211 matches
-
În acest context, prin feminism înțeleg toate tipurile de idei, teorii și politici care promovează și conduc la exercitarea drepturilor femeilor la autonomiexe "„autonomie", autoafirmare, precum și la creșterea influenței și puterii publice a femeilor. Feminismul este, prin excelență, o strategie emancipatoare. Politicile de gen pot să fie feministexe "„feminist" sau doar politici profemeixe "„politicipro-femei". Nu este deloc obligatoriu ca ele să fie feministexe "„feminist" fiindcă se adresează problemei femeilor. Ele pot ajuta femeile să se descurce mai bine cu problemele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
nici la producerea cunoașterii, nici la principalele decizii politice din societate. Politicile protectivexe "„politici protective" nu sunt în mod necesar feministexe "„feminist". De exemplu, la începutul comunismului a fost promovată o „agendă de statxe "„stat" protofeministăxe "„protofeminism"” și o agendă emancipatoare 9. După 1970, această abordare a suferit schimbări dramatice, devenind o politică maternalist-conservatoare, orientată spre reconcilierea poverilor multiple ale femeilor, ce treceau drept datorii (vezi, de exemplu, Funkxe "„Funk,Nanette", 1993, Robinsonxe "„Robinson,Jean"10, 1995, Kligmanxe "„Kligman,Gail", 1998
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
exemplu, Funkxe "„Funk,Nanette", 1993, Robinsonxe "„Robinson,Jean"10, 1995, Kligmanxe "„Kligman,Gail", 1998, Gheonea, 2003). În acest sens, teoriile și politicile care conduc la corectarea abuzurilor împotriva femeilor și nedreptăților suferite de către ele sunt preponderent protective, dar nu neapărat emancipatoare. Ele sunt condiții necesare, dar nu și suficiente pentru emancipareaxe "„emancipare" femeilor din poziții subordonate și inferioare. Feminismul nu se opune capitalismului sau comunismului, ci patriarhatului, indiferent de metamorfozele acestuia. Feminismul ca ideologiexe "„ideologie" este necesar, iar expresia radicală: „voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
2000). Astfel de solicitări nu au fost incluse pe agenda politicăxe "„agendăpolitică". În mod curios, deși de înțeles, având în vedere reticența față de feminism, chiar și partidele femeilor din aceste țări16 nuau fost și nu sunt feministexe "„feminist" în sens emancipator (vezi Ishiyamaxe "„Ishiyama,John", 2003). Feminismul est-european a fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
fiecare grup social a intrat în competiție cu celelalte pentru statutul de „victimă privilegiată” a regimului comunist sau a tranziției 29. Această competiție a avut loc în numele „dreptății reparatorii”. Competiția nu s-a desfășurat între învingători (ceea ce ar fi fost emancipator pentru multe categorii de oameni), ci între victime: pe de o parte, victimele comunismului, pe de altă parte, victimele tranziției. Victimele privilegiate ale tranziției au fost muncitorii din industria grea: minerit, metalurgie, construcții de mașini. Pentru ei însă s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
nu produc politici la scară largă și nici reformă socială (Isaacxe "„Isaac,Jeffrey", 2003, p. 146). O necesară mișcare ar putea să fie sprijinul reciproc între liberalismxe "„liberalism" și feminism, având în vedere că și liberalismulxe "„liberalism" este un proiect emancipator pentru o țară ca România și se lovește de asemenea masiv de conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga. Transformările legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor au fost încurajate mai ales de către partidele social-democrate. Eu susțin însă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Gheonea, Elena, Gheonea, Valentin, 2003: „Femeile în propaganda regimului comunist”, în vol. Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina (ed.), Editura Politeia, SNSPA, București. Gherasim, Gabriel, 2002: „Constantin Dobrogeanu-Gherea și Lucrețiu Pătrășcanu - între patriarhalismul reformist al tradiției autohtone și străpungerile doctrinare emancipatoare”, în Bucur, Maria, Miroiu Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1910: Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic asupra problemei noastre agrare, Editura Librăriei Socec, București. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1976: „Ce vor socialiștii români
