163 matches
-
profesor Emil Fischer, unul dintre cei mai mari chimiști ai vremii, răsplatit mai apoi pentru meritele sale cu premiul Nobel. În laboratorul marelui chimist, G. G. Longinescu își începe lucrările cu analiza calitativă, urmate de cele ale analizei cantitative, volumetriei, electrochimiei și analizelor de gaze. Examenul în 1896 îl trece cu brio, având mențiunea cea mai bună, fiind investit cu titlul de Doctor în Filosofie, specialitatea Chimie. În august același an, cu dorul la țară, G. G. Longinescu se reîntoarce în
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
în "gudronul din huilă", cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat "prin compresie și răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului. Printre primele aplicații practice ale electricității putem menționa: iluminatul electric, acționarea prin electromotoare, cele legate de efectul termic (încălzire, sudare etc.) sau din domeniul electrochimiei (baterii și acumulatori, galvanizarea). În epoca contemporană, electronica a generat noi aplicații în domenii ca mass-media și tehnologia informației : radioul, televiziunea, telefonia, internetul. Prin anul 900 î.Hr., Magnus, un păstor grec, observă că încălțămintea sa, ce conținea cuie din fier
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Volta (1745 - 1827) realizează prima pilă electrică. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
forme de energie în energie electrică și demonstrând astfel că un câmp magnetic variabil poate genera un curent electric. Faraday a mai studiat și electroliza și a formulat legile electrolizei care îi poartă numele, astfel fiind considerat unul din fondatorii electrochimiei. Faraday a evidențiat clar modurile în care poate fi obținută electricitatea: prin frecare, prin inducție, pe cale chimică sau termoelectrică. Cercetările lui Faraday au condus la o interpretare științifică riguroasă a fenomenelor electromagnetice, ale căror legi au fost enunțate ulterior de către
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
a unui gaz toxic (clor). După încheierea primului război mondial, Fritz Haber a continuat colaborarea în proiecte de cercetare militară, ca și munca de cercetare în chimie pentru scopuri civile, sub conducerea lui cercetătorii de la Institutul de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin obținând un produs comercial ("Ziklon A") utilizat pe scară largă în Europa occidentală și America de nord ca insecticid și dezinfectant, dar care era derivat din acidul cianhidric ("cianură de hidrogen", care este în același timp substanța biologic
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
statistică modernă potențialul chimic, împărțit la temperatură, este multiplicatorul Lagrange pentru restricționarea particulelor în sensul maximizării entropiei. Aceasta este definiția științifică precisă și abstractă, exact cum temperatura este definită în termeni ai multiplicatorului Lagrange pentru restricționarea energiei. În unele domenii (electrochimia în particular), termenul „potențial chimic” este folosit pentru a descrie un concept fundamental diferit (dar înrudit), și anume „potențialul chimic intern”; a se vedea mai jos pentru detalii. Potențialul chimic al unui sistem de electroni este de asemenea numit nivel
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
încărcare pozitiv în direcția unui câmp electric, și particule încărcate negativ în direcția opusă. De fapt, aceasta poate fi o contribuție atât de importantă încât unele domenii o tratează separat față de toate celelalte contribuții la potențialul chimic. În particular, în electrochimie, termenul „potențial chimic” include totul "exceptând" contribuția potențialului electric. Un termen diferit, „potențial electrochimic”, include și contribuția potențialului electric, reprezentând potențialul total. A se vedea mai jos pentru mai multe despre această terminologie. În teza sa din 1873, "O metodă
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
sunt diferența de potențial și înălțimea recipientului, respectiv, iar g este accelerația datorată gravitației.) Cu toate că termenul „potențial chimic” se referă de obicei la „potențialul chimic total”, acest lucru nu este observat în mod universal. În unele domenii, în mod particular electrochimia, termenul „potențial chimic” este în loc folosit cu sensul de potențial chimic "intern", în timp ce termenul potențial electrochimic este folosit cu sensul de potențial chimic "total". În mod confuz, în fizica stării solide, exact convenția opusă este adesea folosită în contextul electronilor
