255 matches
-
Ausgewählte historische Schriften, Cernăuți, 1938, p. 109. 524. Dan Simonescu, Studii și materiale de istorie medie, Editura Acade miei, București, 1959, vol. III, p. 65. 525. Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 27, Editura Minerva, București, 1975. 526. B. Fundoianu, Iudaism și elenism, ediție Îngrijită de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1999. 527. Al. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, București, 1862, vol. I, p. 13. 528. Geoffrey Chaucer, Povestiri din Canterbury, Editura Polirom, Iași, 1998. 529. B.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și cealaltă analogie pe care o folosește O. în prefața la ediția a doua: „Coaja lucrurilor a fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, și anume în Chei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de rhétorique, Le Livre de Poche, Paris, 1992. 2 Vezi volumul colectiv Texte/Image. Nouveaux Problèmes. Colloque de Cerisy, coord. L. Louvel și H. Scepi, Campus de la Harpe, Presses Universitaires de Rennes, 2005, iar pentru o plasare a ekphrasis în elenism articolul lui Michel Briand, "Les enjeux de l'intersémioticité dans le roman grec antique : les cas des Pastorales de Longus (Daphnis et Chloé)", pp. 33-52. 3 M-am referit la acest subiect și am explicat în ce mod definiția pe
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s‑au alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea de revoltă împotriva elenismului” (M. Delcor, Le Livre..., p. 15; cf. și 1 Mac. 2,42, în Septuaginta, vol. 3, București, Iași, 2005). Într‑adevăr, această a doua parte constituie ecoul luptei iudeilor împotriva lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes; textul trebuie citit în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic creștin la tiparele generale ale exercițiilor spirituale sau ascetice cunoscute în perioada elenismului târziu. Specificul teologic și eclezial al scrierilor patristice tinde astfel să se estompeze. Acestei grupări moderate i se adaugă pletora de cercetători americani din școala lui Peter Brown (ne gândim în primul rând la Elisabeth A. Clark 2 sau D.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
indica puterea credinței de a recapitula dialectic toate achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei religiilor ne-creștine presupune elaborarea unui sistem de corespondențe terminologice și conceptuale, cu ajutorul căruia neofitul poate identifica într-o anumită tradiție (e.g., elenismul platonizant) elementele de adevăr desăvârșit (e.g., critica idolatriei) și neadevăr viciat care, la întâlnirea cu revelația creștină, se limpezesc definitiv. Atributul nuanțelortc "Atributul nuanțelor" Prioritatea teologiei ne reamintește însă faptul că recuperarea strict istorică și culturală a tezaurelor tradiției creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aur al Bizanțului Lunga domnie a lui Iustinian, în ciuda problemelor interne și a asalturilor barbarilor, conicide cu o perioadă de mare prosperitate economică și de strălucite realizări în domeniul artelor și literelor. Din această civilizație bizantină, aflată la confluența romanității, elenismului și tradițiilor orientale, nu vom evoca aici decît aspectele cele mai specific "europene". Mai întîi capitala: Constantinopol, centru al Imperiului în primul rînd prin poziția sa, la mijlocul drumului între limes-ul dunărean și marginile orientale ale Asiei Mici. Construit, începînd
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
albano-române. Așa a fost posibilă o nouă și ultimă evidențiere a factorilor unificatori ai Sud-Estului, factori care contribuie la perceperea ansamblului european: substratul traco-iliric, Imperiul Macedonean, civilizația elenistică, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, ortodoxia, slavii, Imperiul Otoman, civilizația islamică, romanitatea balcanică, elenismul postbizantin, noua ortodoxie. Din contactul acestui Orient european cu Occidentul se naște marele schimb al științelor și artelor, de aici izvorăște marea dispoziție naturală a spiritualității bătrânului continent. Este foarte adevărat că temele de studiu pe care le-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
