228 matches
-
Adevărul literar, etc. Bogată operă tipărită. Eminescu. Dialectica stilului, 1984, Dubla 362 sacrificare a lui Eminescu, 1997, Basarabia sau drama sfâșierii, 2003, ș.a., ș.a. Model de activitate profesională și de critic literar, este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși eminescologi. împreună cu prozatorul Ion Gheorghe Pricop, reușește să mobilizeze un număr impresionant de aspiranț i hușeni la gloria muzelor. COLOȘENCO, Mircea n. 3 iunie 1938 Basarabia (Căinari): a absolvit Liceul "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad și apoi Facultatea de Filologie a
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
enunțate, deci vârfurile Curentului cultural - informațional ar fi cel puțin șapte dintre următorii opt: Ioan Baban (Vaslui), profesor și îndrumător 50 de ani, fost inspector școlar, prezent la manifestările literare, autor prolific în ultimii 11 ani, Theodor Codreanu (Huși), profesor, eminescolog reputat - studii de bază, opera consemnată în lucrări de sinteză (Nicolae Manolescu, Istoria Critică a Literaturii Române, Pitești, 2008), P.S.Corneliu, episcop de Huși, doctor în teologie, director al Seminarului Teologic din Huși, păstor spiritual pentru aproximativ 400.000 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aduc... Dacă reacțiile violent-ridicole ale unor „apărători” ai poetului național erau previzibile (asta fac de ani de zile, de când au ascuns în sertare carnetele de comuniști), marea deziluzie în acest serial „pro-contra Eminescu” este, în opinia mea, dublul academician și eminescolog Mihai Cimpoi, deputat-democrat în Parlamentul Republica Moldova, președinte al Uniunii Scriitorilor. În câteva articole de un uluitor protocronism publicate în revista Flux sub titlul „Atacuri contra lui Eminescu”, domnia sa îi „combate” pe cei care au publicat în Dilema („dilematori/demolatori”), între
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
V ictor Ion Popa” a fost un asiduu cronicar al pieselor jucate, un iscălitor de comentarii în ziarul local „Steagul roșu”. Îi păstrez amintiri frumoase. Amintiri pe care i le poartă și mulți alții. Iată un fragment redactat de prof. eminescolog Th. Codreanu, găsit în carte (p.127 129), dar pe care mi le destăinuise în var a anului 2008 la o întâlnire cu cititorii la Biblioteca din Huși, unde mi-a prezentat volumul despre presa apărută la Huși în perioada
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se putea altfel, având în vedere că posteritatea a acreditat mai cu seamă imaginea geniului solitar, care "trăia scriind" (la fel ca Lovinescu!) "acesta a fost felul prezenței sale în lume", zicea cu îndreptățire Petru Creția în "testamentul" lui de eminescolog 102. Și totuși, ce rol va fi avut amorul în creația eminesciană? De ce atribuia Lovinescu psihologiei erotice rolul esențial în geneza personalității și în procesul creației artistice? Întâi de toate se cuvine invocată, am tot spus, influența lui Freud, vizibilă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de viață ("trăită", și nu "visată"), experiență la care criticul își propusese să "asiste" doar, ca un alt "Demiurg", fără a se (mai) implica efectiv în "poveste". M-a frapat faptul că la fel vede lucrurile, peste timp, și un "eminescolog" reputat din zilele noastre precum Caius Dobrescu, care apropie poemul eminescian mai curând de genul nuvelei realist-naturaliste decât de structura basmului, eroii poemului eminescian fiind, în opinia sa, nu atât niște "măști alegorice", cum s-a spus, cât niște personaje
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
2009. Compagnon, Antoine, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2007. Costache, Iulian, Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Creția, Petru, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu, prefață de Mircea Eliade, postfață de Sorin Antohi, Editura Nemira, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Studii românești I, traducere de Corina Popescu și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1969, pp. 271-275. 85 D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Apetroaie, Editura Junimea, Iași, 1987, p. 120. 86 Idem, p. 121. 87 Idem, p. 183. 88 Idem, p. 166. 89 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994, p. 252. 90 Apud Ion Nuță, "Studiu introductiv", în vol. E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ed. cit., p. XVII. 91 Ibidem. 92 E. Lovinescu, " Mutația valorilor estetice", în op. cit., p. 359. 93 E. Lovinescu, Istoria literaturii române