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
Universitatea din Iași încă din anul obținerii licenței în fizică (1912), Procopiu revine în acest oraș după susținerea doctoratului, numit profesor titular în 1925. Aria preocupărilor științifice ale lui Ștefan Procopiu a fost vastă, el efectuând studii de magnetism, electricitate, electrochimie, acustică, optică, electroscopie, căldură și termodinamică, telegrafie fără fir, în toate aceste domenii aducând contribuții însemnate. Efectul Procopiu constă în apariția unei t.e.m. de inducție în spirele unei bobine plasată într-un câmp electromagnetic uniform și constant, de mică
În pas cu Știința by Andrei Pavel () [Corola-journal/Science/1312_a_2895]
-
deceniul 1850 de William Rankine, Rudolf Clausius și William Thomson (Lord Kelvin). O serie de trei lucrări ale lui Josiah Willard Gibbs (1873-1876) a pus bazele "termodinamicii chimice" și "chimiei fizice". Hermann von Helmholtz (1882-1883) a introdus metodele termodinamicii în "electrochimie". Impactul acestor idei și aplicațiile lor au acordat termodinamicii, alături de electromagnetism, o pozție de maximă relevanță în fizica secolului XIX. Mecanica statistică, numită uneori și "termodinamică statistică", studiază proprietățile sistemelor macroscopice la echilibru, utilizând metode statistice. Aceste metode sunt aplicate
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
26 iunie 2008) "Phoenix" a furnizat rezultatele analizei cu informații privind sărurile din sol și aciditatea acestuia. Laboratorul de chimia fluidelor a făcut parte din suită de instrumente denumite MECA (prescurtare de la "Microscopy, Electrochemistry and Conductivity Analyzer"—"Analizor de Microscopie, Electrochimie și Conductivitate). Rezultatele preliminare au arătat ca solul de la suprafața este moderat alcalin, cu un pH între 8 și 9. S-au găsit ioni de magneziu, sodiu, potasiu și clorura; nivelul total de salinitate este modest. Nivelul ionului clorura este
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a găsit apă în acest eșantion; totuși, deoarece el a fost expus atmosferei câteva zile înainte de a fi pus în cuptor, orice gheață care ar fi existat inițial în solul testat s-ar fi pierdut prin sublimare. Analizorul de microscopie, electrochimie și conductivitate (în , MECA) este un pachet de instrumente proiectat inițial pentru misiunea din 2001 Marș Surveyor Lander, care a fost anulată. El constă dintr-un laborator de chimia lichidelor, un microscop optic și unul cu forța atomică și o
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
tehnico-inginerească în industria chimică, inclusiv privind fazele grele ale unei creații industriale (proiectarea și punerea în funcțiune), dovedită prin finalizarea unor proiecte importante și din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator și de cercetare, în special în domeniul condiționării apelor potabile și industriale și al depoluării apelor reziduale. Continuă specializarea în domeniul pirolizei metanului la
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
reziduale. Continuă specializarea în domeniul pirolizei metanului la Școala Politehnică din Karlsruhe (1929), în laboratorul lui Carl Engler. În 1930 lucrează în atelierul lui Andreas Hofer din Mülheim asimilând tehnica presiunilor înalte. În același an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din Berlin - Charlotenburg. În vara anului 1931 începe, sub îndrumarea profesorului Emil Abel și a Docentului Otto Redlich de la Insitutul de Chimie fizică al Școlii Politehnice din Viena, o lucrare experimentală de
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova — d. 2 martie 1964, București), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile. Membru titular al Academiei Române. A realizat pilele Karpen. S-a născut în Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
cu ajutorul magnetismului, posibilitate care i-a inspirat pe cei care au i-au continuat munca. Posibilitatea reacțiilor chimice de a produce energie electrică, și abilitatea inversă a energiei electrice de a provoca reacții chimice are o gamă largă de utilizări. Electrochimia a fost întotdeauna o parte importantă a electricității. De la inventarea pilei fotovoltaice, celulele electrochimice au evoluat în mai multe tipuri diferite de baterii, galvanizatoare și celule de electroliză. Aluminiul este produs în cantități mari în acest fel, și multe dispozitive
