192 matches
-
contrafăcută. După mărturiile cunoscuților, gesturi delicate au rămas neconsemnate în jurnal. Printre cele mai impresionante pagini se numără cele prilejuite de moartea timpurie a lui Charles-Louis Philippe, un scriitor aproape uitat astăzi. Deschiderea către cei din jur îl salvează pe egocentricul care ar fi riscat să fie antipatic cu frămîntările sale, uneori aproape derizorii, oricîtă înțelegere ar trezi vanitatea copilăreasca a artistului (modestii X și Y nu i-au înțeles scrierile, obscurul Z l-a atacat prostește). În interesul pentru literaturile
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
simț de solidaritate. Așa ne-am deprins, să ne vedem asasinați cei mai buni prieteni ai noștri, fără nici un fel de emoție. E de ajuns că n-am participat și noi la asasinat. Conștiința noastră se mulțumește cu atît". Pretins egocentricul, vanitosul, mizantropul E. Lovinescu s-a simțit pururi obligat interior a interveni în favoarea celor într-un fel sau altul ultragiați din rîndul breslei sale: "Să-și vadă amicii literari rămînînd cu brațele încrucișate, privind cu filosofie stelele de pe cer în
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
n (pe care Limonov îl detestă, la fel ca pe Nabokov, ambii fiind niște „vânduți”), Andrei Saharov, Iosif Brodski, Rudolf Nureev, Tarkovski - tatăl și fiul ș.a. Istoria mare - în care toți cei amintiți joacă roluri importante - e transformată, sub ochii egocentricului personaj de roman, într-o istorie măruntă, derizorie. Când vine vorba despre ultimele clipe ale cuplului Ceaușescu, percepția severă și adesea deformantă a anti-disidentului Limonov, actor el însuși în bufoneria est-comunistă, capătă ceva indulgent și foarte uman. Priviți la televizor
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
numai un poet adevărat, care înțelege rugăciunea ca pe o deschidere a sinelui, o receptare a neprevăzutului, care a meditat el însuși la moarte și la relația cu Dumnezeu, numai cine a experimentat el însuși dezgolirea de sinele social, politic, egocentric, poate îndrăzni să se apropie de Rilke. Nici experiența și nici cunoașterea perfectă a limbilor din și în care se traduce nu sunt de ajuns. Rilke scoate cititorul (traducătorul) din lumea politică, socială, materială, pregătindu-l pentru a fi văzut
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
sacadată, cu formulări "incisive și precise", însoțită de gesturi expresive, umorul negru, care, totuși, "te încălzește". În 1984, prietenia lor pare a cunoaște un ușor reflux. În ianuarie, lui Kraus i se pare întinerit, " Totuși neobișnuit de distant și de egocentric. Manifestă mai mult ca înainte tendința spre monologuri." Iar în aprilie notează contrariat: "Merge pe căi deosebite, care-l îndepărtează de legăturile noaste amicale. Despre nimeni nu am scris atât de mult ca despre el în jurnal." Și va continua
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
prezintă și BBC, este cea a unui băiat tânăr, care este luat din casa familiei sale și crescut în lumea celor bogați pentru a deveni un magnat al presei. Filmul urmărește încercarea sa de a face tranziția de la un om egocentric și plin de el, la un politician devotat oamenilor. Un scandal sexual îi distruge șansele în politică și filmul urmărește decăderea din viața publică. Ca urmare a insuccesului, personajul devine megaloman și se alienează de lume și de nevasta sa
Motivele pentru care „Citizen Kane ” a fost considerat cel mai bun film () [Corola-journal/Journalistic/21486_a_22811]
-
citesc orișice text (nu doar pe acesta de față) nicidecum pentru a-l urma și înțelege pe autor, ci doar pentru o confirmare a propriului monolog sau pentru o polemiza imaginar întru salvarea propriilor idei (o postură psihomentală iarăși tipică egocentricului și belicosului european). Numai că, într-un film precum Ice Age 4: Deriva Continentelor, poziția morală/moralizantă americană, punând apocalipsa Terei pe umeii Europei, vrea să indice „natura răului” în om, și mai ales în acel om care e ilustrat
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
