603 matches
-
solicitat de Visarion Roman, fondatorul Băncii „Albina”, se angajează funcționar la această instituție. Mai târziu va fi el însuși director al Băncii „Cordiana” din Fofeldea (lângă Sibiu). A mai îndeplinit și alte funcții: bibliotecar al Astrei, arhivar bibliotecar, membru în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul tinerimei”, „Revista ilustrată”, „Familia
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
Sf. Sava”, al lui Gh. Lazăr și al lui I. Heliade-Rădulescu, P. a fost, între 1826 și 1832, profesor la Școala Națională din Craiova. Nemulțumit de condițiile din școală, pleacă în satul natal, după un schimb de scrisori vehemente cu Eforia Școalelor. În 1836, fiind înlocuit la școala din Cerneți cu Ioan Maiorescu, se mută la București și se retrage curând din învățământ. Pe temeiul studiilor mai vechi de la școala lui Gh. Lazăr, devine în 1838 inginer hotarnic, noua profesiune aducându
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
efectua, în vederea completării și aprofundării studiilor teoretice, o călătorie prin Franța, iar în 1830 se va afla în Anglia. Întors în țară în 1832, va fi numit profesor de fizică și matematică la „Sf. Sava” și inspector, apoi director la Eforia Școalelor. În 1832, folosind și experiența sa apuseană, redactează un regulament al școlilor, care reprezintă cea dintâi încercare de organizare a învățământului în Țara Românească. Pentru strădania sa neobosită a fost recompensat în câteva rânduri, fiind făcut mare comis (1834
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
despre Gh. Lazăr. E unul dintre întemeietorii Grădinii Botanice din București și ai Muzeului Național de Antichități. Destoinic discipol al lui Gh. Lazăr, P. s-a devotat de-a lungul întregii vieți învățământului românesc. În calitatea sa de director al Eforiei Școalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din școală o instituție de stat cu caracter permanent, în care limba de predare să nu fie greaca și franceza, ci româna. În virtutea convingerilor sale iluministe, nutrea credința că numai reformele culturale ar
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Banu Mihalcea 2. 930. Bardescu Col. Elenă, 10 apartamente, București, str. Uranus 4. Constantă, Mamaia. 931. Baer Ludmila Maria, 4 apartamente, București, str. Oradea Mare 60. 932. Buzatu Ștefan, 5 apartamente, București, str. Uranus 20 A. Brăila, str. Mărășești 19. Eforia, str. Sportului 1. 933. Bragadiru D., 94 apartamente, București, Bd. Gh. Magheru 2, 2-4, 6-8, 2-14. 934. Birceanu Ovidiu și Constantă, 3 apartamente, București, str. Cetății 12. 935. Bunea Anica și Constantin, 3 apartamente, București, str. Logofăt Tautu 60. Constantă
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Alexe 6, str. Louis Blank 36. 1266. Constantinescu Elisabeta, 6 apartamente, București, str. Titus 11. 1267. Constantinescu M., 10 apartamente, București, str. Cuza Vodă 113, 120, sos Giurgiului 317. 1268. Ciortan St. Emil, 9 apartamente, București, str. 13 Decembrie 31, Eforia, Tomis, Sinaia, str. M. Kogălniceanu 3. 1269. Clădirea Românească, societate pentru întreținerea și administrarea imobilelor societății, 297 apartamente, București, str. Cavafii Vechi 17, Bd. Republicii 61, calea Moșilor, Bd. 1848, 16; str. Blănari 2, 8, 12, calea Victoriei 77, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
72; str. Vasile Lascăr 95-97 4511. Magardiceanu Hocen, 10 apartamente, București, str. Viitorului 133 4512. Moldoveanu GH. 11 apartamente, București str. Nifon 30; str. Isvoranu 3 4513. Marcu Emil, 3 apartamente, București, str. Olteni 32 4514. Manolescu Ion, 2 apartamente, Eforia Jud. Constantă, str. Anei 4515. Musetescu V. Cristache, 5 apartamente, București str. Alex. Bălăceanu 21 4516. Montblatt Mihail, 9 apartamente, Botoșani str. Sf. Ilie 95; calea Națională 293 4517. Mihăilescu Ion, 3 apartamente, București, str. Miletin 7 4518. Motoiu Constantă
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
