504 matches
-
al Secu... Nu Securitatea sinistră, care ne-a alterat fibra profundă, ci una de vreme nouă, pe cît de insidios fotogenică în ieșirile ei permanente la rampă, pe atît de remanent nocivă într-o societate care se zbate să se emancipeze de stigmatul dictaturii. Deci nu apelul grav la atestare documentară, la tribunal moral, ci la vizualul pur și simplu, de suprafață, atît de înșelător în ghicirea nocivității, chiar amuzant pînă la un punct. Dacă mai poate încăpea aici amuzament... Încape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile momentului, în care sînt implicați factori deocamdată nespecifici normalității. Numiți totuși, atît de frumos și reconfortant, societatea civilă. Din ale cărei eșaloane de ce n-ar face parte și... pictorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conducerea de partid și păstrarea lor la Securitate. Acest lucru are un caracter de punere sub control a activității de partid” (subl. ns.). Supărarea mare a lui Ceaușescu pornea tocmai de la aceste două lucruri: Securitatea se dovedea încă suficient de emancipată în raport cu Partidul și, în al doilea rând, liderul suprem al partidului nu suporta ideea că viața sa particulară cu micile ei detalii și fobii să fie consemnată în dosare (mai ales că era un bun cunoscător al puterii dosarelor!). Dintr-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și în artă, nu vom avea nici literatură și nici artă. Avea dreptate Al. Brătescu-Voinești când spunea că politica în literatură e ca pocnetul unui pistol într-o sală în care domnește o liniște deplină. Trebuie, spunea Gâdea, să ne emancipăm de tutela tiranică a liniei partidului în gândire și artă, pentru ca să ne afirmăm ca națiune în planul valorilor universale. Nimic în afară de valorile spiritului nu este consistent și de durată în istoria omenirii. Neamul românesc, a conchis el, trebuie să se
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
imens succes de public, toate mizând pe dezvăluirea culiselor lumii bune, dar mai ales pe ațâțătorul personaj care le străbate: dandy-ul. La editura lui Colburn apar și volumele lui Bulwer-Lytton, Benjamin Disraëli sau Thomas Lister, dar și ale doamnelor emancipate despre care a mai fost vorba: Harriette Wilson, Lady Morgan, Catherine Gore. Dar Franța? tc "Dar Franța ? " Spre deosebire de Anglia, unde vremile curg cu un anume calm, o istorie parcă scoasă din țâțâni se precipită, Între aceiași ani, pe celălalt mal
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În epocă. Apariția volumului Sex și caracter al genialoidului dezaxat Otto Weininger este, În 1903, doar momentul exploziv, manifest, al unei tensiuni acumulate vreme de o jumătate de veac
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente slogane gazetărești și trădând dubioase
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în cascadă, planurile hiperminuțioase obnubilează funcția mitică, lăsând impresia de inconsecvență, în ciuda virtuților de stilist pe care C. le vădește. Romanul documentar Când toca la Radu-Vodă (1992) se dorește o evocare a bucureștenilor dintotdeauna, în efortul lor de a-și emancipa orașul. Apelul copios la documente istorice urmărește edificarea orașului de la presupusa Cetate a Dâmboviței până la 1878. Protagoniștii sunt descriși cu binecunoscuta emfază mucalită și vag ironică, sentimentală cel mai adesea, într-un stil în bună măsură la fel de flamboaiant: este într-
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
expozitiv și perceperea rudimentară a timpului narativ, B. exersează acum un realism dur, obiectiv, deprins de la Rebreanu, și un realism psihologic, introspectiv, asimilat din lectura lui Proust. Replică la romanele panoramice, suprapopulate de eroi și supraîncărcate de situații, Zbor frânt emancipează cu succes timpul auctorial. Rememorările lui Isai, eroul principal, întoarse spre război și spre atmosfera de suspiciune din perioada postbelică, durează atât cât el trece Nistrul pe sub apă de la un mal la altul. Imaginea copilului amenințat de pericolul războiului și
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
ARTEI DRAMATICE. DILETANTISM ȘI ARTE Prin progresul civilizațiunei, și anume prin acea mișcare grandioasă a spiritului care-a adus toate clasele societății civile, reprezintanții tuturor activităților izvorâte din sânul ei, la recunoașterea dreptului lor și a onoarei lor, s-a emancipat ca una ca aceasta și cariera actorilor și s-a incorporat societății ca un membru liber al ei, dar, deși s-a făcut aceasta, totuși nu ne putem ascunde că în feliul în care ni se prezintă acest membru în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai târzii, când acesta s-a pus chiar sub împregiurări și încungiurare cu totului alta. Voința firmă, o pază mereu asupra sa însuși și o ureche fină, primitoare pentru nuanțe și mai fine sânt condițiunile ne-ncongiurate pentru de-a se emancipa cu desăvârșire de dialect. Și auzul poate să se facă mai delicat prin atențiune și se poate face iritabil pentru orce consonanță, fie cât de-abia. Se-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuințe costisitoare, uitarea de țară, stârpiciune intelectuală și o completă lipsă de interes pentru limba, literatura și istoria noastră, pentru tot ce ne deosebește în bine chiar de străini, cată să recunoaștem că era necesară o reacție care să ne emancipeze de sub înrîurirea intelectuală a romanurilor lui Daudet și a comentatorilor Codului Napoleon și - reacționari fiind - salutăm reacția și în "Columna lui Traian", dorindu - i cea mai deplină izbândă. 88 {EminescuOpXIII 89} "Columna" va apărea o dată pe lună, abonamentul e minim