iaurtul ca la țară, prea bun. Prea bun ca să fie bun. Sunt, orice s-ar zice, și se zice, un modest, dar nu în sensul de prea modest. Narcisic, mi-a zis un tânăr. Nu sunt narcisic, vă rog frumos. Egocentric, asta da! Noroc că numai eu. Întrebat ce face, personajul narator din Paludes, al lui Gide, răspunde - sau cel puțin așa face potrivit memoriei mele, de obicei deficitare -: „Scriu Paludes”. Întrebat de mine însumi, căci, cum bine se știe, nimeni
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
a fost cea care mi l-a prezentat pe Conrad Moricand. L-a adus în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea: „Avea un
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
nimeni altul decît cunoscutul artist Mircea Bochiș. De la bun început, se poate observa în paginile revistei atît nivelul de informație și de cultură vizuală, cît și o nouă concepție, anume aceea integratoare, cu bătaie largă, așa de îndepărtată de reflexul egocentric și etnicist al celor mai multe dintre publicațiile din țară. Sursa imaginii este stocul de lucrări de la Muzeul Florean, de această dată premianții primei ediții a Salonului de gravură mică. Și iată cum, e adevărat, cu pricepere și cu inteligență, în același
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
cultivate. Filmul nu rezistă decît în trei personaje, Mr. Hertz, Mr Smith și Dairy Queen, prostituata italiană, care nu m-a convins - rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
conștientul vieții psihice a oamenilor, iar U.R.S.S. și sateliții ei au devenit inconștientul acesteia/' Ideea, sclipitoare, îi aparține lui Dan Petrescu și este, firește, prea limpede și prea simetrică pentru a fi cu totul adevărată. Sigur că Șinele european, egocentric și malefic, a ieșit la suprafață mai cu seamă în Rusia și mai cu seamă după revoluție, dar asta mai ales pentru că orice revoluție înseamnă o psihotizare socială, o răsturnare a rațiunii suficiente a unui moment istoric. O paranoia socială
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a ziarului „Washington Post“. Un alt roman al său, An Altered Light (2005), a fost pe shortlist-ul International IMPAC Dublin Literary Award în 2006. „Un roman al cărui autor reușește aproape imposibilul: să ne facă să îl simpatizăm pe protagonistul egocentric și să arate cum nu reușește un bărbat să își cunoască soția după mulți ani de căsnicie.“ - „The Times“
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
în Occident și Japonia. Abordarea sistemică cel mai mult au aplicat-o serviciile GRU, KGB și complexul militaro-industrial. Într-un fel, mie mi-a fost ușor să plutesc în ceața de la Chișinău și București fiindcă nu-mi propuneam să evaluez egocentric comportamentul conaționalilor. Eu am obiectiv de suflet: Reîntregirea! Și, în funcție de acest obiectiv, îi testez pe fiecare. Cu Iurie Roșca, de exemplu, nu m-am legat pentru că așa îl cheamă sau că purta barbă de disident. Nu! Credeam sincer că este
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Atunci, mai bine ți-ai ține pliscul, spuse Barnes. Fiindcă m-am cam săturat de atitudinea voastră! — l-auzi, i-auzi! spuse Beth. — Eu personal am impresia că ești surescitat, zise Ted. — Eu personal am senzația că ești un catâr egocentric, ripostă Barnes. — la stați o clipă toată lumea, interveni Harry. Înainte de toate, știe cineva de ce a ieșit Levy? Tina răspunse: — Se afla În DNT. — În ce? — În Deblocarea Necesară Temporară, explică Barnes. Intră În programul de lucru. Levy era rezerva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ce impresie ți-au făcut? Ai avut impresia că se adresau unei părți din tine care nu mai există? Nu. Căci există. Poți găsi un numitor comun filmelor tale? Prin ce le-ai lega? Prin mine. (Vei spune că sunt egocentric, dar n-am un răspuns mai bun.Ă Cred că există o latură vizuală destul de accentuată în toate filmele mele. Dar și un interes pentru cuvânt. I-am moștenit pe ai mei (mama - artist plastic, tata - scriitoră. Am început cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