peste doi ani diac la Vistierie și, după un timp, primește rangul de căminar. Ca urmare a unui articol tăios, Vandalism, este exilat la moșia de la Trifești. Spătar, agă, postelnic, vornic, lui N. i se încredințează slujbe importante: prezident al Eforiei (primar al Iașilor) între 1840 și 1843, director al Vistieriei (1843-1849). Sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica va fi director al Departamentului Lucrărilor Publice (1850-1851), din nou director al Vistieriei (1851-1854), iar în timpul Căimăcămiei, în două rânduri membru al Consiliului
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
de programul Partidului Liberal, P. se desprinde de Junimea politică. Tot în această perioadă stabilește legături cu grupări socialiste din Franța și Belgia. Obținând doctoratul în drept la Bruxelles (1897), este numit procuror pe lângă Tribunalul din Iași, apoi avocat al Eforiei Spitalelor Sf. Spiridon. Membru de vază al Partidului Liberal, primește funcția de șef de cabinet al lui C.A. Rosetti. Deputat în 1884, devine un aprig inamic al guvernului lui I.C. Brătianu, pe care îl atacă vehement în ziarul propriu
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
la cea din Giessen, unde, acordându-i-se scutire de frecvență, obține doctoratul în filosofie magna cum laude, la 2 iulie 1859, cu teza Das Verhältnis. În toamna lui 1859 pleacă la Paris, continuându-și studiile cu o bursă a Eforiei Școalelor. În 1860 scrie lucrarea Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, cu care dobândește, la 17 decembrie, și titlul de licențiat în litere la Sorbona. Conferențiază despre vechea tragedie franceză și muzica wagneriană (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
legi” și a uneia de „inginerie civilă”. Numărul studenților declarați reușiți în urma unui examen, ridicat pentru acea vreme, era de 214, în timp ce numărul absolvenților primei serii din 1854 a fost de 14. Aceștia au fost recomandați guvernului Țării Românești de către Eforia Școalelor „spre a fi întrebuințați în funcții judecătorești”. O dată foarte importantă pentru consolidarea învățământului juridic la mijlocul secolului al XIX-lea în Țara Românească o reprezintă 25 noiembrie 1859, când, în urma decretului dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Facultatea Științelor Juridice
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
acel sector. A doua ramură de asistență socială introdusă de școala noastră, a fost Serviciul Social de Spitale, nu fiindcă astfel ar fi fost logic, ci fiindcă iarăși destinul a făcut ca în acel timp să se afle la conducerea Eforiei Spitalelor Civile, ca efor, D-l Profesor D. Mezincescu, directorul Institutului de Higienă și Sănătate Publică, care, cunoscând problema, a înțeles să dea cel mai larg concurs școlii, introducând serviciile sociale pe lângă toate spitalele Eforiei. Cu tot sprijinul acordat de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
să se afle la conducerea Eforiei Spitalelor Civile, ca efor, D-l Profesor D. Mezincescu, directorul Institutului de Higienă și Sănătate Publică, care, cunoscând problema, a înțeles să dea cel mai larg concurs școlii, introducând serviciile sociale pe lângă toate spitalele Eforiei. Cu tot sprijinul acordat de d-l Efor Mezincescu, cât și de d-l director general Al. Băbeanu care a continuat să susțină școala în mod admirabil, asistentele sociale n-au fost scutite nici la noi, ca de altfel în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de altfel în nici o țară unde există servicii sociale de spitale, de neajunsuri din partea unor membri neînțelegători ai corpului medical, care au considerat serviciul de asistență socială spitalicească ca fiind fără utilitate și ca un organ de control financiar al Eforiei. La această concluzie s-a ajuns din cauză că Eforia a introdus verificarea situației materiale prin anchete la domiciliul pacienților care solicită gratuitatea sau reduceri la taxele de tratament sau de spitalizare. Evident, această măsură a nemulțumit pe unii din medici. Nemulțumirile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sociale de spitale, de neajunsuri din partea unor membri neînțelegători ai corpului medical, care au considerat serviciul de asistență socială spitalicească ca fiind fără utilitate și ca un organ de control financiar al Eforiei. La această concluzie s-a ajuns din cauză că Eforia a introdus verificarea situației materiale prin anchete la domiciliul pacienților