913 matches
-
texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor artificiale și elitistul care face reverențe conservatorismului tradiționalist; să fie el însuși, cu scăderi (fraza de mai sus cuprinde trei ocurențe ale semnului de punctuație "două puncte"), cu adevăratele afinități afișate (Roland Barthes în primul rînd, autorul Mitologiilor, sau Beckett, autorul "ultimei literaturi
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
cu subiectul ei, interesul unor categorii specializate de cititori: critici, universitari, studenți, ori, mai simplu, filologi. Și, desigur, pe iubitorii lui Mateiu Caragiale. Privită astfel, cartea sa este un titlu de bibliografie prețios și un model de critică tare, academică, elitistă, cum se practică tot mai rar la noi în ultima vreme. Filmul întoarcerii acasă Pe 8 aprilie 2007 se stingea din viață Petre Rado, critic de film, emigrat în Statele Unite, cu aproape un sfert de veac în urmă. Vestea morții
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
acestui circuit. Este bine, este mai puțin bine... o vom vedea în perioadele următoare. Căci muzica deceniilor din urmă dispare treptat din programele marilor instituții muzicale, ale marilor orchestre simfonice, spre exemplu, și, se retrage - în schimb - în spațiul restrâns, elitist, rezervat, al festivalurilor specializate, în bună parte... departe de marele circuit al vieții de concert. O știm cu toții, cu secole în urmă - de la Monteverdi la Haydn, atât în spațiul privat, cât și în cel public atât în palatul ducelui de
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
și îmi închipuiam că oamenii e buni și principiali pe persoană fizică. Ei, ash. Pleșu a făcut o pasiune din a ridica osanale lui Băsescu, iar acum se ia de matrafocs și de incremental. Se pare că în legea firii elitiste doar elitijdii au voie să foloseasca termeni complicați, de-aia de cauți în dicționar ce înseamnă și cum se scrie. Spuneți-i lu domnu' principial că dacă nici eu nu știu să vorbește românește, atunci mai e o singură șansă
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
atenția exagerată de la conflictele dobândirii puterii, considerate depășite, conflicte în care persista proletcultismul. Dar vigilența revoluționară trebuia păstrată, pentru că dușmanul noii orânduiri nu doarme, uneltește din umbră. Dacă inițial dușmanul era mai ales intern (rămășițele capitalismului învins: burghezia, chiaburimea, intelectualul elitist), ulterior cel mai periculos dușman venea dinafară (capitalismul extern: Occidentul, americanii). Realismul socialist nu e, astfel, decât un proletcultism reformat. Ceaușescu îi cere literaturii în 1971, când preia modelul revoluției culturale chineze, cam același lucru cu predecesorii săi - Mao, Dej
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut o prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup (elitist, alternativ și/sau opozițional) era periculoasă pentru ideologia oficială (acesta e și cazul mișcării onirice din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
îmbrățișează ideologia participării comunitare, a implicării săracilor sau altor grupuri comunitare în identificarea problemelor și în luarea deciziei. Cât de întemeiat prin fapte este un astfel de discurs? În ce măsură puterea finanțatorului și orgoliul de expert/consultant pot să alimenteze practici elitiste sub paravanul unor mecanisme formale de consultare locală sau de evaluare? Atâta vreme cât există încă o cultură democratică slab structurată, iar sursele de informare publică lucrează cu mult zgomot și cu puțină obiectivitate, în timp ce evaluările de programe de dezvoltare sunt realizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Ivan Evseev, am aflat, cu plăcută uimire, că Dimitrie Cantemir i-a fost rudă lui...Bahtin! Hm... Citesc În Alex Ștefănescu (unul dintre scriitorii mi preferați) pasaje despre România mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla vreodată! e vorba de perioa da interbelică. Nu erau televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici mitocani, grobieni, țigani, mizerie, corupție, răutate. Dar să citez din ilustrul critic :”...Calea Victoriei, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să demonstrez că sunt și profund! (Doamne, sunt surprins de ce obsesii mai am și eu! Ei, recunosc că din când în când, chiar și dinaintea mea, apare viziunea bântuitoare a unei posterități glorioase.) Trecând dincolo de această divagație ideatică și, evident, elitistă, lucrurile s-au întâmplat cam așa: "Bă! Băă! Tu nu ești dă p-aci!", l-am auzit spunând cu o nuanță de uimire pe gândacul cu care mă întâlnisem. "Da. Nu sunt de pe aici, deși pot spune că din punctul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
individul e mai complex exemplul meu e suficient de elocvent, nu? -, cu atât devine el mai dificil de înțeles, iar cauzalitatea faptelor sale mai greu de decelat. Așa! Cred că prin această demonstrație de virtuozitate stilistico-psihologică, poate întrucâtva nițeluș cam elitistă, am demontat zicerea aia atât de enervantă a cumnată-mii cum că: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Bun. Acum, că m-am răcorit nițeluș și pe tema asta, să ne întoarcem la firul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această așteptare. Graba nu Încape În meseria lor. Nici lipsa memoriei și nici lipsa curajului. Virtuozi sau nu, cerșetorii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
împricinatului: „Iuda, șfiulț lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament! Pe de altă parte, cum se împacă faptul că printre apostoli se află un „diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, în sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-încarnare a diavolului conlucrează la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind, o face pe deplin conștient, împotriva Duhului din care s-a împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