făcea, eu eram împotrivă. Ceea ce mi s-a predicat, în materie de concepții social-democrat, în orizontul de 950 de metri al unei mine de sare părea să fi fost înghițit de pământ. Numai pe sine se vedea și se simțea egocentricul cu care nu mi-ar fi făcut plăcere să mă-ntâlnesc, iar dacă totuși s-ar fi întâmplat, ne-am fi certat. În cursul acelor discuții nocturne la care se bea mult ceai și se fuma au fost totodată inhalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îngădui gîndul glacial si pripit că descoperirea lui nu face decît să-i confirme părerea pe care o avea despre acest om. Deci un adevărat tun ascuns în birou ― ce porcărie! Dosarul particular al lui Triner îl arăta nu numai egocentric și neîndurător (trăsături firești într-o epocă a trusturilor administrative gigantice) și nici nu era pur și simplu amoral: sute de mii de cetățeni ai Isher-ului săvîrșiseră tot atîtea omoruri ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
citesc cu-adevărat... Ludmila e cea care vorbește astfel, cu convingere și căldură. E așezată în fața profesorului, îmbrăcată simplu și elegant, în culori deschise. Felul ei de a fi, plin de interes pentru ceea ce-i poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să se scuze. În acel moment, pesemne că-și regreta amarnic decizia, dar acum nu mai avea cale de întoarcere. Acoperindu-se cu rușine și înăbușindu-și mânia, nu putu decât să-și plece capul până la pământ, în fața arogantului și egocentricului senior. Tot ce putea face era să cerșească mila lui Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba îi interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se văicărea, nici nu cârtea. Era atent la diagnosticul pus de Alan și apoi îi urma întocmai recomandările. Alan și-l imagina pe Bull ca pe un tânăr inimos, simplu și jucător de rugby, adică exact opusul său, un individ egocentric și cu pretenții de intelectual. Niciodată nu folosise în fișa lui termenul blestemat de „psihosomatic“. Dar pentru toate există un început. — Bine, prietene; în cazul ăsta, suie-te pe masă și hai să vedem despre ce e vorba. Bull făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și Înfricoșător, un lucru pe care Îl compară cu un animal sălbatic, care așteaptă să se arunce asupra prăzii. — Aha, pricep. Și, Într-adevăr, Minnie Începuse să priceapă. — Iar el dezbate cu May ce ar putea fi - la nesfârșit, obsedant, egocentric, Întâlnire după Întâlnire, an după an. Până când ea moare. Și abia atunci Înțelege, prea târziu, că l-a iubit. Își dă seama că n-o să i se Întâmple niciodată nimic, pentru că e incapabil să iubească. A, deci asta era, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să facă excepție. Alcibiade e frumos, bogat, de familie bună, inteligent, fără a se ridica Însă vreodată nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea a mentorului spiritual (Socrate). Mult prea risipitor cu darurile oferite de zei, extravagant, egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
perspectiva se va schimba, Balzac, În cunoscutul său Tratat..., scrie Încă la 1830 despre o „erezie a vieții elegante”, iar lui Musset i se pare că vede În dandy, la 1831, un superficial, un amator de cai și câini, un egocentric fără de suflet. Ce se petrecuse În fond? Apele dandysmului francez nu erau Încă despărțite și limpezi, cum, de altfel, nu se va Întâmpla niciodată În chip radical. Iar cei care le tulbură sunt În primul rând tinerii scriitori și artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de altfel, un străvechi cult al zeiței-albină). Oamenii vârstei de aur trăiesc, Într-adevăr, fără nici o grijă, nesupuși legii muncii, dar ordinea care Îi unește este una obștească: „Trăiau precum albinele”, spune Hesiod. Gând cu totul străin celui construit de egocentricul dandy, care se visează necontenit singular și singur. Cât despre parabola celestă În care dandy-ul se vede proiectat ca Înger de către unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai săi, fie-ne Îngăduit să o punem sub semnul Întrebării: „șDandy-ulț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]