750 matches
-
a revenit în secolul al IX-lea, după ce păgânismul a fost eclipsat, nemaiconstituind o amenințare pentru creștinătate. Revenirea a urmat același traseu ca și dispariția. Numele își schimbase sensul de la o denominare națională în antichitate, la una culturală în perioada elenistică, la una religioasă la începuturile creștinătății. Odată cu dispariția păgânismului și sporirea importanței educației în Imperiul Bizantin, și-a recăpătat sensul său cultural, și, până în secolul al XI-lea, a revenit la sensul său inițial de "etnic grec", sinonim în acea
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
și , au arătat acestuia că nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe Regele Regilor în fața întregii lumi. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Perșii sunt un popor indo-iranian stabilit în Iran (Persia) în jurul anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispes, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Darius al III-lea este asasinat în Bactria de către un general al său care va fi torturat și ucis de Alexandru. Întregul Imperiu Persan este cucerit de Alexandru cel Mare, devenind o parte a lumii elenistice.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
și Cartagina, prin care și-au delimitat zonele lor de influență în Italia și Sicilia. Sprijinită de aliații ei osci și campanieni, Romă a lansat o expediție militară în golful Tarentului. Tarentinii au solicitat și obținut sprijinul militar al generalului elenistic,Pyrrhus din Epirus. El a ajuns rege al Epirului în 296 î.Hr., și după ce a fost alungat din Macedonia, a debarcat în Italia în fruntea unei armate elenistice disciplinate și bine antrenate de 25 000 soldați, dispunând și de 25
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în golful Tarentului. Tarentinii au solicitat și obținut sprijinul militar al generalului elenistic,Pyrrhus din Epirus. El a ajuns rege al Epirului în 296 î.Hr., și după ce a fost alungat din Macedonia, a debarcat în Italia în fruntea unei armate elenistice disciplinate și bine antrenate de 25 000 soldați, dispunând și de 25 de elefanți de luptă. Înfruntarea la Heracleea a fost un dezastru pentru legiunile române, elefanții de luptă i-a înspăimântat pe români, iar falanga i-a derutat, pierzând
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
nu existau, guvernarea insulei revenea unui chestor naval, dublat de un pretor în 227 î.Hr., care îi era superior. Sicilia a fost convertita într-un grânar al unei Rome erijate în principala putere mediteraneană occidentală, la egalitate cu marile puteri elenistice. Înfrânta, Cartagina a trebuit să înfrunte noi dificultăți-nercebaruu care n-au fost retribuiți, s-au răsculat. Reîntorși din Sicilia și sprijiniți de triburile libiene și orașul Utica de supremația împovărătoare cartagineza, mercenarii se răscoală, sub conducerea lui Maho și a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
curiei și s-a ivit ierarhizarea senatorilor După Bătălia de la Zama, Cartagina a reușit o redresare impresionantă. A dezvoltat intensiv agricultură bazată pe irigații, a refăcut flotă, deși era încă supravegheată de regele Masinissa. Numidia devenise și ea un stat elenistic prosper. Masinissa dorea să anexeze Cartagina, si in 151 î.Hr., numizii au învins armata cartagineza. Însă românii nu l-au lăsat să formeze un puternic stat numido-punic. Tot în același an, Cartagina a plătit ultima livrare de indemnizație de război
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a fost brutal incendiat, solul sau a fost blestemat. După căderea ei, numeroase orașe punice au trecut de partea Republici. Nimic nu mai putea contesta puterea Romei. Din secolul al III-lea î.Hr., Romă s-a implicat în politica lumii elenistice. Chiar Hannibal încheiase o alianță cu regele Macedoniei, Filip al V-lea, împotriva Romei. Aflată simultan în conflict cu Hannibal, Romă s-a implicat astfel într-un război împotriva Macedoniei, finalizat prin pacea de la Phoinike din 205 î.Hr. În anul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Mică, înapoierea prizonierilor și obligația de-al preda pe Hannibal, aflat la curtea să și pe grecii "trădători", predarea flotei, interzicerea recrutării mercenarilor și plata despăgubirilor. Deși Hannibal s-a sinucis înainte să fie predat, Romă a devenit arbitrul lumii elenistice. Între 170-168, Antioh al IV-lea intervine fără succes în Egipt, în condițiile în care Romă se manifestă că protector al regatului Ptolemaic. Perseus, fiul lui Filip al V-lea, noul rege al Macedoniei, a izbucnit cel de-al treilea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Perseus, fiul lui Filip al V-lea, noul rege al Macedoniei, a izbucnit cel de-al treilea război macedonena în 171 î.Hr.. Războiul se încheie prin bătălia de la Pydna din 168 î.Hr., în Grecia, războiul marcând desființarea Macedoniei ca putere elenistica și împărțirea regatului în patru state tributare Romei. Revoltă lui Andricos, fiul lui Perseu, a dus la transormarea Macedoniei în provincie română în 148 î.Hr. În 146 i.en, Corint este distrus de români, Grecia fiind anexată de români. După
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Satapria este o provincie a mezilor antici sau a persanilor din Imperiul Ahemenid, precum și a succesorilor lor, cum ar fi Imperiul sasanizilor și imperiile elenistice. Satrap (persană: سا تراپ) era numele dat guvernatorilor acestor provincii, numite satrapii. Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
continua martiriul încrezător că acesta îi va pecetlui și acredita episcopatul. Temele spirituale ale scrisorilor - participarea la Dumnezeu, Sfânta Euharistie, martiriul, unitatea, atingerea lui Dumnezeu, urmarea Sa - au fost considerate a sugera o îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
râul Oxus”" (denumirea grecească pentru Amu Daria). În persana de mijloc, era cunoscută ca "prdry" sau "Faraa-rood" (traducere: "„ceea ce este dincolo de râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă wară' an-năhr". Transoxiana a fost punctul cel mai nordic al lumii elenistice, creată de Alexandru cel Mare. În perioada Imperiului Sasanid pentru a se deosebi de Bactria este denumită "Sogdiana" (numele unei satrapii persane). Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
