170 matches
-
Pentru că în 1994 am cunoscut un mare regizor, Declan Donnellan, și o trupă genială, "Ckeek by Jowl". Au jucat la Craiova, și apoi la București, Cum vă place. La prima reprezentație, nu le sosiseră costumele. A contat prea puțin. Formula elisabetană, numai actori-bărbați pe scenă, amesteca aiuritor travestiul, ambiguitățile, fragilitățile, stările. Fără costume, jocul era și mai emoționant, mai crud, mai expus și, nu în ultimul rînd, mai asumat. La București, farmecul unor costume elaborate, vaporoase, pe nuanțe de alb și
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
mi s-a părut lucrul acesta la spectacolul lui Declan Donnellan, A douăsprezecea noapte. Decupat și structurat după aceeași rețetă originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească, A douăsprezecea noapte mi-a înlesnit accesul la magic. Nu-mi puteam lua
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
Nu uită însă nici acum să facă precizări legate de social: „Astfel de forme șca vers libre ț nu vor evolua până la perfecțiune decât în societățile strâns unite și omogene, societăți de talia celor care au produs corurile grecești, lirica elisabetană, canzoneul trubadurilor” (p. 33). După 25 de ani, reia discuția în Muzica poeziei, unde repetă că formele fixe sunt numai doar o modalitate de autodisciplinare a energiei poetice, iar „Poemul precedă forma, în sensul că forma izvorăște din încercarea cuiva
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
mea În același fel În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii iertători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prezenței invizibilului. Textul lui Craig dezvăluie însă și alte valențe teoretice. Căci îndemnul adresat oamenilor de teatru de a nu șovăi să abordeze reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea shakespeariană privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deschide sau continuă ciclul asasinatelor și al răzbunărilor. În istoria shakespeariană nu există fantome protectoare, după cum nu există nici posibila moștenire a unui trecut glorios, cu modelele lui de eroism. Henric al VI-lea, de pildă, prima piesă istorică a elisabetanului, începe sub semnul morții regelui războinic. Corpul defunctului rege Henric al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
alături de eroul central al Furtunii, un loc esențial în reflecția estetică a unui Shakespeare ce pune tot mai apăsat accentul pe raporturile dintre teatru și magie. Poveste de iarnă merită să figureze, împreună cu Furtuna, printre acele ultime opere în care elisabetanul construiește marile parabole ale concepției sale despre teatru. Dacă, în Poveste de iarnă, Paulina nu este nici pe departe vrăjitoarea (the witch) sau zgripțuroaica asupra căreia se revarsă furia nestăvilită a lui Leontes, nu s-ar putea totuși spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail Romanov (1613-1645) - cu deportarea în Siberia pe cei care „beau tutun” (48, p. 235). Regele James I nu a îndrăznit să interzică folosirea tutunului, introdus de Sir Walter Raleigh în Anglia elisabetană, dar în 1604 a publicat o diatribă intitulată A Counterblaste to Tobacco (Un contraatac împotriva tutunului) și a introdus o taxă pe viciul fumatului. De asemenea, în același secol al XVII-lea, edicte emise de împăratul Chinei interziceau consumul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au nici o valoare.” Nicolae Iorga 473. „Ne-am interesa mediocru de aventurile micului popor grec, dacă Heraclit, Aristotel sau Euclid n-ar fi semnat pagini strălucite în cartea științei sau filozofiei. Ce-ar însemna Evul Mediu fără catedralele sale? Epoca elisabetană fără Shakespeare, August fără Vergiliu și Horațiu, Ludovic al IV-lea fără Racine, Rusia din vremea țarilor fără Pușkin, Dostoievski și Tolstoi.” Athanase Joja 474. „Cartea care ar trebui să fie prima interzisă în lume ar fi un catalog al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
situația de a juca rolurile. Vreau să mă întorc la simplu, la sondarea personajelor, într-o formulă nu spectaculoasă din punct de vedere al imaginii, ci al dinamicii rolurilor. O formulă simplă, așa cum era de fapt și la Shakespeare - scena elisabetană era de fapt foarte simplă și se punea mare preț pe ceea ce spuneau actorii. Colaborați cu unul dintre cei mai buni scenografi, Dragoș Buhagiar. Da, pentru prima dată. El este unul dintre cei mai bine cotați scenografi români. Am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
desfăsoară cercetări, finantate de obicei de institutii guvernamentale sau companii comerciale, în domeniul strategiilor politice si sociale sau tehnologiei si armamentului. Versuri dintr-un cîntec al studenților de la Yale. Obiceiul „lămpii de stafii” ghost lig pare a proveni din teatrul elisabetan, cînd lumînări aprinse erau lăsate să ardă noaptea pentru a alunga nălucile reprezentațiilor trecute. Cuvînt cu mai multe sensuri: „ zahăr“, „iubită“, „bani“, „droguri“. Abum al cîntăreței Barbra Streisand (1966). Abum al cîntăreței Barbra Streisand (1971). Melodie a cîntăreței Barbra Streisand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-sa!!!), s-o ajute soțul... că să încerce în comedie, biata Loredana, în dramă nu merge. Și trece la scenografie, costume, se ia și de haine, vezi?, costumele, într-adevăr, particularizează și probează funcționalitatea personajelor, dar ele ilustrează doar epoca elisabetană, au o notă de ostentativ și sunt clișee. Cum pot fi costumele clișee? Habar n-are de spectacol femela! Asta, crede ea, înseamnă o cronică teatrală. Norocul meu că nu e într-o revistă de mare tiraj, dar sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