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eminescu în și din cea mai nouă ediție", în op. cit., p. 176). În același sens, Petru Creția lăuda inițiativa lui Maiorescu, demonstrând că Eminescu nu ar fi fost un editor bun al propriilor sale creații (vezi Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., capitolul "Problemele editării"). 152 Povestea relatată de Mite are, nici nu-i de mirare, un caracter melodramatic-sentimental, ce impresionează inima simțitoare a poetului (copilul îl zărește pe "nenea Mihai" cum lăcrimează, neputincios), stârnind însă comentariile ironice ale îngăduitorului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
istoriei, contemporanilor săi (dar nu numai), așa cum a remarcat-o cel mai de seamă istoric al nostru Nicolae Iorga. Eminescu venea înarmat cu o concepție proprie asupra adevărului și limbii, concepție prehei deggeriană, de mare profunzime, recunoscută ca atare de eminescologi precum Rosa del Conte, Constantin Noica, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi ș.a. Enunțul arheic eminescian sună astfel: În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului"101. Și corelatul cu adevărul limbii: Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că nici data de 20 decembrie 1849, scrisă de poet, nu este corectă și de aceea a considerat valabilă data de 15 ianuarie 1850, pusă de preot, ca zi de naștere, în actul de botez 9. În aceeași vreme, alți eminescologi continuau să susțină morțiș satul Ipotești, ca loc de naștere. Ca să-i combată pe aceștia, Corneliu Botez a scos de pe actul de botez o copie, pe care Tribunalul din Botoșani i-a legalizat-o, la 27 noiembrie 1907. Pe rubrica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Botoșani, lîngă Uspenia 11. Dar actul publicat de Corneliu Botez a pecetluit și data nașterii la 15 ianuarie 1850, care vom vedea mai departe nu este cea corectă, deși ea a fost repetată în toate ocaziile, mai ales cînd unii eminescologi au căutat și argumente contra datei de 20 decembrie 1849, susținută de poet. G. Călinescu și-a arătat neîncrederea în memoria poetului. Care au fost argumentele istoricului literar? "Eminescu deținea, fără îndoială, această dată de la părinți, dar nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
li s-au dat, la repezeală, niște explicații cu totul fanteziste, referitoare la numele satului și vechimea lui, la împărțirea moșiei pe răzeși, la vechimea bisericii din Ipotești, etc., etc., care explicații, fiind greșite, pînă azi n-au fost corectate. EMINESCOLOGI PE MELEAGURI IPOTEȘTENE Cu toate că propaganda intelectualilor din Cucorăni a diminuat mult importanța pe care a avut-o Ipoteștiul, în viața și opera lui Eminescu, s-au găsit cercetători care s-au abătut și pe la Ipotești unii, după ce s-au "documentat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Române, 1998, 228 pagini). Autoarea reușește să îngemăneze studiul de tip universitar cu eseul, informația inedită cu recontextualizarea unor judecăți de valoare tabuizate de autoritatea emitenților, ce nu exclude redimensionarea sau chiar dislocarea unor locuri comune impuse de pildă, de eminescologi consacrați sau cercetători ai literaturii baroce. Am fi cel puțin ipocriți dacă am spune că cele trei capitole ale cărții: "Între "Râm" și Bizanț", "Mihai Eminescu și epoca post-kantiană", " Fenomenul Blaga și fenomenologia secolului XX", constituie o lectură accesibilă, chiar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Eminescu e preocupat îndeosebi de partea superioară a corpului feminin cu accent pe gură și sâni, după tipul lui Gheorghe din Moldova"). Nu întelegem totuși preferința dr. Nica pentru comentariile lui Eugen Barbu, după părerea noastră, în defavoarea cercetării sale de eminescolog. De pe lista denigratorilor lui Eminescu nu scapă nici Macedonski, nici Anghel Demetriescu și nici medicii A. Șunda și C. Bacaloglu. Falimentul libretului freudist, precum și al imposturii belicoase și invidioase față de personalitatea lui Eminescu, se demonstrează cu prisosință pe baza unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doar nu pentru că avea patimă pentru viața politică, ci împins numai de necesitățile vieții? Avea uri neesplicabile provenite dintr-o nepricepere absolută a curentului care împingea societatea românească spre propășirea economică (...)". În această capcană încă se află cărțile unor mari eminescologi români contemporani, care au suprasolicitat geniul poetic în defavoarea scrierilor jurnalistului Eminescu. Iar când le-au luat în seamă, le-au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
