7,011 matches
-
vânzare a cărții, împreună cu un CD, e de două milioane de lei. De ce nu era suficientă transcrierea operei în edițiile existente? Răspunsul e simplu: manuscrisele reflectă imaginea muncii intelectuale a poetului. O spusese răspicat și Constantin Noica în pledoariile sale: manuscrisele eminesciene redau exact diagrama gândirii și a creației unui mare scriitor național. Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed. Humanitas, 1992), restituie toate documentele unui program urmărit stăruitor timp de aproape două decenii: Pledoaria pentru facsimilare (p. 11-104) ca
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
existente? Răspunsul e simplu: manuscrisele reflectă imaginea muncii intelectuale a poetului. O spusese răspicat și Constantin Noica în pledoariile sale: manuscrisele eminesciene redau exact diagrama gândirii și a creației unui mare scriitor național. Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed. Humanitas, 1992), restituie toate documentele unui program urmărit stăruitor timp de aproape două decenii: Pledoaria pentru facsimilare (p. 11-104) ca o secvență specială din prima parte a cărții, Întâlnirea cu manuscrisele eminesciene. Apelurile sale sunt adresate succesiv sau simultan
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed. Humanitas, 1992), restituie toate documentele unui program urmărit stăruitor timp de aproape două decenii: Pledoaria pentru facsimilare (p. 11-104) ca o secvență specială din prima parte a cărții, Întâlnirea cu manuscrisele eminesciene. Apelurile sale sunt adresate succesiv sau simultan Academiei, Uniunii Scriitorilor, ziarului "Scânteia tineretului", iar prin intermediul lor întregii lumi românești. Constantin Noica propunea modalități concrete de facsimilare (fotocopiere, xerox), astăzi depășite. Făcea calcule cât mai apropiate de costurile reale, pentru a
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Scânteia tineretului", iar prin intermediul lor întregii lumi românești. Constantin Noica propunea modalități concrete de facsimilare (fotocopiere, xerox), astăzi depășite. Făcea calcule cât mai apropiate de costurile reale, pentru a fi convingător. Lansa idei și argumente fără putință de contrazicere: caietele eminesciene arată "laboratorul unui geniu", aduc "prezența fizică a lui Eminescu în lumea noastră", stau mărturie despre "un Eminescu al haosului germinativ", sunt de aceeași relevanță pentru cugetul omenesc precum caietele lui Leonardo da Vinci și caietele lui Paul Valéry. Unele
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
de aceea credem că facsimilarea celor 44 de caiete Eminescu este o necesitate spre a se vedea ce a făcut, cât a trudit și ce mult știa Eminescu în ceasul acela al culturii românești" (am citat din Introducere la miracolul eminescian, ed. cit., p. 25-26). Nu cred că s-ar putea formula o altă argumentație mai convingătoare decât aceasta, a lui Constantin Noica. Eminescu e unul din miturile de legitimare ale culturii noastre - nu există nici o îndoială rațională. Eugen Simion duce
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
acestui laborator de creație este deopotrivă uluitoare, cuceritoare și derutantă prin diversitatea materialului și prin caracterul magmatic al creației. Ediția mai este însoțită în final de o relatare a lui Gabriel Ștrempel, director general al Bibliotecii Academiei Române, despre tribulațiile manuscriselor eminesciene și despre încercările anterioare de facsimilare. Un plan editorial al Academiei Române privitor la volumele următoare este descris de Gabriela Dumitrescu, redactoare principală a cărții, șef serviciu manuscrise-carte rară la Biblioteca Academiei Române. Volumul se încheie cu o explicație tehnică a lui
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
încorporează un efort intelectual, critic, istorico-literar, tehnic, artistic, fizic, financiar - de-a dreptul imens, iar coordonarea este perfectă dintre aceste paliere. Proiectul Academiei Române, conform planului editorial anunțat în final, cuprinde 23 de volume, în care vor fi facsimilate toate manuscrisele eminesciene (ceea ce înseamnă 15.478 de pagini), într-o serie cu apariții eșalonate pe cinci ani, după cum speră Eugen Simion. Ediția nu este însoțită de comentarii și de transcrieri ale textului manuscris, pentru că asta ar fi însemnat complicarea procesului tipografic, mărirea
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
obișnuit sau cercetătorul pot face propriile descifrări, estimări, observații, reflecții, interpretări, comparații cu textele din edițiile existente. Nu mi-am propus să relatez, în această simplă cronică de semnalare a unei mari izbânzi editoriale, istoria relațiilor criticii românești cu manuscrisele eminesciene, fie și pe scurt (de la Iorga și Călinescu la D. Vatamaniuc și Petru Creția, cu o stăruință obligatorie asupra lui Perpessicius), și nici să analizez în sine acest prim caiet, facsimilat acum. Acestea pot fi obiectivele unor cercetări speciale, ale
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
al scriitorului nostru cel mai reprezentativ, a fost, în sfârșit, realizat. Sau, mai bine zis, ca să nu cădem într-un entuziasm exagerat înainte de termen, va fi realizat când toate cele 23 de volume cu facsimile vor fi apărute. Facsimilarea manuscriselor eminesciene și multiplicarea acestora într-o ediție cu difuzare națională, fie ea și de numai 750 de exemplare, echivalează cu democratizarea accesului la un tezaur cultural inestimabil.