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în accepțiunea feminismului liberal clasic, nu este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
erau impuse în conformitate cu interesul public (de pildă, prin controlul reproducerii, prin cenzura libertății de opinie, prin stabilirea unor structuri de consum casnic etc.). Privatul mai rămânea un loc de retragere, un fel de refugiu personal, însă nu era un privat emancipator. 5. Conservatorism și modernizaretc "5. Conservatorism și modernizare" Din punct de vedere al teoriei politice, în România, oscilația între modernizare și conservatorism pare să fie o încercare stângace de opțiune între liberalismul asociat democrației și marxismul moștenit 52. În teoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a întocmit proiectul de lege, scria: "Actul săvârșit în ziua de 2 mai 1864 (lovitura de stat înfăptuită la acea dată) va rămânea un fapt măreț în istoria noastră, fiindcă numai grație lui s-a putut impune legea rurală, cea emancipatoare, lege, care, din punct de vedere social și economic, este cea mai importantă dintre toate legiuirile de până acum"51. Prin această lege a fost instituit dreptul de proprietate al săteanului clăcaș asupra pământului, desființându-se pentru totdeauna sarcinile datorate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
să bea apă fiartă și să-l salute de departe pe băștinaș. Venisem de mai multe ori la Ierusalim, dar nu mă plimbasem încă niciodată prin Tel-Aviv. Hoinărind pe străzile acestei metropole spațioase și bine aerisite, în care vestitorii modernismului emancipator s-ar simți acum ca acasă, mărturisesc că mă încearcă o indispoziție contrară celei a autorului care a abordat chestiunea banalității Răului. Berlinul cu fundațiile pe apă? America în mijlocul Mediteranei? Miami la beduini acasă? Indolența balneară seduce și descumpănește. "Our
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În aceste condiții, ce-a mai rămas din jocurile delicate și poetice ale iubirii? La ora pornografiei și a sexologiei, nu mai avem, declară dezamăgiții permisivității, decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și practicienii (im)pun un sens, o ordine, pe baza căreia concep proiecte de progres. Ignorând aceste acte de impunere, alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, meta-nararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a ideii de stat
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al mecanismelor dominației totalizante. Pentru a rezista în fața violenței societății și a-i opune propria exigență etică și emancipatoare, individul ar trebui să facă precum baronul Münchhausen care se scoate din mlaștină tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul trebuie să conceapă chiar și propria-i neputință". Contradicția, ca și refuzul sistemului sunt cultivate insistent
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a ne preocupa, scriind despre autorii contemporani, și de aspectul reușitei artistice sau al eșuărilor, de a fi atenți nu numai la "conținut" ci și la "formă", asumându-ne riscul de fi taxați drept estetizanți, o învinuire gravă. Această tendință emancipatoare a noilor critici este remarcată de o cercetătoare avizată și calmă a intervalului, Ana Selejan, care notează în Literatura în totalitarism. 1959-1960 (Cartea Românească, 2000): "... adaug imediat câteva evidențe care se impun pentru oricine citește textele analitice ale tinerilor critici
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
politică), clișeele dezvoltate au fost cu totul altele decât în literaturile Europei de Sud-Est. Asemenea clișee semnalează Anca Rădulescu analizând și traducând totodată din }iganiada. Prezentarea pe care i-o face lui Budai-Deleanu în contextul mișcărilor iluministe nu omite ideile emancipatoare ale acestui poliglot - care a publicat studii în latină, germană și română, dar care mai cunoștea și greaca, franceza, italiana, maghiara, polona, ucrainiana, ceva ebraică și rusă... Budai, care a studiat și trăit zece ani la Viena, devenind apoi slujbaș
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
