162 matches
-
pe piața cărții. Mă uit în depresia surorii mele ca într-o oglindă care mărește. Mă uit la ea și mă văd pe mine cel de acum o lună-două, torturat, chircit sufletește, cu punțile către exterior ridicate, cu dinții strânși, electrocutat de un frison care îmi zgâlțâie fără încetare ființa. Pentru că am suferit ca ea și pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila, dorința de a ajuta și iubirea. Pentru că ea este eu, pentru că ea e duplicatul meu, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amenințător, cu chipul desfigurat de furie. Ea stă pe un scaun de bucătărie și capotul de catifea neagră, căzut într-o parte, îi dezgolește un genunchi. El vede cum picioarele îi tremură, cum coapsele se apropie și se îndepărtează ritmic, electrocutate de spaimă. marți, 5 martie Ce îți aduce vîrsta? Un plus de cunoștințe? Aș spune mai degrabă că un deficit, uitarea crescând cu fiecare zi ce trece. Îți aduce însă și ceva deosebit de prețios: lucrurile pe care le-ai aflat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu atâta claritate. Senzația pe care ți-o lasă interviul este că Friedgard îi fixase lui Cioran "cotă de aforisme" și că, dincolo de ipostaza culturală (autorul sapiențial), a fost incapabilă să vadă în Cioran bietul om din carne și sânge electrocutat de dorință. L-a torturat prostește în numele "exigenței". Această viziune simplificatoare, potrivit căreia omul dispare în spatele funcției creatoare, mai ales când e vorba de "filozofi", cunoaște o largă răspândire. În imaginarul popular, filozoful trebuie să fie un personaj nebulos, distrat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Julius rămăsese Împietrit, examinînd lemnul mîncat al porții uriașe, mai mult ca sigur că n-o Închidea nimeni, fiindcă balamalele erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele Nildei puneau mîna pe asemenea Întrerupătoare și copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i facă rău, dar mai mult ea sigur că nici n-o să-și aducă aminte, fiindcă e atît de bătrînă, pe aici trebuie s-o iau la stînga. Julius Înainta străbătând un coridor lung, unde s-ar fi putut electrocuta dacă i-ar fi venit chef să aprindă lumina, dar aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am persistat mânat din spate de pofta de a avea un televizor - am crescut cu el, face parte din cadrul nostru social de expresie. Evident, antena nu numai că nu a funcționat (câștig de putere nul în semnal), ci m-a electrocutat zdravăn de tot, scoțându-mi din circuit două degete de la mâna stângă. Cu stilul masochist pe care-l cunoști, m-am întors cu ea la Obor, să-mi recuperez banii, o expediție 100% donquijotescă. Evident, vânzătorul mi-a spus ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mult de doi ani și nu trecea o lună de atunci fără ca o organizație să nu promită că va îndrepta vechile greșeli. Oamenii ar trebui să știe mai bine. Nu poți îndrepta vechile greșeli. Totuși, era o treabă tristă să electrocutezi un cuplu obișnuit, o mamă și un tată, evrei, așa cum sublinia mereu socrul meu, de parcă afiliația lor religioasă ar fi fost responsabilă nu numai pentru supliciul lor, dar și pentru rușinea lui. Nu poți să le ai pe amândouă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și porni cu pași hotărâți spre tabloul de comandă de deasupra ușii. - Nu deschide ușa! Gemu Kent, punând mâna pe armă. - N-o deschid, dar dacă aș apăsa pe butonul acesta, un curent electric ar străbate pardoseala și l-ar electrocuta pe cel dinăuntru. E un dispozitiv pe care l-am instalat, din spirit de prevedere, în toate cuștile de pe navă. Și Morton apăsă pe butonul acelui dispozitiv. O flacără albastră țâșni din tabloul metalic și câteva siguranțe se înnegriră. Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd și pare nemulțumit de raționament. “-Dacă Elena s-ar întoarce la tine, ce-ai face? Ai alunga-o? ” V. tînăr, parcă sînt electrocutat. „-În nici un caz”-răspund. Oricum aș fi ajuns, aș abandona tot pentru a mă reîntoarce. E fericirea mea nepremeditată. Asta-i ceva sacru, înțelegi?“ „-Cum reușești însă să mai surîzi cînd știi că asta nu se va întîmpla niciodată? Cum
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă prăbușesc în gol. - Folosește coarda de coborâre!... - N-o am la mine, raportez! Am uita s-o iau!... - Cum n-ai luat-o cu tine? Și majurul Babuloi simte cum îi trece un fior rece pe coloana vertebrală, parcă electrocutându-l. Nenorocitul nu și-a luat coarda de siguranță și uite în ce încurcătură l-a pus. Ce să facă acum? Să ordone altuia să urce cu coarda la Trafulică? Dar dacă și următorul spune că are rău de înălțime