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
O. Bobe) și un grupaj de moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național) și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima jocurilor pe computer. Întâmplător sau nu, Eminescu și pixelii se întâlnesc în titlul acestui volum
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
suporte comparația. Privațiunilor fizice ale cuceritorilor Vestului le-au corespuns privațiunile spirituale ale celor care au încercat să facă literatură într-o limbă involuată, fără alte tradiții în ale scrisului decît scrierile bisericești. Apoi, citind prima parte a binecunoscutului poem eminescian Epigonii, nu se poate să nu fii cuprins de admirație nostalgică în fața acestor idealiști, puțin naivi, puțin împiedicați, puțin ridicoli, dar care au defrișat drumul pe care au pășit apoi, în deplină siguranță, scriitorii din generațiile următoare. Lor, acestor oameni
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
celebrul număr 265 al Dilemei, deși, după ușurința cu care aruncă provocări, s-ar zice că locul său de drept acolo era. Cu atât mai mult cu cât monografia sa constituie prima relectură radicală (și - nota bene! - coerentă) a operei eminesciene de după 1989. E drept că ultimii ani nu au dus lipsă de interpretări consistente, printre care se numără cărțile publicate de Ilina Gregori, George Gană sau Monica Spiridon. Însă lecturile postdecembriste nu au modificat fundamental imaginea de ansamblu a poetului
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
a poetului. În aceste condiții, atât succesele, cât și eșecurile lui Caius Dobrescu vin în primul rând din poziționarea față de obiect: autorul inventează nu atât o metodă, cât o problemă pe care o rezolvă într-o manieră incitantă. Citind beletristica eminesciană prin intermediul opoziției public/ privat, eseistul aduce cu sine prospețimea unei priviri "din exterior", de vreme ce o atare pereche terminologică a fost utilizată până acum mai ales în studiile culturale și în istoria mentalităților. De altfel, studiul lui Caius Dobrescu marchează - laolaltă
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
atare pereche terminologică a fost utilizată până acum mai ales în studiile culturale și în istoria mentalităților. De altfel, studiul lui Caius Dobrescu marchează - laolaltă cu analizele lui Sorin Antohi sau Ioan Stanomir - o nouă vârstă în abordarea a imaginarului eminescian. Față de analizele din anii '70-'80, dominate de tematismul fenomenologic sau de mitocritică, lecturile din ultimul deceniu atestă o mai pronunțată racordare la social, ca și un vizibil efort de pozitivare. Altfel spus, efectul estetic (sau, după caz, ideologic) nu
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
estetic (sau, după caz, ideologic) nu se epuizează în conștiința cititorului, ci e urmărit în repercusiunile sale mai profunde asupra structurilor socio-identitare. Aceasta este și miza studiului lui Caius Dobrescu: "A înțelege cum e modelată opoziția public/ privat de imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata constituite ale acestei opoziții creația poetului reprezintă (...) principala cale către o regândire a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Aceasta este și miza studiului lui Caius Dobrescu: "A înțelege cum e modelată opoziția public/ privat de imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata constituite ale acestei opoziții creația poetului reprezintă (...) principala cale către o regândire a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic, concepând scrierile eminesciene ca "o Ťsintezăť sau (...) o Ťconstrucție
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic, concepând scrierile eminesciene ca "o Ťsintezăť sau (...) o Ťconstrucție cineticăť, greu de imaginat în alt context cultural, de influențe artistice și intelectuale Ťvechiť și Ťnoiť". Ipoteza "construcției cinetică" se confirmă pe ambele paliere ale demonstrației. Dar, deși bibliografia utilizată pentru Imaginarul spațiului privat
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