generalizate. Primele două cicluri ale istoriei cinematografiei au fost martore la nașterea și dezvoltarea cineidolatriei în rîndul maselor. Ciclul următor a perpetuat acest tip de emoționabilitate, dar a coincis, în același timp, cu epoca de aur a cinefiliei reflexive și elitiste. Fără a aboli integral aceste două forme de pasiuni cinefilice, cea de-a patra fază consemnează emergența unui nou raport față de cinematograf, cinemania, care se impune ca matrice a imaginarului mediatic și cotidian, cult al hipervizualului, cinematograful atitudine, tropism al
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
presei... ...și multe prostii în ea. Cronicarul a încercat să vină în întâmpinarea vocilor care s-au plâns că scrie prea des despre reviste săptămânale că Lettre internaționale, Dilemă veche, Dilemateca, Idei în dialog, Observator cultural, Vatra și altele, la fel de elitiste, că se ocupă de interviuri cu personalități, și că ignoră posibilitățile nesfârșite ale navigării electronice. De aceea a intrat pe ușă elecronică de la ziare.ro, unde toată presa românească e înșirata într-o ordine alfabetică înșelător cuminte. Parcurgând numele publicațiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă puțin diferită. Faimosul gentlemandin istoria britanică pornește de aici, din educația elitistă a cercurilor nobiliare. Dacă, în istoria lumii, avem un standard absolut A fi gentleman, în România, este un lucru atît de exotic încît, sînt convins, pentru mulți, friptura de cobră reprezintă ceva mult mai familiar. Isteria bizantină și, cu precădere
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu « On n’est pas sérieux quand on a dix-sept ans », faimosul vers al lui Rimbaud, este analizat într-o oră de clasă la elitistul liceu parizian Henri IV. Auzim poezia întoarsă pe o parte și pe alta : tei verzi, cafenele, fete ieșite la plimbare cu tatăl lor etc. Printre elevi, frumoasa adolescentă cunoscută de noi la începutul filmului, lăsându-și virginitatea undeva pe o
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
sora mai mare a ceea ce astăzi se autoinitulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci exclusiv una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul anilor '50 nu mai era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile obosite pe cîmpul de luptă efectiv își pierd și virulența romantică a
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
gen prezent este poezia. Dincolo de faptul că, în primii ani ai ocupației sovietice, oferta de proză era în general mult mai slabă, poezia era preferabilă în primul rând pentru calitățile sale incantatorii implicite și pentru accesibilitate (prin definiție un gen elitist, poezia va fi văzută în anii proletcultismului, în mod paradoxal, drept genul literar cel mai apt să se adreseze maselor). Mult mai expusă decât proza șabloanelor și rețetarului, poezia proletcultistă se prezintă ca o structură suprasaturată de termeni-valori (soldatul sovietic
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
sora mai mare a ceea ce astăzi se autointiulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci, pur și simplu, una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul anilor '50 nu mai era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile care au obosit pe cîmpul de luptă își pierd și
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
25 de ani, a publicat o lucrare ale cărei concluzii sînt cunoscute sub numele de Teoria incompletitudinii. Ea a devenit cunoscută publicului larg abia spre sfîrșitul vieții autorului, în anii '70, mai ales datorită implicațiilor sale. Privind, inițial, strict domeniul elitist al logicii matematice, teorema poate fi extinsă la orice sistem de cunoaștere, punînd sub semnul întrebării, în general, posibilitățile de cunoaștere ale minții umane. Ea sugerează că, în condițiile existenței unui anumit grad de complexitate și coerență, orice sistem logic
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
fi), o descotorosire de atribute și dichisuri, ajunge la rându-i un maldăr de veșminte sub care trebuie căutat un trup, o enigmă care se cere descifrată, o citadelă a cărei poartă se deschide numai unui sesam din ce în ce mai lung, mai elitist, mai ferecat în abstracta-i și aroganta-i oficialitate". Tipul de lectură al lui N. Steinhardt are însușiri pe care el le trecuse în rândul beteșugurilor. E un impresionism superior (în linie lovinesciană și zarifopoliană!), rareori acidulat și mai adesea
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
rapid credința (dacă o fi avut-o vreodată), rămînînd doar cu speranța în viitorul rațional al omenirii. Agnostic, mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră curînd în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de existență, ferindu-ne de toate iluziile și utopiile - pare a fi concluzia rectorului neverosimil de tînăr al Universității
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
numai ei, de aceea e nefiresc a privi filosofia ca pe o terapie menită a face binele în mod echitabil. Filosofia nu e echitabilă. Ea nu e pentru vulg și cu atît mai puțin pentru spiritele egalitariste. Filosofia e deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
sunt necesarmente mediocri. E interesul lor să producă mediocritate. Altfel stau lucrurile când un om de cultură afirmă despre o bună emisiune culturală că e inutilă fiindcă nu face rating sau când un critic literar îți demonstrează că sunt inutile - elitiste, snoabe - cărțile greu de citit. Ce ar fi trebuit să facă Broch, Musil, Faulkner, Thomas Mann, ca să nu mai vorbesc de Joyce ? Cât despre literatura mare ușor de citit, aceasta e cea mai grea. E ușor să-ți dai seama
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]