702 matches
-
chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
în secolul X, cucerind Bagdadul, conducătorul lor fiind recunoscut drept sultan. După trei secole de dominație asupra Asiei, imperiul turcilor selgiucizi s-a dezmembrat în mai multe state. În fruntea unuia dintre ele, în nord-vestul Asiei Mici a fost ales emir Osman I(Othman). Acesta a cucerit teritorii de la Bizanț, inclusiv Bursa (Brusa), devenită reședința statului. De la numele lui Osman (Othman), supușii săi au luat numele de osmanlâi sau otomani, iar statul a fost denumit otoman. Mehmed II (Mahomed) (1451-1481), cel
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-a bazat mai ales pe acest mijloc pentru a-și menține puterea. Mamelucii, care numărau între 800 și 1.000 de călăreți, au fost
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-a bazat mai ales pe acest mijloc pentru a-și menține puterea. Mamelucii, care numărau între 800 și 1.000 de călăreți, au fost numiți Bahris, după cuvântul
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
o Organizație a Națiunilor Unite pentru Refugiații Palestinieni, pentru că numai sub această formă au cum să-i protejeze pe palestinieni, în țările respective. Deci în Kuweit în niciun caz nu se poate juca. Dacă ești ziarist și scrii ceva despre emirul Kuweitului, poți să fi și parlamentar, esti exclus imediat din parlament, ți se ia imunitatea și poți să primești între 3 și 5 ani de închisoare. Ai tradus piesă, ai venit la toate reprezentațiile, ai participat la discuții. Ce te-
„Povestea mea putea fi spusă de altcineva” () [Corola-website/Science/295728_a_297057]
-
avut foarte numeroase expoziții personale și de grup. Operele sale se găsesc în colecții publice din Franța, Belgia și în alte țări. Creațiile sale au fost achiziționate, între altele, de Hermès, o colecție de bijuterii pentru Christian Lacroix, opere pentru emirul Qatarului, etc. Posturile de televiziune franceze France 3 și TF1 au realizat documentare despre Alain Girel.
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
și epuizate de lungul marș, sunt masacrate de Kilij Arslan. Raymond nu abandonează ideea și în aprilie anul următor ajunge în apropiere de Tripoli unde dă o luptă, soldată cu o stralucită victorie, împotriva trupelor unite ale lui Banu Ammars, emirul de Tripoli și emirilor de Homs și Damasc. Victoria, pe moment, nu îi poate oferi mai mult decât un tribut însemnat și o reputație imensă căci cu cei 300 de cavaleri cu care venise nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
marș, sunt masacrate de Kilij Arslan. Raymond nu abandonează ideea și în aprilie anul următor ajunge în apropiere de Tripoli unde dă o luptă, soldată cu o stralucită victorie, împotriva trupelor unite ale lui Banu Ammars, emirul de Tripoli și emirilor de Homs și Damasc. Victoria, pe moment, nu îi poate oferi mai mult decât un tribut însemnat și o reputație imensă căci cu cei 300 de cavaleri cu care venise nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul următor mai face o
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
său Șișman, unul din fiii lui Mihail Asan al III-lea, amenințând guvernul bizantin cu războiul. Demonstrația de forță a lui Ioan Alexandru a avut însă efecte nedorite, întrucât bizantinii i-au înțeles intențiile și au trimis pe aliatul lor, emirul turc al Izmirului, Umur Beg. Debarcând în Delta Dunării, turcii lui Umur Beg au jefuit regiunile rurale și au atacat orașele bulgărești din apropiere. Forțat să își limiteze revendicările, Ioan Alexandru a invadat din nou Imperiul Bizantin la sfârșitul anului
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
implementării sistemului dhimmi. Anumiți factori au permis maronitilor să scape de condițiile care erau comune pentru alți creștini. Puterea aparte a maronitilor a fost abilitatea lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
