140 matches
-
să fi fost mai hulit, batjocorit, criticat și chiar insultat ca Laertios Diogenes. Nietzsche, filosoful german, care a fost și un filolog clasic ce s-a ocupat în mod special de autorul nostru, face din Diogenes un plagiator ordinar, iar elenistul Hermann Usener îl numește „un adevărat măgar”. Întrucât asemenea expresii, care sunt cu totul nelalocul lor când ne referim la un autor modern, ar putea oare deveni admisibile dacă e vorba de un autor care a trăit cam 18 secole
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
liniare nedeterminate. Pe de altă parte, egiptenii și grecii antici, precum și chinezii din primul mileniu d.Hr. rezolvau astfel de ecuații prin metode geometrice, lucru vizibil în Papirusul Rhind, Elementele lui Euclid și "Cele nouă capitole de artă matematică". Matematicienii eleniști Heron din Alexandria și Diofant, ca de altfel și matematicianul indian Brahmagupta se situează pe un nivel înalt în raport cu epoca respectivă. De exemplu, prima soluție aritmetică completă a unei ecuații pătratice, în care apar și soluții negative, a fost descrisă
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
său permanent cu oamenii. În ce privește „definițiile generale" ele sunt în accepțiunea dată de Aristotel totuna cu noțiunile-cheie vehiculate mereu de Socrate și transmise ca atare de Platon și de Xenofon: cumpătarea, curajul, înțelepciunea ș.a. Este adevărat, după cum subliniază un mare elenist român, Șt. Bezdechi, că Socrate era „un semănător de îndoială"', că știuse să înfrunte, singur, mânia mulțimilor dezlănțuite, că asculta de „demonul său", acea „voce lăuntrică" care îl sfătuia ce să facă și de ce să se ferească, dar toate acestea
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
(n. 5 august 1838, Erbiceni, Iași - d. 21 martie 1913, București) a fost un autor, elenist, istoric și teolog român, membru titular (din 1899) al Academiei Române. Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a lut ulterior numele sub care este cunoscut. Studiile
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
anul 437 î.Hr., data la care a fost fondată colonia din Amfipolis după indicațiile unui oracol care cerea mutarea osemintelor lui Rhesus pe teritoriul patriei sale, la malul râului Strimon. Un comentator al piesei lui Pseudo-Euripide îl citează pe istoricul elenist Marisias, care localizase ultimul loc de odihnă al lui Rhesus pe o colină în fața sanctuarului muzei Clio din Amfipolis. Referirile tragediei la misterele orfice și la grupurile de adepți ai regelui fac probabilă existența unui cult inițiatic asemănător sau chiar
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
După moartea sa survenită la Ravenna în 526, Theodoric a fost succedată de nepotul său, Athalaric. În aproximativ 520, filosoful Boethius a devenit "magister officiorum" său (șeful guvernului și toate serviciile judiciare). Boethius a fost un om de știință, un elenist dedicat pe traducerea tuturor lucrărilor lui Aristotel în latină și armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a "Bibliei" ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la București, din 1688, dar, în primul rând, o ediție a "Septuagintei" scoasă de elenistul olandez Lambert Bos, la Franeker, în 1709, precum și una dintre edițiile poliglote care fructificau adnotările lui François Vatable, respectiv cele apărute la Heidelberg (1586, 1599, 1616), sub îngrijirea lui Corneille-Bonaventure Bertram, text reeditat, la Paris, în 1729-1745. Maniera de traducere
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
În Cartagina romană, Martianus Capella (secolul al V-lea e.n.) și-a exprimat părerea că planetele Venus și Mercur nu se rotesc în jurul Pământului, ci în jurul Soarelui. Copernic l-a menționat pe acesta ca o influență asupra muncii sale. Astronomul elenist Seleucus of Seleucia (n. 190 î.e.n.) a adoptat sistemul heliocentric al lui Aristarh din Samos, și, conform lui Plutarh, l-ar fi și demonstrat. Demonstrația propusă de el ar putea să fi avut legătură cu observațiile fenomenului mareelor. Într-adevăr
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în mod corect, în calcul ecuația centrului și mișcărilor latitudinale ale lui Mercur și Venus. Majoritatea astronomilor din școala de astronomie și matematică Kerala care i-au urmat au accepted modelul său planetar. În secolul al II-lea î.e.n., astronomul elenist Seleucus din Seleucia se pare că a demonstrat teoria heliocentrică. Conform lui Bartel Leendert van der Waerden, Seleucus ar fi demonstrat teoria heliocentrică determinând constantele unui model geometric pentru teoria heliocentrică și dezvoltând metode de calcul a pozițiilor planetelor utilizând
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Taha Hussein s-a înscris la doctorat la Sorbonna. În acest oraș, spune Taha Hussein, relația dintre cei doi „a înflorit”. Taha Hussein, de asemenea, a studiat limba greacă și limba latină la Sorbona, unde numeroși profesori cum ar fi elenistul Gustave Bloch și istoricul Charles Seignobos, i-au recunoscut capacitățile intelectuale. Unii dintre profesorii acestuia au fost Henri Bergson, sociologul Lucien Lévy-Bruhl și orientalistul Louis Massignon. Toți acești profesori și-au lăsat amprenta asupra tânărului student.
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
(n. 26 ianuarie 1468, Paris - m. 22 august 1540, Paris) a fost un umanist, diplomat, filolog și elenist francez, cunoscut și sub numele latinizat Budaeus. "" s-a născut la Paris, la 26 ianuarie 1468, într-o familie de funcționari regali înnobilată de către Carol al VI-lea al Franței. Tatăl său, "Jean Budé", consilier al regelui, era un "literat
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri de episcopul Jean du Bellay. Acest savant îmbrățișase toate științele, teologia, jurisprudența, matematicile, filologia, dar a fost cunoscut, mai cu seamă, în calitate de elenist. La cererea lui Erasmus, "Guillaume Budé" a întreprins o compilație a notelor lexicografice despre limba greacă, care a fost, vreme îndelungată, în Franța, operă de referință pentru cel care dorea să înceapă studiul limbii grecești. Poartă titlul de "Maestru al
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
domniei lui Antoninus Pius ele erau decorate cu motive politeiste. După răscoala din vremea lui „Kitos” (Polmos Kitos, după numele guvernatorului roman Lusius Quietus ) (115 d. Hr) până la răscoala lui Shimon Bar Kohba consiliul orașului a încăput în mâinile politeiștilor eleniști, după mărturia Talmudului „aramei” și veterani romani . Evreii l-au recăpătat la mijlocul secolului al II-lea. Sepphoris se numea în acea perioadă Diocaesarea. După răscoala lui Bar Kohba, în care evreii din Tzipori, o mare parte din ei loiali stăpânirii
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau protejate de un susținător. Autorii antici par uneori să folosească cei doi termeni într-o manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât un simplu eufemism. Grecia Antică nu a cunoscut un fenomen de practicare a prostituției în scopuri religioase de amploare comparabilă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]