23,120 matches
-
tragica simplitate, fie a "punerii în fiare"a unui fost dregător, bănuit de uneltiri împotriva stăpânirii, fie a retezării, cu o mișcare iute de iatagan, a capului unui tânăr pentru vina de a-i fi scăpat din ceașca tremurată de emoție, stropi de cafea pe feregeaua pașei. În această monografie, totul decurge din ritualul tipic vieții care, privită de la distanța timpului nostru prin pana lui Ion Ghica, pare o comedie polifonic compusă, ca o cantată. În cazul de față, instrumentele diferite
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
neașteptată, dată fiind vârsta sa foarte înaintată, 85 de ani, dar și efectele paralizante, după cum s-a dovedit, ale nobelizării (deși în cazul lui Bellow aceasta s-a produs demult, în 1976). În atari condiții, Ravelstein a fost primit cu emoție și chiar cu entuziasm, fiind considerat în cronici "mai mult un miracol și mai puțin un roman". Bellow a fost asemănat, din acest motiv al longevității creatoare, cu Lev Tolstoi și cu Thomas Mann. În ediție românească, romanul se bucură
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
vin să ne reamintească că întâmplările de pe scenă au la origine un text shakespearian. Tehnica profesională și dăruirea actorilor sunt incontestabile. Dar, deși am admirat în permanență respectiva tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să cunosc emoția două seri mai târziu, văzând Othello?! în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca", spectacol ce-i are în rolurile principale pe Constantin Chiriac (Othello), Virgil Flonda
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
ne reamintească că întâmplările de pe scenă au la origine un text shakespearian. Tehnica profesională și dăruirea actorilor sunt incontestabile. Dar, deși am admirat în permanență respectiva tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să cunosc emoția două seri mai târziu, văzând Othello?! în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca", spectacol ce-i are în rolurile principale pe Constantin Chiriac (Othello), Virgil Flonda (Iago) și
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
profesională și dăruirea actorilor sunt incontestabile. Dar, deși am admirat în permanență respectiva tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să cunosc emoția două seri mai târziu, văzând Othello?! în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca", spectacol ce-i are în rolurile principale pe Constantin Chiriac (Othello), Virgil Flonda (Iago) și Anca Florea (Desdemona). Și de data aceasta înțelegi că pentru Zholdak, teatrul este
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
ni se înfățișează imediat o poveste cu personaje, din genul celor nerecomandate sub 15 ani: " Criticul este un profesionist, este un fel de prostituată, o demimondenă, dacă vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-a cîștigat într-o anumită parte
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
în romanele dumneavoastră. C.T.: Da. Presupun că eu, ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
a făcut un infarct miocardic și totul s-a sfîrșit. A doua zi, Irinel Liciu, soția Poetului, cea mai mare balerină română a tuturor timpurilor, s-a sinucis. Scriu aceste rînduri sub stare de șoc. Și, ca să nu se vadă emoția, mă refugiez în istorie literară. Șt. Aug. Doinaș aparține de mult istoriei literaturii române. De aici înainte, exclusiv. Poate fi, așadar, privit prin această prismă, cu seninătate și liniște. Moartea ne dă tuturor acest drept. A debutat, ca poet, în
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
16 personaje celebre își dezvăluie misterioasele identități. Capitolul intitulat "într-o femeie se ascunde întotdeauna o alta", dezvăluie "originile" doamnei Bovary: istoria Delphinei Delamare, infidelă soție de medic din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și pasiune" se mărită cu primul venit, își vede ambițiile spulberate, apoi se sinucide. Pe de altă parte, îndrăgostit de Louise Colet, poetă pasională și "carnală", Flaubert cunoaște alcătuirea spirituală a Emmei Bovary. Louise e ardentă, posesivă. Dar "cei doi
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
română (cu o clară preferință, sociologic determinată, pentru forma feminină), desemnează în primul rînd actorii sau personajele din telenovele - "ar trebui să fac ceva cu bretonul meu... că arăt ca nu știu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliștii au aflat cu emoție că frumușica telenovelistă a încercat să învețe un cântec în românește, dar n-a reușit" (Cotidianul = C, arhivă 12-18.03.2001) - sau pe spectatorii pasionați de respectivul gen: "Dacă ai ghinionul să nimerești într-un birou de "telenoveliste", te-ai
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
e aceea în care cetățenii nu sînt decît niște furnizori de opinie pentru sondaje, niște consumatori stimulați", "pe scurt, dictatura flască a unei libertăți bine supravegheate, cea a culturii de masă, gradul zero al gîndirii, al meditației și contemplației, al emoției și iubirii". Principiul esențial al lumii de azi îl constituie economicul, argumentează autorul, și lui i se subordonează pînă și obiectele de artă (devenite mărfuri și evaluate în funcție de valoarea lor pe piață) sau chiar revoltele, devenite revolte pentru mai mult
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
