1,904 matches
-
temporal / de oră-suliță - / domnule Petre Pandrea...“ (Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
domnule Petre Pandrea...“ (Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie“ a elegiilor, căreia
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Nu îngădui decât Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie“ a elegiilor, căreia poetul îi spune
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Poemul...). Desigur, nouă atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie“ a elegiilor, căreia poetul îi spune „globalizare paradoxistă“ (Despre
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
atitudine de Mandarin Valah. După acest preludiu metapoetic, Ion Pachia-Tatomirescu își construiește, mai departe, cartea pe o simetrie septenară, holonică: urmează cinci cicluri de elegii ale elementelor primordiale (Elegiile elementului Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie“ a elegiilor, căreia poetul îi spune „globalizare paradoxistă“ (Despre o neliniște în
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Aer, Elegiile elementului Apă, Elegiile elementului Foc, Elegiile elementului Lemn, Elegiile elementului Pământ), pentru ca a șaptea secvență să fie împlinită în „clipa suspendată“ a Erei Arheopterix, care dă și titlul volumului. Altfel spus, întregul ființei-ca-ființare într-o „ele gie“ a elegiilor, căreia poetul îi spune „globalizare paradoxistă“ (Despre o neliniște în jocul „de-a galaxia“...). Se observă o insolitare a celor cinci ele mente alcătuitoare ale universului, căci al cincilea element, eterul, pare substituit de Lemn, conținător al tuturor celorlalte, deși
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
să ne mântuiască neamul (în ce sens curge durerea...). în sfârșit, elementul Pământ încorporează, ca al cincilea, muntele sfânt Cogaion, poetul reușind, probabil, după Eminescu și Ion Gheorghe, cea mai rafinată și originală lirică a originilor dacopelasge, trăgând arcul dintre elegie și imn, în poeme precum Raiul meu cât o sprânceană, cât o pleoapă..., Sfânt prag la vidul acvilin... - poem subintitulat chiar holopoem - etc. Iubirea e văzută ca imperială vânătoare între leu și gazelă, El și Ea, El soț în „purpura
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
C. V.) Lansări de carte Miercuri, 19 mai 2004, la sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Timișoara (Calea Bogdăneștilor nr. 4) va avea loc, de la ora 16, lansarea a două noi apariții editoriale. Este vorba de volumele de versuri intitulate „Elegii de toamnă“ și „Catrene cu tâlc“, ambele sub semnătura lui Ștefan Orbulescu, care vor fi prezentate de prof. dr. Alexandru Stuparu. ( M. H.) Termen pentru reclamații Conform adresei nr. 6527/29 aprilie 2004 a Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale din
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
grație (Ed. Humanitas, 120 000 lei); Robert Musil - Rătăcirile elevului Törless (Ed. Humanitas, 150 000 lei). ; Valentin Protopescu - Ciorba de burtă (Ed. Curtea Veche, 160 000 lei); Nora Iuga - Sexagenara și tânărul (Ed. Polirom, 129 000 lei); Matei Călinescu - Tu: elegii și invenții (Ed. Polirom, 235 000 lei); Jean-Marie Vaysse - Inconștientul modernilor (Ed. Trei, 199 000 lei); Françoise Choquard - Cele trei case (Ed. Cartea Românească, 136 250 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l
Agenda2004-22-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282485_a_283814]
-
de vreme / un cer insipid / doar fetele mele au prins trenul / speranței, / mă împac cu mine / îmi aduc aminte de pactul eșecului / cei de dincolo mă recunosc." De dincolo de zidurile de sprijin ale Haifei se aude răspicat cuvântul latin al elegiei Biancăi Marcovici la răscrucea dintre două lumi. Bianca Marcovici, Amprente, Ed. Papyrus, Țel Aviv, 1999.
