245 matches
-
accepta așa ceva, după cum am mai spus. În fine, accept chestia cu marea, dar cer să se menționeze totuși că acea gură va fi comună. ― Scrie, pisar! tuna Kutuzov. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Mulțumit, Galib efendi? Atunci, să mergem mai departe. Micile insule nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stâng... ar trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu plec! Kutuzov își arătase dinții albi, perfect înșiruiți. ― Cu tot respectul, Galib efendi, am glumit. Ia loc, te rog! Scrie, pisar: și care ar trebui să aparțină Rusiei, nu vor fi stăpânite de nici una din cele două puteri. Așa este mai bine? ― Bine? Nu e deloc bine! Se cuvine să menționați că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Galib, cu mâinile la spate. În liniștea care se lăsase, se auzea clar cum își lovea o mână de cealaltă. Ca tot atâtea palme pe un obraz. ― Deci recunoști că nu sunt chiar niște bancuri de nisip. De acord, Galib efendi! Voi menționa că nu vom construi nimic acolo, așa cum doriți. În schimb, vom demola fortărețele voastre Ismail și Chilia, așa, ca să fim definitiv liniștiți. Galib urmărea pana care sălta peste hârtie. Realiza că în acel moment, chiar în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce foloase așa de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm cu mâinile goale. Continuă, pisar! Câinele își ridică botul de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Ioasaf Luca (manuscrisul Mihail), Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ioasaf Luca (manuscrisul Mihail), Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la masă și l-a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la masă și l-a cinstit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Foreign Office-ului de consulul Gardner la 24 iunie/6 iulie, în care el dădea și unele indicații cu privire la identitatea celor decedați. Astfel, datorită izbucnirii tulburărilor revoluționare în Principate, Poarta otomană trimisese la Iași un comisar, în persoana lui Talaat Efendi, care urma să poarte discuții cu emisarul țarist, generalul Aleksandr Osipovici Duhamel, în vederea adoptării unor măsuri de represiune. Talaat fusese găzduit în casele prințului Nicolae Vogoridi, în care se încuibase însă holera; astfel, demnitarul turc avu nenorocirea să-și piardă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cerut Porții să examineze împreună situația și astfel au fost trimiși la Iași, în iunie 1848 - unde acțiunea revoluționară fusese înăbușită în fașă -, ca emisari ai celor două mari puteri garante, generalul rus A. O. Duhamel și comisarul otoman Talaat Efendi. Ei au ajuns în capitala Moldovei bântuită de holeră, iar activitatea lor a fost stânjenită datorită acestei triste împrejurări. Nicolae Bălcescu, care se afla atunci la Focșani - după izbânda revoluției în Țara Românească -, îi scria prietenului său și luptătorului Alexandru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în Țara Românească -, îi scria prietenului său și luptătorului Alexandru G. Golescu (Arăpilă, Negru), la 25 iunie/7 iulie, pe un ton destul de deprimat: "Sînt tot la Focșani ca ecsilat, fără să am până acum nici un răspuns despre turc <Talaat Efendi>. Spun că ar fi bolnav de holeră la Iași257. Socotesc că până mâine să priimesc răspuns; atunci d-oi vedea că întîrziază, apoi mă întorc. Pe aici se tot aude că vin muscalii. Aseară mi-a spus cineva că ar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
FUNDESCU"] 2292 Leoveanu, subprefect în Corabia - stupid Fundescu - inteligent ["FILIBIU... "] 2292 Filibiu - fin de albanez moametan ["CE-AR FI PUTUT SĂ FIE...? "] 2255 Ce-ar fi putut să fie în împrejurări cari ar fi favorizat dezvoltarea lor? Pantazi Ghica Guluță Efendi. ["ACEASTĂ ARHICANALIE"] 2257 ar vrea ca acest om dezgustător ca arătare fizică și dezgustător ca morală, căruia[-i] pute inima dintr-însul și creierul cum [î]i pute gura și promite să fie cauza unui *** *** între Austria și Rusia acest