cologne desfășurat în această primăvară la Köln, am descoperit printre autorii invitați și numele lui Alain Robbe-Grillet, vitalul și venerabilul papă - cum i se spune aici în Germania - al Noului Roman Francez. Într-un prim moment, am fost cuprinsă de emoție. Din perspectivă jurnalistică, emoția (vecină cu orgoliul) era comparabilă cu cea pe care o încearcă un vînător atunci cînd știe că se întîlnește cu ocazia de a obține o pradă rară. Acest neastîmpăr era însă dublat și de conștiința expunerii
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
primăvară la Köln, am descoperit printre autorii invitați și numele lui Alain Robbe-Grillet, vitalul și venerabilul papă - cum i se spune aici în Germania - al Noului Roman Francez. Într-un prim moment, am fost cuprinsă de emoție. Din perspectivă jurnalistică, emoția (vecină cu orgoliul) era comparabilă cu cea pe care o încearcă un vînător atunci cînd știe că se întîlnește cu ocazia de a obține o pradă rară. Acest neastîmpăr era însă dublat și de conștiința expunerii la un risc major
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf. Les cahiers du chemin, nr. 29, 15 ian. 1977, reluat în Dits et ecrits
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
De-abia se putea distinge un picior sau un sân, că dorința era ațâțată și confidențele se porneau. Totala separare a bărbaților de femei făcea mai arzătoare impulsurile noastre stângace. Chiar și acum, când îmi vin în minte primele mele emoții sexuale, mi se pare că simt miros de pânzeturi. La San Sebastian, când aveam treisprezece sau paisprezece ani, cabinele de baie ne ofereau un alt mijloc de informație. Cabinele erau despărțite de un perete, astfel încât era ușor să intri într-
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni. Apoi am luat parte la ea de nenumărate ori; până acum câțiva ani, mulți prieteni cu care am împărtășit-o au fost la fel de
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de tobe, sosite special din Calanda. Printre invitați se numărau prieteni ca Julio Alejandro, Fernando Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta, comparabilă uneori cu cea generată de muzică. Ea se datorează desigur pulsațiilor unui ritm secret care ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat un scurt-metraj, Les tambours de Calande
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel care bate, oficial, toba) care iese
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Ea satisface perversitatea gustului pentru secretele de alcov și intrigile posterior dezvăluite, gust de „voyeur”. După-amiaza irlandeză îmi lasă un gust amar: de ce Brook face acest spectacol? Pentru a-i da un rol soției abandonate ce trebuie consolată? De ce? De ce? Emoția scrisorilor olandeze se convertește în decepție a scrisorilor cehoviene pe care în cîteva zile le voi vedea, jucate de Michel Piccoli et Natasha Parry, la Bouffes du Nord. Soarele apune, seara vine, ca în actul II din Livada cu vișini
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș transilvan fericită că pe lângă recunoașterea oficială va beneficia și de-un spor la salar. Îl binemerita: muncise, avusese emoții, cheltuise pentru cărțile din bibliografie, făcuse câteva drumuri la Timișoara, achitase din buzunarul propriu biletul de tren și cazarea, suferise de căldură și rezistase încercării unor derbedei de-a o viola chiar sub ochii conductorului. Probabil că, alături de ceilalți concurenți
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
moment de teatru mare. Agafia Tihonovna, fată bătrînă și de măritat a fost “dirijată” să-l aleagă pe Ivan Kuzmici Podkolesin, funcționar. Eu l-am “ales”, de bunăvoie și nesilită de nimeni, pe Baltazar Baltazarovici Jevakin, marinarul lui Victor Rebengiuc. Emoția care bîntuie neîncetat pe scena sălii “Izvor” este însoțită de farmecul actorilor. Totul este studiat minuțios, este descoperit împreună, elaborat, sudat, asumat, este savurat în repetiții și dăruit pe scenă, în timpul reprezentației. Fiecare personaj este rezultatul unei analize înfăptuită cu
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
o mistifică, uneori. “Dacă vrei să faci ceva, faci!” - Prima zi de școală cum v-o amintiți ? - Eram un... copchil de 7 ani. Vezi, e destul de greu să-mi mai aduc aminte de prima zi de școală, dacă am avut emoții sau nu. Dar cu siguranță că primii pași au fost făcuți cu sfială. Copilăria a fost frumoasă. Unele probleme au fost ușor de depășit. Altele, însă, mai greu. - Printre cele din urmă, probabil și momentele Primului Război Mondial. - Mie războiul mi-a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Cazaban sau Petre Jitaru. Alții au devenit profesori, doctori, ingineri. Iar alții s-au diluat în atmosfera împrăștiată a împrejurărilor. - Ați urmat, apoi, Academia de Belle Arte din București. - Când am ajuns la București, a fost un moment de mare emoție. Era o ocupație mai deosebită, cea pe care mi-o alesesem. În primii ani am avut momente de mare îndoială. Cunoșteam cât de cât operele marilor artiști și mă întrebam dacă voi reuși să mă apropii vreodată de ei, dacă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ce fel talentul ei special a depășit corsetul condiției de “interpret”, de instrument, devenind un colaborator cu o contribuție fundamentală într-un demers creator depășind poziția rolului principal dintr-o distribuție. A împlinit, de curând, 90 de ani și toate emoțiile și certurile au rămas în trecut. Când îi asculți clopoțeii din voce, înțelegi cât de mult îi datorează cei care n-au văzut-o niciodată.
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]