crearea unei morale creștine, reliefând nu numai acțiunile omului, cât mai ales rolul voinței și al libertății ca o condiție fundamentală a acțiunii morale”. Conservat în asemenea cugetări, promovat mai întâi prin aristotelism, mai târziu, în pragul Renașterii, prin platonicism, elenismul avea să fecundeze concepțiile despre om, natură, legi, religie, politică, ale sfârșitului de Ev Mediu și avea să devină coordonatorul marilor idei ale lumii noi; împreună cu reflecțiile de sorginte iudaică, avea să formeze baza culturii europene moderne. Să menționăm tot
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a continentului încă din anii când văzuseră pentru prima dată lumina tiparului. Este cazul cu Adagiorum, Colloquia familiaris, Querella pacis, Encomium moriae ș.a. Să precizăm că la capătul acestei suite de exemple, ele însele fragmente ale unei vaste istorii, că elenismul are și el un important cuvânt de spus în geneza Luminilor atât în Europa Centro-Răsăriteană, cât și în aceea Sud-Estică. Renașterea intelectuală elenă se datorează stimulului care vine dinspre Occident, contactului pe care grecii îl stabilesc în Europa în genere
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îl are o civilizație în diaspora; acolo, ca și în Anglia lui Eduard I sau Spania lui Fernando al VII-lea, ca în multe alte regimuri totalitare din istoria umanității, nu s-a înțeles necesitatea dialogului cu alteritatea. Iudaismul, alături de elenism, era și este cea mai percutantă forță de civilizație a unui popor împrăștiat între alte popoare. Cu acte de excepție ale legislației medievale, precum cel acordat de Bela al IV-lea în anul 1251, nu înflorește o societate, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
2. Theophile Corydalée, Commentaires à la Metaphysique, introducere și traducere de Constantin Noica, text restabilit de T. Iliopoulos, București, 1973; p. 2. C.Th. Dimaras, op. cit., capitolele „Începuturi pe ruine. Grecia în timpul stăpânirii otomane”, pp. 73-95; „Semne de sărbătoare”, pp. 96-121; „Elenismul în străinătate”, pp. 122-135. Vezi și excelentul studiu al lui Victor Papacostea despre „Originile învățământului superior în Țara Românească”, în Victor Papacostea, op. cit., pp. 259-282, în care autorul aduce informații, analize și interpretări deosebit de utile în reconstituirea cât mai exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era o rușine, ci o onoare să fii declarat și să te declari „om întreg”, care nu disprețuiește, ci iubește orice fapt de cultură. De aceea idealul educațional isocratic ar putea fi chiar soluția problemelor cu care se confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
octava muzicală, octocordul inteligenței și coincidentia octogonală a „celor patru atribute”: erosul (iubirea), philia (prietenia), epinoia (gândirea) și metis (chibzuința). Legăturile „celor șapte arte liberale” cu kosmopoiesisul symphonic al numerelor pitagoreice s-a pierdut în secolul I d.Hr; dar în elenism amintirea acestei harmonia matematico-paideutică era încă puternică. Astfel încât enkyklios paideia bazată pe symphonia heptadică pe care o realizau triunghiul artelor literare și pentagrama științelor crea o impresie de rigoare și armonie curriculară cu măreție cosmică - pe care nici un alt curriculum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
posibilitatea de a recâștiga imortalitatea pierdută a androgynos („omul desăvârșit”). Altădată athanasia putea fi recucerită prin eroizare; eroul care pierea glorios în luptă devenea nemuritor și fericit, rămânând în memoria urmașilor; chiar și învingătorul olimpic avea parte de eroizare. În elenism s-a cristalizat credința în posibilitatea recuceririi athanasiei prin cultură. Paideia era așadar o soteriologie. Eroizarea prin educație și cultură, care conferea nemurire, echivala cu recâștigarea condiției androginice, fiind așadar o mântuire. Acest privilegiu îl avuseseră mai mulți. Totul pare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
maeștri ai scolasticii au înțeles ce mari foloase ar putea aduce Logica lui Aristotel Bisericii creștine. Alungată cu pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al noului stil 1‑a reprezentat scara colosală pe care Mausolas, un con‑ ducător grec din Asia Mică, și‑a construit‑o în propria criptă, cunoscută ca mausoleu, dând numele lui tuturor acestor tipuri de construcții. O influență deosebită asupra elenismului timpuriu 1‑a avut Lysippus și școala sa. Rea‑ lismul clasic al antichității târzii s‑a transformat către mijlocul secolului al II‑lea î.Cr., într‑un dramatism aproape baroc. Sunt celebre lucrările: Gal murind, ofrandă adusă regelui Attalos I al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
