3,527 matches
-
și zilei de mâine: „mai am timp să-ngân viața ce trece / mai am timp să termin un poem”. Atent structurata: Dulce si amar, Iubind în șoaptă și Târziu în cuvinte, prezenta apariție editorială, în ton cu normalitatea realității, inevitabil efemere, vine ca un REMEMBER, dar și ca un răspuns în maniera poetului la întrebările: cine suntem, de unde venim, și încotro ne îndreptăm ?... Cu felicitări binemeritate, HAR și condei pe mai departe. Radu Botiș, scriitor și promotor cultural Referință Bibliografică: Nostalgia
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
noi Știu din ce în ce mai bine că iubirea e cerul din noi. Nu putem iubi mult sau puțin. Putem iubi pur și simplu sau putem să nu iubim. Când iubim, e ca și când ne aruncăm în cer și experimentăm pe propria noastră ființă efemeră infinitul, imensitatea, sublimul terifiant al unei stări de imponderabilitate care oricând ne poate răsturna sau ne poate înălța. Langue/parole Cuvintele ni se iubeau pe masă lângă ceștile de cafea. Sub ochii noștri amețeau și le tremurau corpurile fremătătoare. Toate
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore: nașterea, ca început biologic; timpul
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini, Să domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini. Căci s-au scurtat de astepare și visuri efemere. S-adie peste mine o boare ce,inca-i o părere. Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum. Că n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse.Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini,Să domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini.Caci s-au scurtat de astepare și visuri efemere.S-adie peste mine o boare ce,inca-i o parere.Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum.Ca n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum.Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obrazSa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Din haosul ce m-a crezut învinsul Plăcerilor gustate fără har Pe crestele născute din adâncuri Imaginam castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângereaza razele de soare ... Citește mai mult Hohotul tăceriiTăcerile ce-ades mă înconjoarăCu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
ce fulgeră întreg abisulAu adunat imagini de hoinarDin haosul ce m-a crezut învinsulPlăcerilor gustate fără harPe crestele născute din adâncuriImaginam castele de poveștiși aplecați pe-a șeilor oblâncuriZburdau în voie cavaleri crăieștiLa poarta unei inimi zăbreliteEu, cavaler din veacul efemer,Ținteam săgeți din gânduri năluciteînchise în poemul mesagerReverberează-un hohot de tăcereDe zidul cu fantasme trecătoareîn zori se nasc dorințe din durereCând sângereaza razele de soare... XXIX. SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1840
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
stinghervibrează-tristă strună de vioară.Plop privindu-și soarta-n fațăîi zâmbescși-o rog să steaea îmi scuturăîn sufletfrânte tulburări de stea.Visele mustind iubiremi le-ascunde-ntainic gândrod fierbinteca o vinăgura nopții sărutând.Iar neliniștea când picăfulg pe-o lamăde cuțitmi-o-îmbracă-n... III. CLIPA EFEMERĂ (SONET), de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugă Rămân în licărirea acelei clipe rare Să-i simt mireasma caldă, de binecuvântare, Iubirii care astăzi în taină mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
2016. Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugă Rămân în licărirea acelei clipe rare Să-i simt mireasma caldă, de binecuvântare, Iubirii care astăzi în taină mă subjugă. Luminii ce-o să-mi cadă în suflet ca o rugă, Supusă efemeră ca fulgul de ninsoare, Cu-emoție în suflet, croi-voi noi tipare Spre-a nu lăsa-ndoiala, cumva, să o distrugă. Și cât mă va străpunge cu sabia-i de foc Voi credita cu vise firescul început. Vom fi, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Citește mai mult Clepsidra-acestei zile n-o să mă scurgă-n fugăRămân în licărirea acelei clipe rareSă-i simt mireasma caldă, de binecuvântare,Iubirii care astăzi în taină mă subjugă.Luminii ce-o să-mi cadă în suflet ca o rugă,Supusă efemeră ca fulgul de ninsoare,Cu-emoție în suflet, croi-voi noi tipareSpre-a nu lăsa-ndoiala, cumva, să o distrugă.Și cât mă va străpunge cu sabia-i de focVoi credita cu vise firescul început.Vom fi, din nou, doi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de fel de feste, conștiința este singura care ne asigură echilibrul. În concluzie, ce este conștiința? Este legatura noastră cu divinitatea și Dumnezeu? Este tocmai o părticica din Dumnezeu? Sau este oare chiar Dumnezeu? Și dacă da, atunci noi, posesorii efemeri și temporari de conștiință, ce suntem? Dar oare chiar suntem sau nu suntem? A fi sau a nu fi... păi să judecam mai puțin cu mintea și mai mult cu sufletul, iar atunci, atât pentru noi, cât și pentru cei
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
pe alte planuri decât cele în care am pierdut. Timpul creează viață și tot el este acela care o macină, pentru a renaște sub altă formă. Relația omului cu timpul este o drama existențială. Timpul este privit ca un moment efemer, clipa cea repede trecătoare, acea boabă de nisip în clepsidra timpului pe care o poți privi în nemărginirea lui, ca o unitate de măsură a eternității. Constanța gândirii filosofice, reflecția asupra timpului a fost preocuparea de bază a gânditorilor lumii
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
a personalității: și nu este definitivul aproape echivalent cu moartea?". Trecută vremea poveștilor, bineînțeles, fără să lase vreun răspuns, fapt e că versurile unui avangardist vîndut cu delicii gazetelor care se luau cu-atît mai în serios cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
