580 matches
-
adjectivului este strict impusă. Posibilitatea de a antepune sau de a postpune adjectivul fără a modifica implicit interpretarea grupului nominal ține de folosirea non-clasificanților. Astfel se explică faptul că între (1) și (1') nu există decât o diferență de ordin emfatic: (1) Un tort delicios vs (1') Un delicios tort O casă fermecătoare vs O fermecătoare casă În acest enunț din Chateaubriand: În obrajii ei de o albeață strălucitoare, se distingeau câteva vene albastre (Atala), se poate realiza un contrast între
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
publicată) în 1893 împreună cu Grigore Ventura, plasează o intrigă amoroasă în epoca războaielor dintre daci și romani. În întortocheata tragedie Rozamunda, unde se pare că L. ar fi prelucrat pe Vittorio Alfieri, întâmplările se petrec în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale, și Ucigă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
și de grija plină de înțelegere pentru alții. Cât privește idealurile lor, MacKinnon a găsit că grupul mai creativ ar vrea să fie mai sensibil, pe când celălalt - mai original și cu mai mult autocontrol și disciplină. 17. Este intuitiv și emfatic. 18. E mai puțin autocratic. Mai puțin înclinat să folosească adjectivele negative și nefavorabile. 19. Are o mare influență asupra altora. Aceste însușiri nu caracterizează - toate - un singur individ. O persoană creativă poate totuși să aibă mai multe din însușirile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
e în Las Vegas. Luă unul dintre pachete, îl amestecă nițel, dar repede, tăie cărțile și-mi servi o chintă roială de pică, la popă. - Sunt mai puțin primejdios cu un Steinway, zise el. În acest scurt capitol - inutil și emfatic, după părerea unor comentatori - putem descifra secretul scriiturii lui Chandler, născută dintr-o desăvârșită artă a contrapunctului. Polițistul-prestidigitator este un personaj plin de secrete și previzibil, totodată, așa cum sunt mulți dintre „ciudații” întâlniți de Marlowe. Strania pereche unchi-nepot, gorila Toad
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE SAU ÎMBINARE LIBERĂ? Toate sintagmele enumerate până acum le-am numit locuțiuni în conformitate cu decizia GALR25, care tratează astfel toate aceste grupări aflate în zona deferenței și aparținând unui anumit registru: formal, emfatic politicos. DOOM2 alege aceeași soluție de interpretare, în opoziție cu DOOM1, în care erau considerate îmbinări libere, formate dintr-un substantiv și un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente ar putea constitui posibilitatea de a schimba
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a semnificantului, în favoarea libertății de mișcare a semnificatului, ceea ce face din lectorul avizat o instanță activă, co-participantă la dialogul polemic. În Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza, intenția polemică evidentă nu este disimulată, ci acompaniată permanent de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre economist" sugerează, din start, intenția polemistului de a face din preopinentul său o țintă a deriziunii publice prin alte instrumente decât anatema, invectiva sau afurisenia, exploatate, se știe, cu predilecție de pamfletul publicistic arghezian. Aici, falia care desparte polemistul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diferită a celor doi poeți, de modul în care percep actul jurnalistic și, mai ales, finalitatea acestuia, iar celălalt se referă la tipul și structura discursului. Eminescu, romantic și vizionar, format în perioada presei postpașoptiste, în care discursul de tribună, emfatic și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct despre Literatura și artele române în a doua jumătate a sutei XIX, în trei capitole 250 (de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I.