cazul idilei, e trecută cu vederea Microarmonia lui Nemoianu sau, în plan mai amplu, excelenta Istorie a vieții private a lui Duby și Aričs), prima secțiune a cărții este mult mai convingătoare. Caius Dobrescu delimitează aici patru compartimente ale "intimismului" eminescian ("idila manieristă", "feeria barocă", "complexul naturalism-estetism" și "romanul analitic în versuri"), insistând asupra dublei manevre de instituire și subminare a convențiilor și dublându-și observațiile de substanță printr-o lectură estetică, ce semnalează atât "vârfurile", cât și denivelările operei. Astfel încât
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
observăm cu surprindere că dihotomia public/ privat nu este sinonimă cu aceea dintre opera beletristică și cea jurnalistică. Deși eseistul nu ignoră "proza argumentativă", publicistica joacă un rol secundar în ansamblul monografiei, de vreme ce distincția amintită trece chiar prin miezul poeziei eminesciene. Astfel, dacă "imaginarul privat" este echivalat de Caius Dobrescu în principal cu beletristica de factură erotică, "imaginarul public" ar corespunde așa-zisei literaturi cu tentă "socială", din care autorul extrage o ideologie a "occidentalizării fără modernizare". Chiar dacă o asemenea concluzie
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
așa-zisei literaturi cu tentă "socială", din care autorul extrage o ideologie a "occidentalizării fără modernizare". Chiar dacă o asemenea concluzie e justă (o confirmă publicistica însăși), Imaginarul spațiului public își dezvăluie două carențe serioase. În primul rând, citind poezia "publică" eminesciană dintr-un unghi politic, Caius Dobrescu comite aici eroarea de a deduce o metodă de lectură din tema poeziilor. Sofismul mi se pare evident: dacă, de pildă, într-un roman oarecare unul din personaje se îndeletnicește cu onorabila profesiune de
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
determinat pe Maiorescu să întreprindă cunoscuta "cercetare critică" din 1867? Tocmai această reliefare a unei substanțe lirice originale pe un maldăr de maculatură justifică, dacă nu supremația, măcar statutul de primum inter pares al liricii "vizionare" în raport cu celelalte "specii" poetice eminesciene. Oricum, monografia lui Caius Dobrescu reprezintă o interesantă negociere între un interpret ambițios și un text încăpățânat. Iar "beneficul" e proporțional cu valoarea investiției.
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
revista "Dilema" în jurul actualității lui Eminescu, dar aceasta s-ar putea cu greu încadra în categoria "revizuirilor". Dincolo de iritarea unora și adulația altora, nu prea s-au auzit glasuri care să-și susțină poziția pornind de la recitirea și reinterpretarea operei eminesciene. Iar ancheta realizată de "România literară" la sfîrșitul anului trecut s-a încheiat cu un rezultat previzibil: Eminescu rămîne cel mai important poet din istoria literaturii române. Alexandru Dobrescu a fost, pînă în 1989, una dintre vedetele vieții noastre literare
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
a interesat de vechi cărți religioase românești sau de tratate teologice occidentale. Tot așa, nu-l poți numi poet pe cel care doar citește poezie, ar trebui în primul rând să scrie, și nu oricum. Mai mult, în unele considerații eminesciene în care oricine ar vedea publicistul catonic, de un naționalism agresiv, furibund potrivit pentru ultimul eseu al Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor -, Î.P.S. vede "însemnări glumețe, în fond tot religioase, ca să nu zicem teologice." No comment. "Ca un
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
grec să se-ngroape ca un câine fără lumânare și fără preot nu e decât natural. Căci ce i se poate da unui câine decât onorurile unui câineî" După aceste diatribe, Mitropolitul își reconfirmă poziția arbitrară, deloc lezată de tonul eminescian: S-ar putea cita multe alte considerații ale lui Eminescu pe teme nu numai simplu religioase, ci chiar teologice." Aceasta este gazetărie xenofobă, poetul este un pamfletar extrem de coleric și nicidecum "însemnări" cu alură teologică/religioasă. Majoritatea textelor selectate de
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]