de condițiile care erau comune pentru alți creștini. Puterea aparte a maronitilor a fost abilitatea lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare comunitate erau responsabile pentru colectarea taxelor în schimbul puterii locale prin influența lor asupra emirului. Odată cu secolul al XIX-lea, sistemul feudal începea să se dezintegreze. Căderea emiratului în 1840 după exilul lui Bashir al-Shibabi II a lăsat un gol politic, pe care autoritățile otomane au încercat să îl umple. Zona a fost împărțită în
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească ia
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
dovedește a fi cea mai potrivită căci Josselin devine recunoscător mai vechiului său rival, iar domnia sa în comitat marchează perioada de înflorire și expansiune maximă a acestei formațiuni statale creștine. În 1122, în urma unor lupte este făcut prizonier de către Timurtaș, emirul Artukid. Pentru a fi eliberat sunt făcute mai multe tentative (într-una dintre ele însuși Balduin al II-lea de Bourg este luat prizonier), cea reușită fiind cea din 1124 făcută de un grup de 50 de armeni care au
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
au luat cu asalt fortăreața în care era captiv, sacrificându-se pentru eliberarea eroului care adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a pornit imediat să asedieze fortăreața Kaisun. Aflat pe patul de moarte, Josselin cere fiului său, viitorul conte al Edessei, să meargă în fruntea oștilor pentru a despresura fortăreața, iar, refuzat de acesta, în ciuda rănii și
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
ibn Ali ibn Hussein al-Hashimi sau Abdul Ilah (în arabă: عبد الإله بن علي بن حسين الهاشمي 14 noiembrie 1913 - 14 iulie 1958) a fost un prinț (emir) arab din familia Hașemită din Hidjaz , regent al Irakului între 4 aprilie 1939 - 23 mai 1953, în timpul copilăriei regelui Faisal al II-lea. Din anul 1943 a deținut titlul de Prinț moștenitor al Irakului, reconfirmat în 1953. a deținut și
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
era fratele mai mare al regelui Faisal I al Irakului, și al reginei Aliya bint Ali, vărul primar și în acelaș timp cumnatul regelui Ghazi I al Irakului. Familia sa a fugit din Hidjaz, când Abd al Aziz Ibn Saud, emirul Nedjdului a cucerit regatul tatălui său și i-a luat titlul. Abd al-Ilah a studiat vreme de trei ani la Colegiul Victoria din Alexandria, în Egipt. Când în Irak regele Ghazi I, a murit într un accident de automobil, Abd
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
limiteze influența lui Nuri as-Said. În 1943 a reușit să obțină pentru rege și regent prerogativa de a demite pe prim miniștri. Nuri as-Said a încercat din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat de funcția sa de către ofițeri naționaliști pro-germani (din asa
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
obțină pentru rege și regent prerogativa de a demite pe prim miniștri. Nuri as-Said a încercat din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat de funcția sa de către ofițeri naționaliști pro-germani (din asa numitul „Pătrat de aur”, sau „Cei Șapte”) și fostul prim
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era un verișor mai în vârstă și foarte evlavios, al regelui Faisal. Regentul detronat și fostul premier Nuri as Said s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă împotriva rebelilor irakieni. La 26 mai, ziarul New York Times a relatat că Abd al-Ilah a chemat la rezistență pe toți conducătorii tribali și religioși arabi împotriva
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
ministru al regatului și custode al locurilor sfinte ale islamului de la Mecca și Medina. S-a urcat pe tron la 23 ianuarie 2015, în urma decesului fratelui său,în vârstă de 90 ani, regele Abdullah bin Abdulaziz al-Saud. În anul 2011 emirul Salman a fost numit ministru al apărării al regatului. iar din anul 2012 era prințul moștenitor. Salman este al 32-lea copil al fondatorului Arabiei Saudite, regele Abd al-Aziz Ibn Saud, și al șaselea fiu al soției acestuia, Hassa Bint
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]