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-un fel, în mod natural, la acordarea unei atenții mai mari proceselor diferențiale aflate în joc în acest spațiu social. Totuși, legăturile pe care le putem identifica între importanța unui fenomen, ideologiile care îl încastrează, înălțându-l în discursuri emfatice pozitive sau negative, și alegerea obiectelor de investigație antropologică par, în Franța, deosebit de complexe și de relaxate, mai ales dacă le comparăm cu cele care sunt în joc în anumite ramuri ale antropologiei nord-americane; de aceea, nu găsim aici niciun
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o pe Nina Cassian în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne dăruim gândurile, vorbele, sentimentele, / Să ne dăruim unii altora parfumuri, batiste, mănuși..." În alte substituiri figurează Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Ion Horea, plus nume de al doilea raft. De curată virtuozitate sunt parodiile după traduceri, grupate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
emițător, trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacitățile cognitive și cultura emițătorului. *Scop: exprimă atitudinea vorbitorului față de conținutul enunțului, a stării interne a emițătorului. *Ea se se exprimă prin: verbe și pronume la persoana I, interjecții, enunțuri exclamative, prin lungirea emfatica a sunetelor, folosirea diminutivelor și augmentativelor, preferința pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziția vorbitorului. *O întâlnim în poezie, dar și în eseu, publicistică, memorialistică confesiuni, comentarii, interpretări critice etc. *Ex: Ah, când eram tânăr, toată lumea
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
Botezul) și, prin persoana sa, se realizează pentru ei principiul diversificării (Preoția). Aceea a preotului este, totu-și, o identitate complexă, care nici altădată nu avea accentul pus pe dimensiunea vertical-ierarhică a preoției ministeriale, și nici astăzi nu este pusă emfatic pe dimensiunea orizontal-bap-tismală, care pare a nu lăsa loc diferenței de identitate care există între el și laic. Această diferență dintre cele două subiecte ecleziale, care este de natură sacramentală, se evidențiază în slujirea lor față de Cuvânt: „Predicarea cuvântului din partea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească decalajele și desincronizările naționale cronicizate. Dincolo de ele însă, modernitatea (modernizarea) reală - culturală, socială, politică - a rămas epidermică. Românii au fost zgomotos și emfatic moderniști, fără să fi devenit cu adevărat moderni. Statul român, structurile românești de mentalitate și de civilizație n-au devenit decât parțial sau deloc moderne - ceea ce, în sistemul de referință al autorului, înseamnă adecvate exigențelor istoriei moderne. Dacă în Paradoxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
și lungi. - sistem consonantic complex organizat preponderant ternar (o mare parte dintre dentale și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
42, 137, 187, 243 conlang 230, 231 consoana 86, 87, 120, 137, 139, 168, 177, 178, 195, 200, 201, 204, 213, 214, 215, 220, 224, 239, 267, 275, 293, 295, 299, 307, 309, 311, 314, ~-clic 247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după val
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
lume trăim (1982) par niște note de călătorie versificate (privind Africa și Mexicul), unde accentul cade pe pitoresc, pe descrierea unor muzee și pe evocarea unor personalități ale culturii universale (Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi însă în ovalu-i are/ Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
ministrul de externe al Republicii Moldova - Radio România Actualități, 17.X.2007). - Când este folosit de persoane din afara categoriei oamenilor politici și a demnitarilor, clișeul vreau să (vă) spun nu are conotația "autoritate", ci îndeplinește o funcție discursivă fatică sau/și emfatică. Stati (1982: 223) menționează, printre enunțurile metadialogice cu funcție fatică, pe cele eu-orientate și tu-orientate, care servesc pentru a atrage atenția alocutorului asupra mesajului transmis în aceeași intervenție, putând fi parafrazate "Anunț al unui mesaj important" . Ele pot să preceadă
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vreau să vă spun că eu le susțin din toată inima. (A. Videanu, primar - TV Antena 3, 13.IV.2006 ) Am fost o femeie exemplară, vreau să-ți spun: cu serviciul, cu gospodăria. (TV Antena 1, 22.V.2006). Forța emfatică specială a clișeului rezidă uneori în faptul că atrage atenția asupra unei secvențe ca și când ar cuprinde un element neașteptat, surprinzător, în contextul respectiv, ceva care contrazice datele anterioare. În exemplul următor, locutorul relatează o întâmplare nefericită despre un om căruia
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
2002) Matei Milo, aș vrea să vă spun, a fost primul care a mers în străinătate la studii; s-a întors de la Viena cu o diplomă de actor. (Custodele Muzeului Teatrului Național din Iași - TVR 2, 1.III.2008). Funcția emfatică a clișeului vreau să vă spun a fost semnalată și în româna vorbită în "Moldova istorică"; Merlan (2002: 141) menționează această sintagmă printre "construcțiile de umplutură", considerând că este prezentă, alături de altele, "îndeosebi în limbajul tinerilor [...] pentru a da emfază
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel se întâmplă și în ,,materialul documentar” din Poezia tinereții avântate: Nicolae Labiș (1966), unde sporadicele note critice cu o amprentă oarecum personală sunt axate pe o paralelă între ,,moartea căprioarei” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi avut În materie de literatură oraculară versificatori de-alde Onomacritos, Prodicos sau Kinaithon, Învinuiți că ar fi imprimat oracolelor un stil tragic și emfatic, de care n-aveau nicidecum nevoie? Sunt lucruri pe care le voi trece cu vederea și nu le voi supune acum analizei 2. (C) Ceea ce a discreditat cu precădere poezia este această ceată de escroci, de coțcari, de cerșetori și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De aceea, observă cu subtilitate, Vattimo, moartea artei este mereu anunțată și mereu amânată, manifestându-se doar ca amurg. Moare, în primul rând, opera exemplară, cea a geniului, care pretindea că pune în pagină adevărul; moare estetica, doldora de concepte emfatice, izvorâte din defuncta metafizică. Desigur, cade dictonul lui Longos ars longa, vita brevis, căci arta nu mai poate fi perenă, ci e perisabilă și provizorie, ca orice produs de consum. Credința în eternitatea artei devenise clișeu al metafizicii și al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]