311 matches
-
pe baze mai competitive reclamă o întărire a etosului meritocratic: acum diploma devine mai importantă decât originea socială. Dinamica modernizării industriale bazată pe selecția celor mai buni candidați și valorizarea prestigiului intelectual ajunge puțin câte puțin să contrarieze exigența de egalitarism a masei salariaților. Caracterul excepțional al Solidarność* din Polonia anilor 1980-1981 rezidă de altfel în capacitatea acestei mișcări, născute în industrie, de a îmbina exigențele egalitarismului revendicate de clasa muncitoare și de țărani cu cele ale intelectualilor care reclamă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
buni candidați și valorizarea prestigiului intelectual ajunge puțin câte puțin să contrarieze exigența de egalitarism a masei salariaților. Caracterul excepțional al Solidarność* din Polonia anilor 1980-1981 rezidă de altfel în capacitatea acestei mișcări, născute în industrie, de a îmbina exigențele egalitarismului revendicate de clasa muncitoare și de țărani cu cele ale intelectualilor care reclamă mai multă eficacitate în conducerea economiei - și dincolo de ea, de a revendica autonomia națională plecând de la o viziune egalitară a societății industriale. în vreme ce, pentru a-și menține
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tot mai mult, masa membrilor lor se consideră a fi marea perdantă a unei schimbări care se operează fără ea. Exigența eficacității economice justificând mereu mai multă specializare, ea asigură o largă reproducție a copiilor de intelectuali în universități, în vreme ce egalitarismul fondat pe apartenența de clasă și pe fidelitatea față de idealurile inițiale reclamă o mai echitabilă împărțire a veniturilor și respectarea unei politici de „discriminare pozitivă” din ce în ce mai evanescente. Criza finală din 1989-1991 reflectă în mare măsură această dublă insatisfacție, atât a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cadre revoluționare călite, Partidul Bolșevic se bucură de audiență din partea unei bune părți a populației muncitorești a marilor orașe și din partea soldaților garnizoanei din Petrograd. Grupusculul bolșevic se tot umflă și devine un partid de masă a cărui propagandă* exaltă egalitarismul*, exacerbează ura față de cei avuți, setea de jaf, gustul răzbunării sociale și în curând, gustul sângelui. El contribuie la suscitarea acelui gen de moment pe care Hannah Arendt îl consideră ca fiind întâlnirea dintre grupul totalitar și „masele care-și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 18 noiembrie 1947: „Sunt francez, dar sufletul îmi este de cetățean sovietic”. Or, dacă emanciparea non-rușilor a fost una dintre pârghiile folosite de către Lenin pentru a dezmembra Imperiul Țarist, o dată regimul consolidat, URSS devine un sistem federal în care egalitarismul* oficial dintre republici ascunde cu greu recrudescența șovinismului velicorus și punerea sub tutelă a minorităților naționale și a unor națiuni întregi, care culminează în timpul colectivizării*, Marii Terori*, deportărilor* în masă și sovietizării* regiunilor anexe Uniunii Sovietice între 1939 și 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cantine, restaurante, spitale, centre de vacanță etc. -, ale căror natură și valoare variază în funcție de locul ocupat în nomenclatură. Astfel, aceasta este măsura felului în care PCUS favorizează în cadrul societății emergența unei caste conducătoare închistate și a cărei putere, întru disprețul egalitarismului* oficial proclamat, se bazează pe privilegiu și favoare. Decenii la rând, PCUS le-a slujit de model ideologic, politic și organizațional partidelor comuniste care au ajuns la putere în democrațiile populare*, în Asia*, în Cuba* și în Africa*. PARTIDUL COMUNIST
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de pâine” (Comunismul și Gazeta renană). Ceea ce nu-l împiedică pe Engels, în Războiul țăranilor (1850), să prezinte creștinismul primitiv ca „unul dintre cele mai revoluționare elemente ale spiritului omenesc”, deschizând astfel calea unei întregi tradiții ce ridică creștinismul primitiv - egalitarism*, exigențe morale radicale - împotriva unei Biserici înfățișate ca aliată a opresorilor, oferindu-le o justificare teoretică. Lenin și Biserica ortodoxă rusă Pentru Marx, în Capitalul, „reflectarea religioasă a lumii reale nu va putea dispărea decât atunci când condițiile de muncă și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
industrie și din agricultură, intelighenția, ținută la distanță, și, în sfârșit, pensionarii; puține diferențe salariale disting diferitele grupuri, pensionarii constituind populația săracă a societăților de tip sovietic, constrânsă adesea să exercite o muncă pentru a supraviețui. Ținând seama de acest egalitarism forțat*, școala devine repede un loc de intensă competiție, în care diploma își păstrează strălucirea nealterată. Pe scara prestigiului social, profesiile intelectuale își mențin supremația în ochii cetățenilor. Dacă profesioniștii din politică sau muncitorii mineri se află în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit de săptămână către acest teren particular, în automobilul - Volga, Trabant - în fine dobândit, după ani de așteptare, pentru o viață de familie îndepărtată de presiunile muncii și colectivismului. Tot atâtea