care solicită gratuitatea sau reduceri la taxele de tratament sau de spitalizare. Evident, această măsură a nemulțumit pe unii din medici. Nemulțumirile de acest gen au fost însă trecătoare și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bune condițiuni de dezvoltare și dacă n-au putut ajunge încă la un nivel mai dezvoltat, este numai din cauza aglomerării lucrului și a neajunsului că, școala fiind prea tânără și cu puteri de muncă prea limitate, n-a putut asigura Eforiei un personal tehnic suficient de numeros și bine pregătit. școala nu poate selecționa dintre diplomatele ei decât maximum 3-4 elemente de organizare într-o serie, elemente ce sunt extrem de căutate și care întotdeauna ocupă locurile mai bine salarizate. În faza
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în vigoare prin „ordinul de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
obținut din partea regelui Carol I, decretul de închidere a sesiunii parlamentului chiar în momentul în care forul legislativ dezbătea legea școlilor profesionale și legea minelor 2296. După închiderea sesiunii parlamentului, Dimitrie A. Sturdza a convocat o adunare populară la Băile Eforiei în aceeași zi în care fusese convocată și o întrunire a opoziției la Dacia. În aceste condiții, au avut loc confruntări soldate cu răniți între participanții la cele două adunări. Acest fapt l-a determinat pe regele Carol I să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asemenea viitor perfect reformat. În învățământ reforme au fost, reforme sunt și reforme vor mai fi până nu vor mai avea ce reforma. Am citit cu nostalgie despre prima reformă din învățământul românesc care s-a petrecut în 1849 când Eforia Școalelor decide oficial: țiganii au dreptul să învețe alături de toți ceilalți cetățeni trăitori din Țara Românească. De unde se vede că munca de integrare a baragladinelor a început de multă vreme, dar s-a lovit de indiferența lor. A urmat firește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vei dormi sub patul doamnei cu nepoțica, ceea ce e greu de Îndurat. Mai bine Încerci să dormi pe plajă, ajungi sigur În arestul miliției, care are acolo un pat bun să-l Împarți cu cinci recalcitranți. Spre seară cobori În Eforie și o vreme cutreieri plaja, privind cum vapoarele se tîrÎie greoi spre port. E ora de filozofie. Unele lucruri merg prost uneori, dar treaba asta de aici e Întotdeauna la fel, Îți zici, privind cum se sting ultimele pîlpîiri roșietice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
august 1875, când diriginte în Lisa era Ion Pop Reteganul, și pe care am găsit-o citată în aceeași monografie a Lisei, întocmită de "unchiul George", e mai mult decât grăitoare in privința condițiilor în care funcționau aceste școli: " Onoratei Eforii școlare din Lisa. Înaltul minister de culte a dificultat în noul Abecedar de Petri următoarele trei pasaje: la pag. 44, numele de țări înșirate sub punctul 1: la pagina 82, din punctul 3, alineatul al 2-lea: Patria română cuprinde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fon disperat de la Irina. Plângea și striga în receptor. Băuse? N-o știam băutoare. Încer cam să leg într-o poveste coerentă vorbele ei mai mult decât con fuze. Era cazată, în regim conspirativ, la căminele M.A.I.-ului, pe Eforiei. Stătea cu două colege care „sunt niște curve, mă bat și mă păruie tot timpul, Mircea!“ Era spălată pe creier, Mircea, trebuia să facă lucruri îngrozitoare, Mircea, nu mai putea, Mir cea! Plângea în hohote, urât ca un copil căruia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
comunității. Prin urmare, nu numai că aceste comunități aveau În frunte oameni de Încredere ai Partidului, dar aceștia erau supervizați de organismul politic, care era C.D.E. Acești „comisari” trebuiau să „vegheze asupra Însănătoșirii componenței conducerilor de comitet, salariaților comunității și eforiilor sinagogale, să vegheze la aplicarea instrucțiunilor, să ajute la Întocmirea dosarelor...” 5. E vorba de un control total, până În cele mai neînsemnate probleme administrative. Comunitatea era lipsită astfel de funcțiile tradiționale, de autonomie, de inițiativă În propriile-i probleme. Ea
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]