comunitare. Deși Grecia este condamnată, în mai 1944, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlamentul a refuzat să modifice o lege care pune țara în contradicție cu obligațiile sale europene. Conform unui sondaj recent, 81% dintre persoanele interogate consideră că elenismul și ortodoxia sînt indisolubil legate (Le Monde, 21 mai 1994). În acest context, este surprinzător să găsești totuși un partid creștin-democrat puternic. Este vorba de Nea Demokratia lui Constantin Mitsotakis (astăzi înlocuit de Miltiades Evert), care a jucat un rol
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
senzuală. Grecii au fost primii care au admis nuditatea publică, frumusețea naturală a corpului. Pentru prima dată în istorie, nuditatea devenea un motiv al culturii publice, al plasticii și literaturii. Opera lui Praxitele era închinată tinereții și frumuseții carnale, senzuale. Elenismul a descoperit varietatea frumuseții și criteriul adevărului ca factor al plăcerii estetice. Arta romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost o disciplină
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în ultima ei fază, civilizația cretană îngloba și Grecia continentală. Dacă se ține cont de faptul că, înainte de invazia micenienilor, influențele Egiptului și Asiei Mici58 realizaseră o sinteză asiano-mediteraneană, ne dăm seama de măsura vechimii și complexității fenomenului cultural grec. Elenismul își împlântă rădăcinile în Egipt și în Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crucial, fără precedent, unic în raport cu vechile medieri ale mîntuirii (rege, levit, profet, înțelept) cuvenit Mediatorului. Revoluția creștină poate fi definită drept intruziunea unei mediologii puternice într-un mediu cultural cu medieri slabe, indiferent dacă e vorba de iudaism sau de elenism. E puțin, vor spune unii, dar e considerabil. Un veritabil detonator al modernității. Suveranitatea anunțată a Omului-dumnezeu, Stăpînul nostru, asupra lumii a atras-o pe cea a lui Hermes asupra noastră? Dincolo de toate, fecunditatea canonică și pedagogică a modelului Iisus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o mie de ori mai elaborate și mai complexe, ca acelea care circulau în primele secole ale erei noastre? Gîndiți-vă la Plotin, la Iamblichos, la Porphirius... Émile Bréhier, de exemplu, constată că învățătura lui Hristos "se opune în mod evident elenismului prin absența totală a vederilor teoretice și raționale asupra universului și asupra lui Dumnezeu."24 Creștinismul, remarcă el pe bună dreptate, "nu se opune filosofiei grecești așa cum o doctrină se opune unei alte doctrine", pentru simplul motiv că nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să fie de acord și un musulman. O dată cu versetul ascuțit din Coran: Sunt cu siguranță necredincioși cei ce afirmă: "Allah este Mesia, fiul Mariei"" (Coran, sura 5, 17), profetul Mahomed s-a transformat într-un "amenințător" pentru creștinătatea derivată din elenism, în care vechea interpretare iudeo-creștină a lui Dumnezeu, în lumina noilor interpretări elenistice, nu avea mai deloc posibilitatea de supraviețuire. Nici un iudeo-creștin nu ar fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu în sensul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a tras la răspundere teza lui Daniélou, argumentând că, în analiza asupra conceptului de progres continuu, acest autor introducea o idee anacronică (medieval vestică) a uniunii mistice în gândirea Sfântului Grigorie. Potrivit lui Mühlenberg, Sfântul Grigorie ar fi vrut să depășească elenismul teologic păgân, considerând infinitatea divină la nivel creștin. Tema nu-i este străină lui Platon, el punând-o în evidență mai ales în Parmenide, Sofistul și Filebos. Aristotel e de părere că infinitul nu poate fi gândit în totalitatea sa
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
nu-i oare un cui în plus bătut în sicriul Bisericilor locale? Refrenul Bysance first continuă să-i mire pe occidentali, care au uitat că Evangheliile sunt scrise în greacă, că părinții creștinismului gândeau în greacă (sufixul-ism însuși este un elenism). Lumea romană și limba latină n-au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie asigurată. Au existat comunități grecești la Ierusalim, la Antiohia, la Alexandria, cu mult înainte de a fi existat un popor palestinian și nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]