echilibre microsocietale subliniază valorile unui socialism alcătuit dintr-un egalitarism de bază și locuri de muncă pentru toți - fie ele și artificiale -, pe de o parte, și forța legăturilor familiale și a relațiilor de vecinătate, pe de alta. Societățile de tip sovietic se caracterizează printr-o profundă cezură între sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care constă în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectă, descrisă în cel mai mic detaliu. Această cetate se distinge prin refuzul oricărei proprietăți private - inclusiv pentru locuire etc. - și printr-un egalitarism* generalizat, inclusiv între sexe. Astfel, chiar de la început, prototipul utopiei este strâns asociat cu ideea comunistă a suprimării proprietății private. Pe obeliscul de la Kremlim, numele lui Morus este imediat urmat de cel al lui Tomaso Campanella, mare utopist italian, autor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Daghestan democrație Democrația Creștină Democrații populare Departament Departamentul pentru Relații Internaționale deportare destalinizare Devrimci Genc Devrimci Sol Dev Sol Diên Biên Phu DIKKI Direcția Generală a Lagărelor disidență DKP E școala Leninistă Internațională economia comunistă economia postcomunistă Eesti Sotsiaaldemokraatik Tööpartei egalitarism Biserica catolică Biserica Renovării Biserica ortodoxă biserici protestante Biserica uniată Eisenhüttenstadt spionaj esenieni estonieni ETA militară ETA politico-militară eurocomunism Euskadi Ta Askatasuna (vezi ETA) Europa foști exil expresionism F Fabian Society Facțiunea Nucleul Central Falungong foamete FAO FARC Federația Anarhistă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și nu doar în sectoarele mai puțin rentabile. Deci are loc o socializare a producției, ceea ce nu înseamnă abandonarea sistemului capitalist. Profitul rămîne motivație principală, dar societatea operează modificări în distribuție. Social-democrația reprezintă regimul politic al unei societăți ce privilegiază egalitarismul și colectivismul ca ideologii dominante. Guvernele social-democrate intervin direct în economie, cu scopul de a controla activitatea agenților economici. Organizarea socială domină preocupările individuale. În general, autoritatea guvernelor este puternică. Acestea determină, cu sau fără participarea întreprinderilor, obiectivele economice privind
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
distopic este o caracteristică a maturității, a cunoașterii aprofundate care nu mai lasă loc iluziilor, sau măcar ipostazierii lor. În fond, aceleași elemente care au înflăcărat imaginația utopiștilor - dezvoltarea științelor și a tehnicii, organizarea superioară, pe baze raționale a societății, egalitarismul etc. - au constituit și sursa principală a deziluziilor, în momentul în care s-au putut constata efectele produse asupra individului prin aplicarea acestora. În istoria discursului literar distopic, opera lui Lucian din Samosata, Istoria advărată, din secolului al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și de a putea fi folosită atât în scopuri umanitare, cât și pentru construcția ori salvgardarea cultului puterii. Fiecare dintre cele trei direcții diferite speculează ideea de natură, acordându-i un înțeles în funcție de propriul interes. Astfel, naturalismul biologic susține atât egalitarismul (arătând că, deși normele sociale sunt arbitrare, fiind impuse din afară, există legi naturale invariabile care demonstrează egalitatea dintre oameni), cât și inegalitatea biologică, care este tot una naturală; pozitivismul etic justifică neîncrederea în om și în posibilitățile sale, afirmând
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de sensul experienței liturgice comunitare. Biserica primară fusese, într-adevăr, anticamera eshatonului, unde „dreptatea și pacea s-au sărutat” (Ps. 84,11). Dar ce poate obține un model social egalitarist căruia principiul teologic al medierii - in Christo - îi lipsește? În ce măsură egalitarismul invidiei, propagat de elitele educate, nu devansează elanul filantropic și compasiunea reală pe care doar persoana umană - iar nu o abstracție precum statul - o poate asuma?2 Eliberarea teologieitc "Eliberarea teologiei" Milbank critica pozițiile ideologice ale lui Karl Marx, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
organizează „rețele”sanitare distincte, pe toate cele trei niveluri: medicină primară, secundară, terțiară. Treptat, acest sistem al rețelelor paralele se dezvoltă ca o tendință naturală a statului socialist de a genera ierarhizări, cel puțin simbolice, dacă nu chiar reale, împotriva egalitarismului ideologic. În timp, chiar și aceste rețele sanitare speciale se vor diferenția între ele: cele care rămân în urmă lacapitolul dezvoltare sunt tocmai rețelele sectorului profesional valorizat inițial (ceferiști, mineri), în dauna rețelelor speciale destinate nomenclaturii și instituțiilor de control
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