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să mă arunc în Dunăre, dar m-am gândit, dacă știu să înot, cum pot să mă înec. Atunci am zis că trebuie să mor mai de urgență și am plecat exact la locul de muncă unde lucrasem, ca să mă electrocutez, Doamne, să am o moarte repede. M-am deplasat chiar la locul de muncă unde am muncit eu ani de zile, am mers la tabloul electric și am încercat să desfac capacele de la general, să bag mâinile în bare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l zgândâre, atâta tot, zise el. Firește, n-o să plâng dacă l-om electrocuta pe scumpul de el! ― Poate că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă soluție a primei probleme. Dar pentru a doua: localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prăji ca lumea, propuse Lambert. ― Nu avem de-a face cu un animal, spuse Ash. Sau dacă este, este cât se poate de abil și specializat. Cu siguranță că nu se va năpusti orbește și nu va veni să se electrocuteze dând într-un fir metalic sau orice altceva care ar bloca o cale de trecere evidentă cum ar fi un coridor. A demonstrat-o deja, preferând să se deplaseze prin canalele de aerisire decât pe culoare. ― Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el la chepeng. Găsește un prelungitor. De data asta flama ajunge la chepeng. Reușește să dea o mică gaură. Între timp, apa ajunge la priză. Se produce un scurtcircuit. Roman e nevoit să arunce aparatul din mână ca să nu se electrocuteze. Rămâne complet în întuneric. Aprinde lumânarea pe care a cumpărat-o la catedrală și o fixează de ultima treaptă. E ora 11.55. Pescarii amatori n-au prins, evident, nimic. Claude sparge tăcerea care trebuie menținută cu dinții pe durata
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i săruta arterele pulsânde de la gât. Jake îmi sărută încheieturile mâinilor, ridicându-mi mânecile până aproape de umeri. Îmi retrag o mână. El ridică privirea îngrijorat, dar eu întind palma și îmi strecor degetele în părul lui. Ne înfiorăm amândoi, ca electrocutați, ca și cum mâna mea a închis circuitul; mâna mea e în părul lui, mâna lui e pe genunchii mei. Sunt foarte fericită că până și părul lui Jake e diferit de al lui Patrick. Înseamnă că nici o amintire declanșată de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că Noi suntem Răspunsul. Mitică, te iubesc așa cum Mioara nu te va iubi vreodată, pentru că nu are experiența iubirii. Îmi mângâi trupul închipuindu-mi palmele tale, fiorii mă electrocutează, ochii mei nu mai văd decât întuneric și un soare mic în depărtare: inima ta. Plutesc eu către tine, Soare, Eu, Planetă neluminată vreodată de tine, lumina ta îmi va da fertilitate, mă voi acoperi de ființe și plante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jos; în picioarele goale, murdare de pământ. Așa făcea când uda grădina, se lăsa în picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și își dădu seama că este electrocutat. Se duse repede la tabloul electric care era foarte aproape și întrerupse curentul. Îi descleștă mâinile de pe priză cu ajutorul unei șurubelnițe pe care o găsi jos, lângă o pompă. Oameni gospodari, aveau două pompe; una de rezervă când se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul mamii, ce s-a întâmplat? Elena se apropie de ea și o luă de deasupra cadavrului, o așeză pe un scaun și-i spuse: - Geta, băiatul tău s-a electrocutat, nu am putut să îl salvăm, era deja mort când l-a adus Nicolae. - Doamne, de ce mă pedepsești? izbucni Geta, ridicând capul spre cer. Cu ce ți-am greșit ? Apoi își continuă plânsul în hohote. În cameră era o atmosferă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La nivel omenesc, această carte este un dar de dragoste destinat Prințesei Luciana-Crina Această scriere face parte din ciclul de romane intitulat: Armaghedon. Bătălia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită... întîi ați intrat în spital... Nu vreți nici unul să vă căsătoriți... Și acum fuga la telefon, ca să-mi fie milă de tine... Has-Satan îl mai electrocută o dată pe plăvan. - Saltă-te, Geneluțule!... Că taximetrul nu mișcă fără degetuțul tău dolofan pus pe volan... Pune-mă, în treij de minute, spre Foișorul de Foc. Și căldărușa cu arginți, să-ți moară rudele. Îngropată, la doi metri, sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Trecu un minut, trecură două. De asta erau ele, minutele, făcute să treacă, dar chestia asta cu trecutul iată că se întîmpla acum tare încet. Mai trecu un minut, cufundând doamnele într-o gândire profundă și, deodată, glasul Patriciei îl electrocută: - Nu zău? Deci habar n-aveam, nu te cunoaștem!... Nu e numele tău, în acte, Sergiu S. Mărăcine?! E adevărat. Nici cât un vârf de unghie, nu te știm... Păi nu ți-a fost ție diriginte Conțescu? - ...Conțescu? 264 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbată-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea cu bocancii, în stânga și-n dreapta, să intre direct în odaia de culcare și să-l poartă electrocuta lejer pe bunic. - Dar de ce-ai tras, mă... tu-ți paștele mă-tii! Cu pușca făurită pentru a-l apăra pe stat... Către norii și cerurile lui Dumnezeu?! povestise bunica modul în care trăsnetul, supărat că fusese atâta vreme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]