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de la Caliacra, Poarta celor 40 de fecioare, de unde le luau caicele de Smirna, Stambul sau Sulina. Nenorocul l-a urmărit, a vândut mahoanele și își înjghebase cafeneaua aceea de lângă primărie. Vad bun, veneau mai ales pictorii la el, Tonitza („Nița efendi“, îi spunea Kerim) chiar îl pictase de câteva ori. Într-o albă zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească. Am ridicat din umeri. Am dat să-i spun și eu, așa cum mă avertiza el: „Întreabă-mă orice vrei, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămas... A zâmbit. M-a privit lung, cântărind parcă dacă meritam sau nu întrebarea lui. Clătina doar din când în când din cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de ceea ce încă vedea în el. — Trecut tot, zburat tot, pierdut tot, cât umblat și bucuri căutat, nu aflat. Doar spaimame și fric aflat, Mion efendi. Lume tot fric și mare spaim estem. Spunem de la Kerim, știm Kerim ce spunem și nu punem alta întrebar. La om la suflet estem un beduh, ca la scrisoare. Scrim scrisor, trimitem la caimé, dar beduh nu lasam citim. Beduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Beduh de la scris fric dam. Fric la om estem de la cel șoptitior, Diavol, cum estem la voi, care la Coran scriem șoptitior dacă șoptim la om în piept și de ast om îngâdur și trist estem. Asta de la Kerim, Mion efendi, ținem minte când plecat de aici la alta Lume, la Biukreș când plecat, șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
persecuțiilor prinților sau guvernatorilor lor. Un an mai târziu, un ofițer rus acuzat de spionaj a fost spânzurat la Iași. Obreskov s-a plâns că execuția s-a produs fără ca el să fi fost anunțat în prealabil, la care Reis Efendi a răspuns, recriminând textul unei scrisori găsite la un negustor rus, care fusese arestat și prin care „magnații” ruși excitau boierii moldoveni la răscoală. Evident, aceste întâmplări nu depășesc cadrele obișnuite ale prologului războiului, în indiferent ce zonă de contact
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
voievod va rămâne vacant, să-l moștenească fiii acestuia și, întocmai ca raguzanii [Dubrovnik], să predea haraciul (miri) Moldovei către înaltul Devlet la trei ani odată. De asemenea, să i se dea voie să aibă un capuchehae la Poartă”. Reis Efendi a fost de acord cu iertarea vinovăției, dar a respins celelalte pretenții pentru că „ar fi mai bine pentru noi să pierim pe drumul credinței și împărăției noastre decât să le acceptăm pe acestea”. După părăsirea congresului de la Focșani de turci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Panin a scris cu mâna sa că Principatele vor fi retrocedate Turciei cu acele condiții ce decurgeau din propriile lor drepturi și obiceiuri cu care ele, în vechime, „s-au supus puterii turcești”. Delegațiile rusă și turcă (condusă de Osman Efendi) s-au întâlnit - nota biv vel stolnicul Dumitrache - în Dumbrava Goleștilor, lângă Râmnicul Sărat; acolo au plecat și mitropolitul Munteniei cu trei egumeni, fiind primit de Alexei Orlov, „făcându-i arhiereul rugăciune pentru ticăloasa [nenorocita - n. n.] patria noastră, și i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
făgădui, și încă prin scirea Excelenței Sale [Orlov - n. n.] făcură două asemenea rugăciuni în scris și le dete, una solului Kesaricesc și alta prusianului, ci pociu zice în zadar, căci pe acești doi, la adunările ce avură graf Orlov și Osman Efendi, niciodată nu i-au chemat, și nici o întocmeală acestui congres nu se făcu”. La 16 august 1772, Thugut confirma insistențele românilor, anunțându-l din Focșani pe Kaunitz că i s-a prezentat o deputăție de boieri munteni pentru a-l
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a stabili, prin intermediul lui Lenoir, o înțelegere între slavi și români și alcătuirea unei federații slavo-române, din partea românilor urmând să fie angajați în tratative Al. Golescu și I. Câmpineanu, de a impune o înțelegere între români și emisarul otoman (Emin Efendi) cu respectarea capitulațiilor, de a trata prin Lenoir înființarea unei legiuni polone, de a scoate din țară pe democrații polonezi, de a impune românilor să întrețină relații nu cu cine vroiau democrații polonezi, ci cu cine vroia Adam Czartoryski, în vreme ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
predecesorului său, să dea românilor asigurări, să li se respecte naționalitatea, orice îndepărtare de la calea înțelegerii și negocierilor cu românii nefiind profitabilă nici pentru aceștia din urmă, nici pentru Poartă. În august și septembrie, Hotel Lambert a intervenit pe lângă Fuad Efendi, Aali Pașa, Riza Pașa, Dudley Stuart etc. în apărarea cauzei române. Cursul cunoscut al evenimentelor a impus însă fruntașilor mișcării naționale române și polone să-și schimbe tactica de luptă și să-și mute centrul de greutate al acțiunii. După
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]