A.R.H.A, Martin Seckcr, 1917. (n. a.) Karl Strickland: Sein Leben und seine Kunst (Karl Strickland: Viața și arta lui) de Hugo Weitbrecht-Rotholz, Ph. D., Schwingel und Hanisch, Leipzig, 1914. (n.a.) Sir Walter Rale(i)gh (1552-1618), poet al curții elisabetane, politician, explorator, amiral, a adus tutunul în Anglia. A fost executat de Carol I Stuart. Strickland: The Man and His Work (Strickland: Omul și opera) de fiul său, Robert Strickland, Ed. Heinemann, 1913. (n. a.) În catalogul licitației tabloul era descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niște păpuși sau dure și bărbă toase, de toate rasele, culorile și chiar... sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică, experții numesc asta o piesă „măritată“. Ca antichitate, nu are absolut nici o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În codrul verde poate fi o desfătare, se opune total sentimentului general și spiritului Evului Mediu; și chiar În culegerile de balade despre Robin Hood, latura fericită a existenței În codru este mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al celor timpurii. Probabil că nu este o coincidență că atât primul mare val de „Împrejmuiri“, cât și apariția etosului puritan au avut loc În perioada elisabetană. Primele semne ale unei convertiri rebele și nereligioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al celor timpurii. Probabil că nu este o coincidență că atât primul mare val de „Împrejmuiri“, cât și apariția etosului puritan au avut loc În perioada elisabetană. Primele semne ale unei convertiri rebele și nereligioase de la frica de natură la Îndrăgirea ei au apărut tot atunci. Decorul și temele pastorale ale unor piese shakespeariene - descrierea unor exiluri, nu Întru totul lipsite de atracții, din grădina pașnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
imagina că un bărbat așa de tânăr ar face una ca asta, Kate? Domnul Dowling a fost profesorul meu de istorie acum douăzeci de ani, un bărbat cu o voce moale, care clipea des, cu un entuziasm deosebit pentru Anglia elisabetană și poezia din Primul Război Mondial. Acum câteva luni, o idioată mică din clasa a cincea i-a dat un pumn În ochelari și curând după aceea el s-a pensionat. Domnul Dowling, băiatul de formație umanistă prin excelență, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fi anticipat unele dintre acele accidente ale culturii moderne pe care mulți le consideră ca adevărate principii de bază. Scrie despre La Gioconda, despre poeții timpurii francezi și despre Renașterea italiană. Îi plac gemele grecești, covoarele persane și traducerile elisabetane din Cupido și Psyche 1 și din Hypnerotomachia 2, legăturile cărților, edițiile vechi și textele cu margine albă cât mai lată. E deosebit de sensibil la valoarea mediului estetic și nu ostenește niciodată descriindu-ne Încăperile În care a locuit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înălțime a Întregii țări. De aici nu trebuie să se tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tu bi or not tu bi, o fi de la celular, Îl duc oamenii la ureche, nimic. Pulbere i-a făcut Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți cu țăranii și mai puțin cu intelectualii obnubilați totuși Împreună din cauza acestor violente accese de cultură elisabetană. Știe și legenda păsăricii Phoenix, carbonizată la microunda mitică. „Se zice că pasărea Phoenix a reînviat din propria-i cenușă... Vom renaște cu siguranță, mai puternici, mai liberi, mai demni.” Și chiar așa s-a Întîmplat. O f.f. pasionată cititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timpul, atît în tragedie, cît și în comedie și roman, toate înțelese în sensul vechi al termenului. Shakespeare, după cum spunea Johnson, "nu acorda atenție delimitării timpului și nici spațiului"; iar Arcadia din Sydney era la fel de puțin localizată pe scena teatrului elisabetan precum limburile boeme. Defoe pare a fi primul din scriitorii noștri care prezintă întreaga sa povestire ca și cum s-ar petrece într-un spațiu fizic real [...]. Richardson, ocupînd, o dată în plus, un loc central în dezvoltarea tehnicii narative realiste, a dus
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a avut mare succes. Cel mai renumit învățăcel al său, Alexandru cel Mare, a răspândit doctrina în Orient, tocmai până în India, înainte de moartea sa timpurie, în anul 323 î.Cr. Sistemul aristotelic va supraviețui imperiului lui Alexandru; va supraviețui până în epoca elisabetană din secolul al XVI-lea. Dar durabila acceptare a lui Aristotel a fost însoțită de respingerea infinitului - și a vidului, deoarece vidul implică existența infinitului. La urma urmei, nu erau decât două posibilități logice de explicare a naturii vidului, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
1604. Singura pretenție dificil de îndeplinit a fost dorința Spaniei de a obține mai multe libertăți religioase și garantarea toleranței celorlalte culte religioase față de catolicii din Anglia, victime ale represaliilor fanatismului religios. Din cauza planurilor sale inovatoare, pentru o societate post elisabetană amorțită, intrată într-o rutină socială și morală disonantă cu schimbările care aveau loc peste tot în Europa secolului al XVII-lea, regele Iacob și-a făcut mulți adversari. într-o epocă fundamental religioasă, supușii coroanei erau educați de la vârste
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]