pământ și aer) - medicina capătă trăsături științifice, în special prin persoana lui Hippocrate din Cos, considerat părintele medicinei moderne. În culegerea sa de studii ("Corpus Hippocraticum") nu se mai întâlnesc remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor empirice. În epoca elenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devine orașul Alexandria, unde Herophilos practică primele disecții a unor cadavre omenești. O dată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus din Pergamon - grec de origine - dezvoltă teoria umorilor
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
carpică din așezările de tip Scheia-Văleni și din necropolele de incinerație de tip Vârtișcoi-Poienești. Colecția mai include altare romane și cărămizi din castrul de la Barboși, inscripții funerare de la Isaccea (Noviodunum), obiecte de lut ars, bronz și sticlă de proveniență greacă, elenistică și romană descoperite în Dobrogea, unelte, vase de sticlă, amfore și obiecte de podoabă (cultura Sântana de Mureș), piese medievale (unelte, arme, cahle, obiecte de podoabă), colecții de numismatică antică, medievală și modernă, documente medievale și moderne. Expoziția de istorie
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
Prostituția reprezenta una din componentele vieții cotidiene a grecilor antici, din epocile arhaică, clasică și elenistică. În cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, acesta utiliza o proporție semnificativă a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost destul de frecvent deoarece Clement din Alexandria îi punea în gardă pe cei care frecventau prostituatele
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din Hyccara", amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut o mare pasiune ce l-a ruinat. Din epoca elenistică putem cita pe "Pythonike", amanta lui Harpale, trezorierul lui Alexandru cel Mare, sau o altă "Thais", amanta atât a lui Alexandru cât și a succesorului său la tron, Ptolemeu. Unele dintre aceste hetaire sunt foarte bogate. Xenophon o descrie pe
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
vorba de o hetairă. Începând cu secolul al III-lea î.e.n. cel puțin, odată ce mari cantități de monede străine au început să circule în Laconia, Sparta a intrat definitiv în rândul celorlalte orașe grecești și în această privință. În epoca elenistică (323 î.e.n. - 146 e.n.), Polemon din Ilion descria în opera sa "Ofrande Lacedemoniei" un portret al celebrei hetaire Cottina și statuia unei vaci de bronz care îi fusese dedicată. El adaugă că, încă din acele timpuri, bordelul pe care aceasta
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ateniene ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică (citat de Diodor din Sicilia) descrie și el un oraș în care există o comunitate a femeilor și copiilor, în maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
de omagiu adus prietenului său M. Mestrius Florus. Autoritățile imperiale romane îl numesc procurator al provinciei Achaia din Grecia. Mai târziu, devine preot la templul lui Apollo din Delfi. era foarte cultivat, avea cunoștințe enciclopedice, fiind foarte prețuit în cercurile elenistice. Ultima parte a vieții sale o petrece la Cheroneea, unde scrie principalele sale opere în dialect atic, bazate în mare parte pe manuscrisele prelegerilor sale. Operele sale au fost reunite în 1296 de către Maximos Planudes în două culegeri:
Plutarh () [Corola-website/Science/301066_a_302395]
-
Ea este reprezentată, cu legenda "Thea Roma", pe monedele mai multor cetăți grecești. În epoca imperială, cultul zeiței Roma este reprezentat mai cu seamă în provincii, și mai întâi în Orient, unde s-a înscris mai ușor în tradiția monarhiilor elenistice; participă la exaltarea puterii Romei și la fidelizarea populațiilor locale. Este un element al cultului imperial. Augustus a autorizat construirea de temple sau de altare consacrate zeiței Roma, în asociere cu Iulius Caesar sau cu el însuși. Totuși Hadrian a
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
elementului autohton. În cazul unor bunuri create sub influențe grecești, de multe ori este foarte greu de știut cui aparțin, pentru că influențele elene s-au exercitat deopotrivă și asupra celților cât și asupra daco-geților. Numai în puține cazuri aceleași influențe elenistice au determinat produse deosebite și ușor de distins, cum este de exemplu ceramica pictată celtică și cea daco-getică. Deoarece pentru că o vreme Burebista a depus coloniile grecești de pe litoralul de vest al Pontului Euxin și le-a integrat în statul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
prin tehnica ciocănitului imagini de ființe umane și animale, motive scito-iraniene vegetale sau fantastice, brățări spiralice, lanțuri ornamentale obținute prin împletire de fibre sau îmbinări de inele, palmete și capete de animale stilizate, brățări cu capete de șarpe de tip elenistic, din tezaurele de la Pecica, Costești, Căpâlna, Stăncuța în județul Galați, etc. Pe întreg teritoriul geto-dacic exista o artă dacică a argintului, generalizată, începând din sec. III î.e.n. Meșterii argintari daci practicau și tehnica suflării cu aur. Obiectele de aur descoperite
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
atingând chiar o dimensiune de 2,20 m. În perioada ei de apogeu (sec. I î.e.n.-sec I e.n.), ceramica geto-dacă era în general lucrată cu roata (această tehnică predominând cantitativ în sec. I e.n.). Apar acum, sub influența ceramicii elenistice, vasele pictate: peste angoba (vopseaua) alb-gălbuie, motive geometrice, mai simple sau mai complicate, elemente vegetale redate fie naturalist fie stilizat, reprezentări (niciodată umane) de păsări și animale reale sau fantastice. Culorile folosite sunt de obicei roșul și brunul (în diferite
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]