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în cea mai mare parte de cătră popoarele conlocuitoare și că grecii moderni se silesc acum a asimila până și resturile, încă destul de însemnate, câte și-au păstrat limba națională. Ni se pare că mijlocul cel mai eficace pentru a emancipa această populație latină de influența bizantină ar fi despărțirea ei bisericească de greci, ceea ce-au făcut bulgarii, ceea ce au făcut românii din Banat și granița militară. Biserica răsăriteană e națională; ea nu numai admite, comandă chiar ca serviciul în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se poate admite că dezvoltarea României a fost normală. Din contra: a fost în gradul cel mai mare anormală, sacrificîndu-se, în favorul ei, bunăstarea, sănătatea și moralul tocmai a acelor clase pe cari liberalismul esploatator și ignorant pretindea a le emancipa. Ceea ce dar a adus dezvoltarea de pîn' acum n-a fost o nouă clasă de producători, nu ridicarea muncitorului la un nivel mai nalt de cultură și de bun trai, ci o nouă clasă de stăpânitori, o aristocrație nouă, compusă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestor descoperiri? Cine să le judece? Filitis Ciungu, care-a frustrat pe țărani de posesiunile lor ereditare, care a plătit cu bani voturile ce i s-au dat acum? Vilacrose - ales de Simulescu - individ cretinizat în templele Venerei vulgivage? Dioscurii emancipați Epurescu - fundescu? Dolichodactilul milionar Costinescu? Aceste vase prin care o societate coruptă își scurge urâciunea și decrepitudinea morală au ele măcar o umbră de înțelegere pentru adevăr, o umbră de apreciare în materie de drept și de morală? Locul de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-am emancipat. Între liber și libert nu există punere la cale în privința dreptului public, căci condițiile sunt absolut inegale. Cel dentăi n-are decât de pierdut, cel de-al doilea numai de câștigat. [21 mai 1883] ["PARTIDA ȘTEFAN BELLIO... "] Partida Ștefan Bellio
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din această țară, în fața amestecăturii cosmopolite a actualilor ei stăpânitori. ["CU RUSIA... "] 2264 Cu Rusia autocrată și cezaro - papistă a d-lui Pobedonoszow nu ne putem înțelege. Numai c-o Rusie Pierind cnu [t]ul * în Sofia, Da, e firesc. Emancipați-vă de ruși și atunci vom sta de vorbă. Bulgarii mulțumiți cu starea de vasalitate și ** chiar vasalitatea Trebuie să cază în mînile noastre. 343 {EminescuOpXIII 344} [RĂSPUNSURI I] ["DEJA GERARD HAMILTON... "] 2264 Deja Gerard Hamilton, vestitul fost membru al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și de la savant la caraghios, de la meditație la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele tipografice umaniste în care Scriptura se traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului al XVII-lea, în care se vorbește despre adevăr în schimburi epistolare ori cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fost favorizate de miniaturizarea crescîndă a aparatelor sale de comunicare este partea miraculoasă a simplificării. Factor decepționant, dar și de eliberare individuală. Electronul este providența individualismului modern. Tehnica facilitează transmisia din aproape în aproape și permite fiecărui individ să se emancipeze, să scape de obsesii, de zgomot și de constrîngerile mediului în care trăiește. Familial, regional, conjugal, național. Dar să faci astfel încît comunicarea să fie cît mai ușoară, cît mai intimă presupune, mergînd spre origine, existența unor echipamente tehnologice din ce în ce mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Meritul fundamental al Chinei este că a eliminat prejudecata ideologică și s-a angajat într-un proces ghidat de comandamente practice. Atenția s-a concentrat nu pe proclamarea unor obiective, ci pe crearea unor mecanisme, pe modelarea unor atitudini noi, emancipate de prejudecată, atașate de adevărul faptelor. Întemeierea adevărului doar pe fapte a fost crezul real al acestei perioade. Nu au primat dogmele ideologice, ci abordarea prin încercare și eroare.262 Totul a îmbrăcat o formă graduală, nici o structură nu a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și a Eticii nicomahice permite reflecției să se emancipeze cât de cât de ortodoxia impusă de religie. Oamenii încep să îndrăznească să descifreze natura referindu-se direct la ea fără a mai trece prin ce a susțin Scripturile; se fac încetișor niște pași și către o laicizare a gândirii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un loc pierdut susceptibil de a fi redobândit într-o zi, după mortificarea trupului, după suferințe și mântuire. în schimb, el coincide cu cunoașterea adevărului. Astfel încât individul care nu știe ce predică Spiritul Liber trăiește în iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
demersul contrar: ura de sine, gustul pentru negativitate, pasiunea mortiferă pentru suferință, toate aceste vicii transformate în virtuți țin de o perversiune - în speță, una culturală. A recuza natura, a fugi de ea, a o detesta, a dori să te emancipezi de sub domnia ei, de sub legile ei, a ne considera mai buni, superiori animalelor - când, de fapt, facem mai rău ca ele - iată greșeala: pentru că nici un animal nu-i atât de nebun să țină la ceva care-l poate duce la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]