publicată în 1953, The Conservative Mind, în care își exprima convingerea că o societate civilizată are nevoie de clase distincte, singura egalitate acceptabilă fiind egalitatea morală, proprietatea privată fiind garanția libertății. Varietatea și farmecul vieții tradiționale sunt preferabile uniformității și egalitarismului sistemelor radicale, ale căror semne se vedeau deja în America în primul deceniu postbelic (Hoeveler în Kupiec Cayton și Williams: 766-767). William F. Buckley, Jr. înființase publicația de orientare conservatoare National Review la mijlocul anilor cincizeci pe fondul consolidării școlilor de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
drepturi egale și a mecanismelor formale care fac posibilă participarea. Criticii de extremă dreapta și cei de extremă stânga au prezis de mult instabilitatea capitalismul democratic, fie pentru că masele invidioase vor submina proprietatea inegală, fie pentru că proprietatea concentrată va submina egalitarismul democratic. Aceste temeri s-au dovedit a fi exagerate, cu toate că tensiunea dintre acumulare și egalitate rămâne inevitabil o problemă centrală a politicilor publice.7 Aceste exemplificări au fost introduse spre a crea o imagine a tipurilor de întrebări frecvent formulate
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
economice este dinamizarea producției și creșterea produsului intern brut. Fără acest obiectiv fundamental nu se poate vorbi de soluționarea nici unei probleme social-economice cheie. Trebuie stimulată cointeresarea salariaților pentru o muncă de mai bună calitate și mai multă creativitate. Acestea vizează egalitarismul În veniturile salariaților, care trebuie eradicat, precum și monopolul asupra locului de muncă (indiferent de atitudinea salariatului față de muncă), socializarea pierderilor (unii le creează, alții le asanează). Altfel spus, trebuie să se facă o delimitare clară Între muncă și trândăvie, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Ideile socialiste au sorgintea in perioada Revoluției Franceze (1789 - 1794), când un grup de gânditori, reprezentând curentul Iluminist s-au erijat în doctrinari ai egalitarismului social. La inceput, socialismul era văzut ca o orânduire social - politică utopică. Primii socialiști utopici au fost francezii Fourier și Saint Simon și englezul Owen. Ei formulaseră o doctrină, care se va dovedi fără aplicabilitate în practică, datorită faptului că
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
generatoare de inferioritate pentru femei și, în același timp, au consolidat inegalitățile de gen și au încălcat grav drepturile și libertățile individuale. În 1989, la ieșirea cronologică din comunism, erau prezente trei realități care normau relațiile de gen: patriarhatul tradițional; egalitarismul de gen și patriarhatul de stat. Aceasta este "moștenirea" cu care am intrat, ca femei și bărbați, în postcomunism 19". Cuvintele puterii. Literatura, intelectuali și ideologie în România comunistă Un volum complex prin profunzimea și diversitatea abordărilor este Cuvintele puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și mamă. O mare provocare a fost aceea de a împăca obligațiile autoasumate corespunzătoare propriului rol de gen marital, în mare măsură conservator, cu informațiile, ideile și convingerile de inspirație feministă sau egalitariene dobândite ulterior. Discutând adesea despre tendințe spre egalitarismul din rolurile de gen actuale, mi-am exprimat mereu scepticismul deoarece chiar și atunci când ambii parteneri susțin principiul egalității de gen și ideile privind egalitatea rolurilor de gen maritale, în propria viață de familie preferă adesea să joace rolul învățat
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
realism. Firește că am avut momente în care m-am întrebat de ce sunt atât de puține femei în universitate, într-o perioadă în care regimul politic sprijinea teoretic afirmarea "tovarășelor" în toate sectoarele de activitate, având chiar indicatori statistici ai egalitarismului. N-am găsit răspunsul. Am refuzat să cred în lipsa de abilități intelectuale a femeilor, pentru că multe din fete (și nu numai de la facultatea noastră) aveau rezultate academice mai bune decât băieții și nu puteam să-mi imaginez că după absolvire
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
gen (segregarea și ierarhizarea sexelor și a genurilor; dublul standard; socializarea diferențiată; conservarea inegalităților de gen); b) ignorarea diferențelor de gen (neutralitatea în raport cu genul; camuflarea dominației masculine și conservarea inegalităților de gen prin invocarea unui standard universal); c) ștergerea diferențelor (egalitarismul de gencaută atenuarea modelului masculin dominant prin avansarea ideii unei utopice societăți unisexuate; standardul masculin rămâne o prezență dominantă, implicită, în standardul unic, cu care se substituie); d) valorizarea egală a diferențelor de gen (egalitatea de gen ca egalitate intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mult mai mare decât oriunde în Occidentul capitalist, boala care s-a permanentizat în societatea românească cred că din acea perioadă (Andrei Țăranu). * * * Egalitatea de gen, la care facem referire pe traseul acestei argumentări, este important să o vedem dincolo de egalitarism sau nivelare și uniformizare a nevoilor și intereselor de gen. Egalitatea sau echilibrul de gen spre care tindem nu se reduce la formula "egalitatea femeilor cu bărbații", sistem în care masculinitatea reprezintă norma, iar feminitatea este negativul/opusul masculinului. De
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]