I). Cartea despărțirilor (vol II)", Editura Floare albastră, 2004; "Un an din viața lui Eminescu (martie 1881 - aprilie 1882)", Editura Floare albastră; "Cartea trecerii. Boala și moartea lui Eminescu", 2009), conturează nu numai o obsesie biobibliografică, ci și viziunea unui eminescolog ce se învederează în ritmul interior al acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
2009), conturează nu numai o obsesie biobibliografică, ci și viziunea unui eminescolog ce se învederează în ritmul interior al acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm că autorul lor se înscrie pe traseul călinescian de abordare a lui Mihai Eminescu, dinspre cercetarea episoadelor (zile, ani, luni) încă enigmatice ale vieții Poetului (a se vedea în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sau cu soluții definitive pledează pentru geniul său de editor, ce s-a delimitat totuși, dar cu eleganță, de C. Botez, I. Scurtu și chiar de G. Ibrăileanu, ca să nu mai vorbim de lecțiunea acidului I. Crețu. Jurnalul său de eminescolog este o veritabilă enciclopedie eminesciană, un opus al colocviilor cu edițiile antecesorilor și criticii săi, inclusiv cu încruntatul analist I. E. Torouțiu. Armonizarea variantelor de până la el a fost lucrarea de căpătâi a lui Perpessicius, cel ce a reușit să standardizeze
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
asumând-o, să vedem, în om și poet, exact ceea ce a fost; un individ când exuberant, când mohorât, care a iubit și a suferit din iubire, opera sa având culmile, dar și neîmplinirile inerente. Din perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și grăbit al propriului său geniu"233. Afirmația, seducătoare pentru un cititor lipsit de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea de a-și desăvârși studiile, bolile care au dus inevitabil la deces par niște motive solide, nu și suficiente. Unii eminescologi s-au întrebat de ce poetul, odată mutat la București și cu o situație materială relativ stabilă, nu a luat-o cu sine pe Veronica, pentru a-și întemeia un cămin? De ce poetul nu a fost măcar o dată tentat să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Artemis, București, 1994; 24. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicționar de simboluri, vol. al II-lea, Editura Artemis, București, 1995; 25. Cosmin, S., Hamlet după 400 de ani în "România literară", nr. 46, an 2002 (XXXV); 26. Creția, P., Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998; 27. Del Conte, R., Eminescu sau despre absolut, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990; 28. Derrida, J., Diseminarea, Editura Univers enciclopedic, București, 1997; 29. Doty, W. G., Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of Alabama Press
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
232 William G. Doty, Mythography. The Study of Myths and Rituals, University of Alabama Press, 1986, p. 24 apud Ioana Bot, Mihai Eminescu, poet național, în România literară, nr. 22/an XXXIII/2000, p. 12 233 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998, p. 260 234 Idem, pp. 235-236 235 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 103-198 236 Editorial semnat de către Ștefan Augustin Doinaș la numărul din revista Secolul XX, nr. 1-3/1997 Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acest aspect semantic, din perspectiva acestei opoziții, prezența sa tot impune o dominare a stării de întuneric sau tinzând spre întuneric (s.a.). Faptul de ordin statistic reflectă o componentă din plan semantic: drama confruntării lumină-întuneric (Irimia: 2012, 197). Dacă reputatul eminescolog și specialist în stilistică urmărea în poezie jocul umbrei, între lumină și întuneric, sugestii furnizate de statistică pentru proza antumă (și plecând de la adjectivul de proveniență participială afumați), propunem ca hotare ale parcursului nostru neculorile. Frecvența lor absolută (numărul de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Mihai Eminescu. CĂRTĂ-RESCU Mircea [1991] (2011) Eminescu: visul chimeric, București: Humanitas (Visul chimeric pentru prima ediție, București: Editura Litera). o critica arhetipală a operei eminesciene: complexele eminesciene; imaginea interioară eminesciană. CIMPOI Mihai (1995) Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologi și traducători din întreaga lume, București: Editura Eminescu. o Eminescu și Einstein. CIMPOI Mihai [2003] (2007) Esența ființei: (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Ediția a II-a revăzută, Iași: Princeps Edit (Chișinău: Editura Gunivas, pentru prima ediție). o abisul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]