al doilea eseu din Despre comunism. Destinul unei religii politice, sintetizează perfect atât formal, cât și subiacent scheletul ideatic și practic al comunismului. Ce a fost comunismul? Citam din Vladimir Tismăneanu: "Proiect transcedent și soteriologie laică, utopie chiliastica și promisiune emancipatoare, determinism rigid și voluntarism febril, comunismul a fost (..) o doctrină radicală economică, morală, socială și culturală, axată pe realizarea unor scopuri fundamental transformatoare". Dacă țelul ultim al comunismului a fost crearea unei noi civilizații, atunci cea de-a doua întrebare
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
am obișnuit deja la Almodóvar, însă care se observă mai bine în Volver, unde protagonistele sînt legate de relații de rudenie. Or, dacă stilul telenovelistic, în varianta sa "clasică", îndeplinește o funcție care cu greu ar putea fi descrisă ca emancipatoare, balonul de săpun ironic construit de regizorul spaniol produce, în primul rînd, contrastul cunoscut între aparența stilului și ideea de bază, una dintre sursele unei ironii intelectuale. în al doilea rînd, efectul este, în mod indiscutabil, unul tonic - ale cărui
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
același timp, relevanță actuala a feminismelor crescute în egală măsură din dezideratele recunoașterii, reprezentării și justiției sociale, este dată și de cantitatea și calitatea criticilor feministe la adresa acestui reflex. Din poziții asumate politic, feministele din spațiul islamic au produs narațiuni emancipatoare care reușesc să contracareze încercările de apropriere de către forțe opuse intereselor comunităților din care provin. Feministele americane de culoare au dezvoltat grile de înțelegere a multiplelor axe de opresiune la intersecția cărora sunt produse subiectivitățile genizate, rasializate și precarizate. În
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
feministele rome lucrează, printre altele, de semnificativ de mult timp, la crearea unor forme de cunoaștere care să elibereze femeile rome nu din „strânsoarea seculară a fustelor înflorate” (!), ci mai degrabă din cea a unor reprezentări cu pretenții de adevăr emancipator, fabricate de pe poziții exterioare, ale puterii și vizibilității. Giuvlipen, compania de teatru înființată în 2014 de actrițele rome profesioniste Mihaela Dragan, Zita Moldovan și Elenă Duminică, produce un tip de artă care contribuie semnificativ la acest efort de revendicare a
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
etc.) arătând o grijă mai mare la critică publică a acțiunilor politice, ale colegelor noastre. Și creând un context cât mai consistent pentru înțelegerea pozițiilor noastre și a felurilor în care le putem articulă, în interiorul unei mișcări cu aceeași direcție emancipatoare. 1 O expunere pe larg a felului în care a evoluat discursul UE privitor la romi, în articolul The Racialization of Romă în the „New” Europe and the Political Potențial of Români Women, de Enikő Vincze: http://www.analize-journal
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
E, prin urmare, o istorie marcată de o succesiune de "tutele" și de o căutare permanentă a "tutelelor". în cele două voievodate, scrie Traian Sandu, "spiritul de revoltă socială, ca și al autonomiei internaționale, nu se datorează înfloririi unei culturi emancipatoare ca în vestul sau chiar în centrul Europei", aici "elitele" sînt lipsite de legitimitate și de aceea există nevoia verificării ei continue, fie pe lîngă schimbătoarele puteri tutelare, fie pe lîngă o populație nemulțumită". Așa încît situarea internațională ca etern
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
textele nefamiliare. E izbitor, în povestirile semnate de cei de mai sus, si categoric nu rezultat al unei simple coincidențe, un anumit simt tragic al lumii. Complet neașteptat, de asemenea. Nimic din optimismul contagios al surîsului american, nimic triumfalist și emancipator, ci mai degrabă un aer ușor ostenit, șovăielnic, trist. Nu poate fi o întîmplare faptul că eroii povestirilor apartinîndu-le celor mai importanți scriitori ai secolului (nu doar în America) parcurg experiențe tragice, sînt imigranți măcinați de neliniștea noului început, temători
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]