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar de aici pînă la a-i cere unui absolvent de liceu industrial să definească respectivele concepte, așa cum cerea, invariabil, al treilea subiect de pe bilete, mi se pare prea mult. Și asta mai
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica aproape atavica de forma (pentru că aceasta oriunde s-ar afla, exprimă mereu dimensiunea tragică), iar partea a doua, O dramă la vînătoare, e a elegiei, a sentimentului, a feeling-ului cu totul special pe care îl dau vecinătatea și, mai cu seamă, asumarea dimensiunii tragice. Aceasta se descoperă în cel puțin patru ipostaze: în sentimentul religios, unde formă e "proiectul lui Dumnezeu" (casă, ființa, viața, moartea
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu, de a viețui în buclă de timp care i s-a (pre)destinat: "Dragostea noastră cea de toate zilele dă-ne-o
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
John Donne nu e singurul care cîntă pluralitatea iubirilor, ca urmare a fragilității vieții, a "evanescentei timpului trecut, a volubilității spiritului însuși, a memoriei, a dorințelor" (109). "Change is the nursery/ of musicke, joy, life and eternity", spune poetul în Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers în mișcare, indecis și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
cu crucile înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori suavitatea se logodește cu teroarea, într-o perspectivă a ingenuității lezate: Mi-a spus un vișin c-ai murit,/ Dar cum se poate muri oare/ Cînd cerul lumii e-nrosit/ De-atîtea păsări cîntătoare.// Acum ninsorile din vis/ Au explodat că
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
din vis/ Au explodat că o grenadă/ Și-o căprioara s-a aprins/ De-atîta roșie zăpadă.(...) Mi-a spus un vișin c-ai plecat/ Cu tîmplele în flăcări, Clară,/ Acum cînd șunt incinerat/ De-un măr în floare. Bună seară!" (Elegie). De la instinctul inocent-somptuos, care apasă pe clapele lirice cu violența ("Dă-mi, Doamne, ochi aprinși că de pisică/ Și ghiare-ncinse că de leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind încă și momente de contemplare senina a existenței. Începând însă cu Exil pe-o boaba de piper, 1983, și continuând cu Rimbaud negustorul
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-a născut la insistențele prietenului meu Mircea Mihăieș și ale soției mele Carmen, care cu pricepere & stăruință, au stârnit
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
nu se plictisește. În sumar găsim nume de scriitori consacrați, alături de altele, încă necunoscute, dar cu texte interesante, cum e și cazul editorului, ce-și rezervă partea leului din spațiu: poeme proprii și interpretări minuțioase pe text ale celor 11 elegii de Nichita Stănescu. Am apreciat în mod special din sumar ciclul de poeme Călătorie spre transparență de C.D. Zeletin, fragmentul din piesa Zozo (Numărătoare inversă) de Saviana Stănescu și o adevărată bijuterie care sclipește rotund și deloc palid printre nori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime, de inspirată asceză a eului confruntat tragic cu lumea și căutând o soluție de echilibru într-o contemplație eliberatoare, ce asociază elegiei iubirii emoția religioasă a comuniunii cu marele univers. Poeta Gabriela Melinescu se întoarce prin ele în literatura română mai bogată sufletește și cu o știință renovată a versului." În chip de prefață la grupajul de "critice" este publicată o convorbire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
Oltenia. Pe toată durata vieții sale, Eminescu s-a bucurat de prietenia ardelenilor și a fost bucuros să fie prieten cu aceștia, de la studiile din Cernăuți (când îl cunoaște pe năsăudeanul Ionel Neamțu, la moartea căruia va scrie o vibrantă elegie), la popasul blăjean (când se împrietenește cu Ștefan Cacoveanu, Grigore Dragoș, Filimon Ilea, Elie Damian Domșa, Ion Orga ș.a. ce vor lăsa mărturii prețioase despre acest moment din biografia poetului), la studiile din Viena (Slavici, Aurel Mureșianu, N. Teclu ș.a.
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
de prin tavanul palid/ de prin pereții palizi și subțiri/ ca niște țurțuri lungi și albi/ și plini de trandafiri)// și-n hăul nopții pieri/ și semn cu degetul îmi faci:/ să nu mai faci/ să nu mai faci" (Azur - elegie). Este o mare distanță între asemenea comicării și imnurile pentru orgă (chiar pentru orgă!) din anii tinereții. Bineînțeles că, din când în când, se reeditează magia de altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
părți/ atît cît să-ți fie milă/ de toți și de toate// în fața ta/ un copac își hașurează umbră/ cu verde/ lacom încă de soare/ și atît de stîngaci// o suprafata tremurătoare/ din resturi compusă/ nostalgie a destrămării/ din noi" (Elegie de toamnă). Mariana Filimon are alura unui anchetator angelic, care determină "locurile", în chip delicat, a-și destăinui suferință (ne)bănuita ce le macerează: "Însoțită de umbrele mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu se rostește/ cu tot ce ne poate/ încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a unora dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata, totuși, poezie românească. Transparente și, cu toate acestea, pline de încordarea imateriala a lacrimii, de fantomala energie a tăcerii
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
la vremea maturității (în partea intitulată "Lira meditativa") îl dezleagă pe poet de sentimentalism, pune elipsa mai presus de confesiuni și descrieri, dar, reapare, paradoxal, explozia de fructe, flori, păsări și culori. Se schimbă însă tonul, devine elegiac ("Aici sfîrșește elegia: în pămîntul negru/ sub albastrul iluziei"). "Îngîna lira/lîngă crucea galbenă/ a iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]