962 matches
-
luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p?streaz? intact? tainica lui intimitate " . Punct de plecare al metaforei singur????îi poetului este ?i imaginea stelei-icoane al c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Gheorghe Grigurcu "laudă a lucrurilor" și a mi-cilor viețuitoare în-trupează strădania pacifică a lui Petre Stoica, pactizarea d-sale, fie și resignată, nelipsită de nuanțe elegiace, cu lumea ce ni s-a dat. Așa cum Leon Bloy socotea că așa-zisele locuri comune conțin mari tensiuni, mistere nebănuite, obiectele din preaj-mă, ne-băgate în sea-mă, aparent tocite de uzanțele noastre, poartă-n în ele se-crete
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
sub pretextul plezirist al parantezelor. Imposibil de subminat sau de chestionat dinăuntrul său, eseul lui Patapievici nu are, la acest nivel, fisuri. E - în toate ale sale - impecabil. El poate fi doar luat ca atare, stârnind fie admirații superlative și elegiace, fie refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
de ce să reprezinte un criteriu de asimilare mutuală. Și nici o sursă oricând la îndemână pentru trasarea descendențelor. Ce vreți mai relevant decât radicalele diferențe dintre - bunăoară - poemele a la Arghezi? Scurt, tăios, turnat în matriță sintactică în primul caz. Fluent, elegiac și divinatoriu în cel de-al doilea. După devorarea masivului volum al treilea, puțini cititori vor rezista ispitei de a relua, întâi, Aripa stângă. Sunt extrem de curios câți dintre aceștia se vor abate, din când în când, prin paginile altor
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
secțiune Din alte volume și inedite. Cititorul poate dobîndi astfel o vedere cuprinzătoare asupra universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică unui intelectual rasat. În Minunile care dispar sunt evocate berăriile de provincie, cu pâlniile radiofonice, de unde emană un repertoriu elegiac, dansant sau lăutăresc. Subiectele sunt inepuizabile, numai rostul să li se distingă: școală, bacalaureat, Universitate, Academie, Justiție, edituri, studenți, milionari, "șomeri bine educați", "revoluționari și răzvrătiți", "martiri", feminism, "amor și finanțe", "bunele moravuri", "formele fiscale", "problema invalizilor de război", "marxism
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Blaga, Barbu. Avangardiștii nu pot fi socotiți nici mari, nici mici, nici ridicoli, nici penibili, ei sunt pur și simplu avangardiști. Unii consideră că programele lor au fost superioare produselor artistice, lăsându-l deoparte pe Urmuz, după mine un mare elegiac, care plânge, tot plânge la căpătâiul realității, o bocește ca pe o moartă fardată. Din când în când, orice literatură, oricât de respectabilă ar fi, trebuie zgâlțâită ca să se vadă cât de trainice îi sunt temeliile. Așa văd eu "din
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are ce comunica cititorului - mesajul vieții sale rezonează În reverberații cu cel al cititorului actual. Citind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută În Suplimentul de Cultură . E un supliment bun . Dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza ei stă convingerea - rod al unei adânci meditații - că totul în lume are un început și un sfârșit, indiferent dacă ne convine sau ne îndurerează. După versurile exclamative, simbolizând fericirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acest volum cum vine o rândunică în primele zile ale primăverii și fără să zăbovească prea multă vreme caută o streașină de casă...“ În realitate, poeta menționată nu are nimic de rândunică. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanații elegiace, Devoțiuni native, care numai a ciripit nu seamănă. „Poezia doamnei Doina Vodă este alcătuită din scurte secvențe și din picături extrase din tulpina trestiei de miere găsită în anumite locuri dând sens cuvintelor să exprime anumite stări invocative...“ O poezie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața merită să fie trăită", Tudorel Urian e doritor de modele, dar și de comunicare empatică, de o "dragoste" proteguitoare. De unde aprecierile total pozitive, de o curată, deplină aderență afectivă, ca
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
această lume a dispărut liantul esențial, propria mamă. Stăpân peste un ținut pustiu, cu frumusețea lui intangibilă, fiul se simte abandonat, pentru că orice fiu căruia îi moare mama, la orice vârstă s-ar afla, rămâne pentru totdeauna un orfan. Tonul elegiac al filmului se însoțește cu o armonie extraordinară a peisajului, iar un merit deosebit îi revine cameramanului Aleksei Fyodorov. Imaginile au ceva din difuzul unor acuarele, regizorul și cameramanul lui au folosit lentile speciale, sticlă pătată, efecte speculare, jocuri de
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
pe ea însăși. De aici decurge numărul mare de arte poetice, căci, în definitiv, poezia a devenit (la Stamatu și la alții) o meditație asupra ei înseși. E o sterilitate acceptată ca normală, ca atitudine lirică. H. Stamatu e un elegiac și Memnon e un sugestiv poem al tristeții și al solitudinii, într-o cadență monotonă, tocmai de aceea nimerită." (pag. 766) Asocierea, implicită și ea, e cât se poate de fertilă. Intertextul soluționează, în Istorie, nevoia de tramă narativă. (va
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
ai hăpăit / blidul cu linte, / zeama cromatică" (Zeama cromatică). Bardul face figura unui Stan Pățitul care s-a decis a călca pe tărîmul imaginarului. De obîrșie rurală, Ion Davideanu se ferește însă a evoca memoria satului într-un ton jălalnic, leneș elegiac, ci o pune la contribuție în duhul poeticii d-sale de replieri, de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
fericire totală, pînă la emoțiile provocate de amintirile vechi ale copilăriei. Citită cu un ochi estetic, și nu cu reaua-voință a celui care vrea să caricaturizeze detalii ale intimității dezvăluite în carte, Scrisori către fiul meu pare scrisă cu calmul elegiac al unei nostalgii așezate. Tonul amintește de detașarea din Tratat despre lupta zadarnică a Margueritei Yourcenar. Poate cele mai consistente pagini ale cărții aparțin capitolului " Intră în scenă celălalt. Contratimpul - ce ne facem cu calul negru?" Aici Gabriel Liiceanu ne
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
vorbele sunt spuse/ și câmpul adunat în clăi./ Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse" (Ierni de demult cu zurgălăi). Doamna din stihuri este alintată cu majusculă, trubaduresc, dar nu și pomenită pe nume, în mare tonul este elegiac, încă din tinerețe poetul evocă vremi vechi, vai, irecuperabile: "Mai trăiește, oare, calul/ care ne ducea pe munți/ când copacii erau mulți/ și pe umeri purtai șalul/ și cu frunzele pe frunte/ vânturile porneau balul?/ Mai trăiește, oare, calul care
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze neoromantice, cu procente egale între asumarea vechimii organice și a unei fantezii contemporane pentru care notația "plată" e o manieră a libertății. Autopersiflarea elegiacă ni-l prezintă în postura unui iluzionist confruntat cu "proza" satului actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
toată lumea nici o suflare / Ca voi nu gustă multe plăceri (...) // Și drept aceea a tânguire / Fac să răsune fluierul meu, / Lăsând și turma în năpustire, / Vărsând și lacrimi din ochi mereu". Această predispoziție lacrimogenă e mai ales de inspirație (pre) romantică, elegiacă, eventual de la credința mai generală, ajunsă până azi, potrivit căreia adâncimea se află mai degrabă în solemnitate și tristețe decât în bucurie și relaxare. Cu Înserare și Rugăciune (a doua apărută postum), Cârlova inaugurează la noi romantismul de sugestie lamartiniană
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]