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
de ochelari. Descrie vederea bifocală. A demonstrat pentru prima dată în istorie, cu ajutorul faimoasei experiențe de captare a fulgerului, numită "experiența zmeului și cheii", că lumina este electricitate 106 Michael Faraday (1791-1867), fizician englez cu contribuții majore în domeniile electromagnetismului, electrochimiei, diamagnetismului și electrolizei. Stabilește efectul magnetului asupra razelor de lumină și inventează instrumentul electromagnetic rotativ, fundamentul tehnologiei motorului electric. Descoperă benzenul și introduce terminologia de anod, catod, electrod și ion în fizica clasică. 107 Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta (1745-1827
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Fizica generală Fizica matematică Fizica nucleară Optica Fizica statistică Acustica f) Astronomie și astrofizică Astronomie Astrofizica Cosmologie Fizica planetară și a spațiului Astronomie și astrofizică (altele) g) Chimie Chimie alimentară Biochimie analitică Chimie analitică Chimie bioanorganică Chimie bio-organică Chimie computațională Electrochimie Chimie anorganică Chimie medicală Chimie fizică Chimia polimerilor Chimia stării solide Chimia teoretică Cataliza Chimie (altele) h) Știința materialelor Materiale anorganice și ceramice Degradare chimică, coroziune Proprietăți optice, magnetice, electrice Proprietăți mecanice și termice Metale și aliaje Polimeri Structură, compoziție
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
Național de Cercetare-Dezvoltare pentru fizica laserilor plasmei și radiației, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru fizică tehnică, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru fizica materialelor, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru fizica pământului, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare chimico-farmaceutică, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru electrochimie și materie condensată, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru geologie și geocologie marină, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru științe biologice, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru microtehnologie, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru tehnologii criogenice și izotopice, Institutul Național de CercetareDezvoltare pentru tehnologii
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
osmotică a plantelor de uscat este cuprinsă între 5 și 11 atmosfere (20 atm pentru eucalipt), pe când plantele marine ating presiuni osmotice de 17 - 25 atmosfere. În celulele unor ciuperci, presiunea osmotică poate ajunge la valori de peste 100 atm. 70 Electrochimia studiază proprietățile soluțiilor de electroliți. Ea poate fi definită ca fiind studiul interacțiunii mediilor chimice cu energia electrică. Studiază formarea energiei electrice din reacțiile chimice precum și transformările pe care le produce curentul electric substanțelor chimice. 5.1. Proprietăți coligative În
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
regăsesc și astăzi în programele facultăților de profil electric. Titularii unora dintre discipline au fost personalități marcante cu studii doctorale în Franța și Germania: Dragomir Hurmuzescu Electricitate și Electrotehnică, Dumitru Pompei Mecanică pură și aplicată, Petru Bogdan Fizică experimentală și Electrochimie, P. Culian Algebră elementară și superioară, V. Buțureanu - Electrometalurgie. Funcționarea Școlii de electricitate industrială a fost o experiență foare utilă pentru viitorul învățământului ingineresc, relevând complexitatea acestei forme de calificare superioară și necesitatea extinderii ariei curriculare, respectiv mărirea duratei studiilor
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
cursului de Electricitate și electrotehnică. Se pensionează în anul 1962, dar continuă activitatea științifică, ca profesor consultant, până la decesul intervenit la 22 august 1972. Aria preocupărilor științifice ale lui Ștefan Procopiu a fost vastă, el efectuând studii de magnetism, electricitate, electrochimie, acustică, optică, spectroscopie, căldură și termodinamică, telegrafie fără fir, în toate aceste domenii aducând contribuții însemnate. A descoperit magnetonul atomic (decembrie 1912), calculând momentul magnetic al electronului, magneton descoperit ulterior și independent, în anul 1915, de Niels Bohr. Cercetările sale
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]