-18 este prezentată în partea dreaptă și calea intrinsecă (de informare a mitocondriei asupra deciziei de condamnare la moarte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mitocondriale, pe care autorii de limbă engleză o numesc MoM p (Mitocondrial outer Membrane permeabilization). Respectiva permeabilizare va permite ieșirea citocromului C din interiorul mitocondriei în citosol, cu toate urmările nefaste inevitabile, respectiv formarea apoptosomilor și activarea ulterioară a caspazelor efectoare (distructive) 3, 6 și 7. 4.3.4. Echilibre și dezechilibre între procesele de supraviețuire și cele care duc la moartea celulară prin apoptoză O balanță invizibilă dar prezentă în toate manifestările vieții, de la zigot la organismul aflat în pragul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care fac din fosfolipide mesageri secundari ai receptării și propagării mesajelor în structurile înzestrate cu viață. Mai exact, în cazul nostru sfingomielina membranară „răspunde“ stresului, eliberând subprodusul său catabolic, ceramida. În general, ceramidele reprezintă semnale secundare care activează numeroase enzime efectoare implicate în diferite funcțiuni: proliferare celulară, diferențiere embrionară și postnatală, inhibiția migrării neutrofilelor și, desigur, apoptoză. Catepsina β promovează activarea caspazelor 8 și 2, care acționează distructiv asupra peretelui mitocondrial perforându-l, fapt ce duce la eliberarea citocromului C, cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
B, diferențiate ulterior în plasmocite producătoare de anticorpi specifici. Limfocitele T helper (cunoscute sub simbolistica Th sau limfocite CD4+), sunt, așa cum le arată numele, „ajutătoare“ în opera de transmitere a mesajului antigenic de la celulele APC specific către limfocitele T citotoxice, efectoare. Ele nu ucid, ci doar poartă și transmit mesaje. Limfocitele T citotoxice (Tc, CTL, CD8+T cells) mai sunt numite și efectoare, deoarece. cu ajutorul unor enzime proteolitice pe care le aruncă asupra celulei victimă (adesea celulă infectată cu virusuri oncogene
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]