1,310 matches
-
lumea. Dar altceva aș vrea să subliniez aici mai cu seamă. Nu știu care este valoarea artistică a creațiilor domnilor Claudiu-Nicolae Șimonați, Aurel Dîncșorean, Marin Toma sau Ligya Diaconescu. Nu știu dacă li se va făuri vreodată un bust sau măcar vreo efigie. Nu știu dacă vor fi pomeniți în dicționare de scriitori sau măcar în monografii locale. Dar după ce i-am cunoscut, atât cât i-am cunoscut, pot să afirm fără ezitare că domniile lor sunt cu toții oameni credincioși și patrioți, onești
FRUMOŞII NEBUNI AI MICILOR ORAŞE ( ION BUDAI DELEANU GEOAGIU-BĂI, DOR DE DOR LEHLIU-GARĂ, ZIUA LIMBII ROMÂNE RÂMNICU-VÂLCEA) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378233_a_379562]
-
lumina unui soare nou”. Numai așa, credem, cea născută în ziua de 9 aprilie, în valea voievozilor de sub Munții Piatra Craiului, Doamna Leni Pințea-Homeag a găsit forța destinică de a-și ciopli - cu frenezie brâncușiană și cu siguranță cuantică, cvasi-demiurgică efigia de VULTUR UNIC, zvâcnit în tăriile cerului, de unde, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a cucerit aplauzele frenetice ale spectatorilor și sufragiile unanime ale regizorilor, criticilor și istoricilor de teatru, de pe toate continentele. Văzând lumina sub geana și sprânceana Castelului Bran, ale Reginei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
probe arheologice incontestabile, să creadă și să postuleze ideea cum că aici ar fi existat o formațiune prestatatală românească, condusă de Terten, fiul lui Dobrotici. Iar cea mai solidă probă o constituie miile de monezi bizantine din bronz, având drept efigie pe însuși Terten... Dar să-l lăsăm pe Petre Diaconu în universul său de istorie și frumusețe sufletească pentru a ne întoarce la tristețea în care a căzut acest imperiu de la Gura Borcei. Știam că cetatea a fost construită de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
umbra suspicioasă a fluctuațiilor oportuniste. Regula pare să fie sacră: cea dintîi condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un autor este să fie egal cu sine. Ochiul public îți cere consecvență interioară, iar nu evoluție spirituală: înțepenire într-o efigie, nu succesiune a mai multora. Numai că un spirit evoluînd nu poate fi consecvent sieși. De aceea, metamorfozele spirituale, privite din afară, sunt percepute ca o abdicare, ca o lepădare de niște convingeri pe care le dăduseși drept definitive și
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
combinatorie) cuprinse în volumul Biruința unei iubiri, recent publicat la editura Humanitas. Autorii sunt mai puțin ușor de stabilit într-un chip inatacabil. Desigur, trei bune sferturi de carte sunt dominate de Dinu și Nelli Pillat, iar celălalt conține, postum, efigia celui dintâi în corespondența răzleață a devotatei lui soții. Însă intervenția fiicei lor, Monica, cea care, ocultând ce se cuvenea și explicând ce trebuia, a alcătuit, în fond, ediția, nu trebuie pierdută din vedere. Notele din subsolul paginilor lămuresc și
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
predispune e secretul lui: Bănuiala, în grecește, care încearcă să te prindă-i/ Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă". Sensul critic al limbajului esopic nu e fără rost, contribuind la slăbirea dictaturii prin sfidarea ei în efigie: "Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile grele,/ Care se desfac pe-ncetul, slabe ca niște curele". Stăpânul antic din
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați un lucru: că
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Concepția lui îi aparține lui Costel Stancu, cel care a selectat dintre inedite poemele menite să ilustreze cât mai bine propria sa viziune despre poezia celui dispărut. O combinație firească de sentimentalism și literatură, menită să se transforme într-o efigie postumă a poetului Ion Chichere. Cartea are coerență internă (poate prea multă), poemele creionează în succesiunea lor un chip al poetului. Prin felul cum sunt ordonate poemele în volum se poate vorbi, într-un fel, de fixarea - conștientă sau nu
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
cu șoarecii ei devoratori de celuloză, în spațiul impredictibil, inițiatic, fabulos al aventurii, așa cum, spre exemplu, un Jules Verne reușea magistral s-o facă. În ultimul film al seriei (deocamdată), Lucas și Spielberg au păstrat stilul care a înscris în efigie personajul, din al cărui blazon face parte cu necesitate pălăria adusă de cîteva ori cu ironie în prim-plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
și încordare de energii, cu simulacre și ritualuri magice, desfășurate pe ariile altarelor, așa cum arată toate scenele zugrăvite în peșterile preistorice. Sau cum se mai practică la sălbatecii de azi." Se poate spune că animalul era răpus mai întîi în efigie, înainte ca sulița omului primitiv să-l fi culcat la pămînt aievea. Primul vînător al ginții era așadar pictorul rupestru: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pămînt, prin ruga mea flămîndă, eu goana le-o îndrept către izbîndă, căci
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
lui Matei (2002) se află - valoric - deasupra Coborârii de pe cruce (2001) și dedesubtul Cruciadei copiilor (2005). Iar dacă este așa, motivele sunt departe de a fi stilistice. Ca și Tatiana Dragomir (nu demult readusă în atenție prin publicarea Fotogramelor sub efigia Cărții Românești) sau, adaug, ca și Ștefania Mihalache (al cărei debut cu Est-falia creează îndreptățite aș-teptări), Florina Ilis scrie, realmente, foarte bine. Frazele ei au, toate, o structură imposibil de confundat, acaparând o mulțime de voci descentrate și înglo-bându-le violent