dispune de un pedigriu celebru, dominat de genele lui "Domaine Musicale". Paul Mefano și-a educat vlăstarul încă de la început după codul etic al geometriei variabile și sub tutela principiului conform căruia compozitorul, ca un hiperboreean aflat în contratimp cu efemerul, opune efectului de seră produs de noile medii de difuzare ale muzicii, intensitatea trăirii "on line", săvârșind astfel acel salt spectaculos de la crisalida partiturii la fluturele performanței interpretative. Așa s-a făcut că "2e2m" s-a dovedit a fi un
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
în mișcare, tablouri vivante care se construiesc și se deșiră amețitor. Un discurs vizual care vorbește despre materie și forța ei. Corpurile ies din argilă și sfîrșesc prin a fi absorbite de ea. Sfîrșit și început. Viață și moarte. Tablouri efemere, un discurs estetic, filosofic, fizic și metafizic. Paso doble, probabil unul dintre cele mai puternice, emoțional, stări provocate de o creație. Am plecat de la Avignon cu sunetul lutului muncit și al copitelor cailor care dau ocol lumii întregi ca să spună
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
chirilica bisericescă spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar și naiv cu efortul de particularizare somatică și, uneori, chiar cu încercarea definiției psihologice
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sa, George Banu a dat strălucire școlii românești de teatrologie. Are numeroși discipoli spirituali. Mă număr printre ei. Viața și opera sa oferă un model de afirmare solară și dăruire pentru teatru. Ludmila Patlanjoglu * Spectacolul de teatru are o viață efemeră. E ca un fluture care-și trăiește splendoarea numai o zi. Spectacolul de teatru moare în fiecare seară (și dacă reînvie e numai pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și ei să participe la efemera sa
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
viață efemeră. E ca un fluture care-și trăiește splendoarea numai o zi. Spectacolul de teatru moare în fiecare seară (și dacă reînvie e numai pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și ei să participe la efemera sa viață). După asta, spectacolul trăiește doar în amintirea noastră. Din fericire. Se mai află oare printre noi cineva care vrea să vadă un spectacol pe care l-a făcut sau l-a văzut acum 30 de ani? Un bătrân
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
vitale încetinite, cu articulații care și-au pierdut suplețea, privește un spectacol la fel de bătrân, la fel de încetinit, care nu mai e la fel ca acela care a trăit proaspăt timp de treizeci de ani în amintirea lui. Din fericire spectacolul e efemer. Din fericire viața lui se prelungește în amintire. Într-un comentariu rostit la Poznan, în Polonia, cu prilejul acceptării titlului de Doctor Honoris Causa, Peter Brook vorbește despre teatru "ca o calitate care se produce chiar în momentul spectacolului, fapt
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
care vede ceea ce ceilalți nu pot să vadă cu claritate. Deci criticul e ochiul limpede, ochiul care știe să vadă și e în același timp memoria teatrului. George Banu a fost martorul luminat a treizeci de ani de viață teatrală (efemeră) și a devenit memoria acestor momente de adevăr efemer. O memorie delicată, precisă, structurată, plină de sevă și expresivitate. Dacă mai vreau să aflu ceva despre Strehler sau Brook sau Grotowski, dacă vreau să confrunt ceea ce știu, ceea ce nu știu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
claritate. Deci criticul e ochiul limpede, ochiul care știe să vadă și e în același timp memoria teatrului. George Banu a fost martorul luminat a treizeci de ani de viață teatrală (efemeră) și a devenit memoria acestor momente de adevăr efemer. O memorie delicată, precisă, structurată, plină de sevă și expresivitate. Dacă mai vreau să aflu ceva despre Strehler sau Brook sau Grotowski, dacă vreau să confrunt ceea ce știu, ceea ce nu știu încă, mă duc la cărțile lui Banu (sau îl
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
l'instant habité (oare mai e nevoie să explic?). O culegere de laconice eseuri pe marile teme ale teatrului european și a oamenilor care l-au făurit; a clipei când teatrul făcut de ei s-a împlinit. O antologie a efemerului. Cartea despre Brook o iubesc mai presus de toate pentru că l-a înțeles și ni l-a explicat fără să-l sărăcească, pentru că a adăugat cunoaștere puternicei legături afective pe care toți o avem cu teatrul lui Brook, cu seducătorul
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu consolidează această opinie comentând spectacolele lui Strehler, Brook, Stein, Șerban, Efros și alții. Respectul meu pentru ochiul care știe să vadă și memoria care păstrează vibrația efemerului. Radu Penciulescu * E un savant și totodată - un copil. E un analist profund, cunoscător și cercetător riguros al teatrului. A deschis porți noi, nebănuite până la el. Pe orice cale a pătruns - a străbătut-o cu atenție, pas cu pas, și
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
să ne apese,/ pe cînd vîlvătaia ațîțată de rostirea Sa/ ni-L vădea negreșit./ Cu atît mai anevoie de explicat zăbava,/ amînarea de a-L recunoaște,/ prelungită pînă la frîngerea pîinii/ însemnînd frîngerea de sine" (Caravaggio: "Cina din Emaus"). Relația efemerului cu absolutul nu e cu neputință atunci cînd harul face posibil contactul lor, mîntuind efemerul nu doar în înțelesul strictei convertiri spirituale ci și în cel al absorbției sale în substanța creației ce se așează la rîndu-i sub eterna lumină
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]