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
femeie,/ Nebănuiți în spațiu, vom întrupŕ fatalul,/ și-apoi, încremeni-voi, cu tine într'o cameie,/ Ca Venera ce-și poartă, pe umăr, papagalul..." (Cameie). E completat, jindul după o moarte suplă, lină adormire într-o stampă, sau într-o efigie, de acest portret de femeie ŕ sec: "Eu te cunosc de mult... Din vremea/ Neasemănatelor medalii:/ și chipul tău oval și fin/ și brațele-ți de albe dalii/ Sunt încrustate pe vecie,/ Pe-aceiași sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografii I. Simionescu și G.Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
prelegerile ținute în sala solemnităților și cu liturghiile oficiate în biserica mare, un astfel de colocviu iese din tiparul clasic. Căci, spre deosebire de obișnuitele simpozioane, mese rotunde și conferințe, a căror rutină preschimbă programul în supliciu asumat și pe participanți în efigii resemnate ale plictisului protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
numai, sar în ochi. Poezia lehamitea începe cu un vers care trimite, voluntar sau involuntar, cu gândul, la un foarte celebru volum al lui Mircea Dinescu ("mi-a fost greață ca după o beție cumplită cu dumnezeu"), marginea poartă în efigie chipul lui Dosoftei ("la marginea cu hoți și curve șezum și plânsem"), iar ultimul vers al poemului castrarea îl parafrazează ironic pe unul dintre favoriții autoarei, Virgil Mazilescu ("e liniște și seară va fi bine"). Alte versuri sugerează un soi
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o profundă rezonanță afectivă și domestică, obiectul-motiv evadează subit din propria sa natură și devine hieroglifă, efigie, mit. Materia se preschimbă prompt în concept; cuțitul devine Cuțit, securea, Secure, căucul, Căuc ș.a.m.d. Chipul uman însuși, în special acela feminin, a cărui sursă directă o constituie icoanele populare și pictura populară din zona Olteniei, în special
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
un gînditor și un erudit de primă mînă, căptușit cu o mare sensibilitate poetică, una din acele rare personalități a căror valoare o poți stabili admirativ pornind de la oricare din aceste laturi ale sale. Prin mijlocirea fiecărui mare critic, dobîndim efigii inedite - În ce proporție vă mai "umplu" acum poezia, eseul, studiul critic, aforismul? S-a devitalizat vreuna din aceste forme literare în favoarea alteia, în timp? - Nu s-au "devitalizat", în economia activității mele, care urmează trasee stabilite mai demult. Dar
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
sa în unicat. Cîtuși de puțin "parazit" al creației comentate, criticul o completează cu materia propriei sale trăiri, îi insuflă, el, energia vieții sale spirituale. Și în felul acesta nu e de mirare că, prin mijlocirea fiecărui mare critic, dobîndim efigii inedite, nu o dată tulburătoare, ale autorilor asupra cărora se aplică. Pe bună dreptate, Oscar Wilde observa că un critic de vocație este "cel ce ne face să vedem o operă de artă sub o formă diferită de această operă însăși
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografii I. Simionescu și G.Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
important revine, alături de M.A.I. , și grupurilor de modernizatori ai administrației publice de la nivelul județelor. Marți, 24 ianuarie, autoritățile publice locale au participat la manifestările organizate cu prilejul Zilei Unirii. Reprezentanții instituțiilor administrației publice au depus jerbe de flori la efigia și statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În prezența prefectului Ovidiu Drăgănescu și a subprefectului Zoltán Marossy, marți, 24 ianuarie, a avut loc o întrunire a Comitetului pentru Situații de Urgență pentru discutarea măsurilor necesare în caz de înrăutățire accentuată a
Agenda2006-04-06-administratia () [Corola-journal/Journalistic/284658_a_285987]
-
treilea volum al lui Dinu Pillat la Humanitas cuprinde - pe lîngă studii critice, teze de doctorat și file de corespondență - cîteva pagini de arhivă fotografică, în cuprinsul căreia cititorul cade pe trei poze din ultimii ani de viață ai autorului. Efigia omului care ne privește din chenarul lor ne dă amănunte despre spiritul aflat în spatele fizionomiei, spirit a cărui umoare o vom regăsi de altminteri în textele de exegeză literară. Nu e nici o exagerare în a afirma că amprenta pe care
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
Răzvan Voncu După reașezarea din anii ’80, când Caragiale începe să fie recunoscut ca o a doua efigie a spiritului românesc (și, totodată, ca un autor complex, în mare măsură „livresc”), părea că nimic nou nu se mai poate spune despre scriitorul clasic. Au urmat, însă, cărțile lui Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu și Dan C. Mihăilescu și, vorba
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
psihologic, moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute ca un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun ceva omului de
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
continuitate sau, dimpotrivă, soluții de continuitate. Remarcabilă e priză la Eminescu, în care autoarea citește răspărul categoric față de generația pașoptista, anterioară lui. Un poem mai puțin cunoscut, sau oricum, mai putin citat, Umbră lui Istrate Dabija Voevod, conține simultan și efigia romantică și execuția parodica a acestei efigii (p. 46). Cum am văzut, moartea protagonistului din Inspectiune e tratată că un punct nodal. Drept urmare, lui Caragiale însuși i se rezervă, în eseul Simonei Vasilache, un mare număr de pagini. Nu lui
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]