148 matches
-
poziția la care se urmărește să se ajungă să colapseze fie într-o formă de platonism, fie într-o concepție naivă care identifică matematica cu fizica. Propunerea mea, pentru a evita aceste probleme, este aceea de a combina o viziune empiristă în filosofia matematicii cu o formă ontologică de realism structural. Am văzut în secțiunea 5.2.1. că realiștii structurali au nevoie, pentru a-și susține poziția, de un răspuns la problema aplicabilității. Problema e că nu pot accepta orice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ajuta în acest sens un eventual răspuns, de exemplu al nominaliștilor. De fapt, este greu de văzut cum l-ar putea ajuta orice alt răspuns care nu leagă, într-un fel sau altul, matematica de structura lumii. Adoptarea unei viziuni empiriste în filosofia matematicii l-ar ajuta pe realistul structural să găsească un răspuns potrivit la problema aplicabilității. Dar nu numai realistul structural are de câștigat de aici, ci și empiristul, deoarece se poate folosi de considerațiile realistului structural pentru a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dezvoltarea matematicii. 5.2.3. Implicații ale acestei concepții Dacă se acceptă ce am spus în secțiunea precedentă, atunci trebuie să se accepte și următoarele consecințe care decurg din adoptarea viziunii propuse acolo. Am în vedere aici implicațiile unei viziuni empiriste asupra celor două probleme discutate în primul capitol. În primul rând, este clar că nu mai poate fi vorba despre un statut special al matematicii: cunoașterea matematică este failibilă. În al doilea rând, nu mai are sens să se vorbească
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de le défi de Wigner et Steiner et du problème de la coordination qui apparaît au positivistes logiques suivie d'un argument en faveur de l'idée que la seule façon de répondre à ce problème serait d'adopter une doctrine empiriste dans la philosophie des mathématiques. Le livre est divisé en cinq chapitres: les trois premiers chapitres sont conçus comme une carte de la façon dont le problème de l'applicabilité a été vu au fil du temps, mais, comme le présent
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de leurs positions. Dans le cinquième chapitre, l'auteur tente d'esquisser une réponse au problème de l'applicabilité. Il fait valoir que le seul espoir de répondre à ce problème, c'est que de nous mettre sur une position empiriste. Pour être complète, une position empiriste dans la philosophie des mathématiques doit être complétée par une présentation de ces aspects du monde que les peines mathématiques "représente". Pour résoudre ce problème, l'auteur associe le point de vue empiriste avec
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
chapitre, l'auteur tente d'esquisser une réponse au problème de l'applicabilité. Il fait valoir que le seul espoir de répondre à ce problème, c'est que de nous mettre sur une position empiriste. Pour être complète, une position empiriste dans la philosophie des mathématiques doit être complétée par une présentation de ces aspects du monde que les peines mathématiques "représente". Pour résoudre ce problème, l'auteur associe le point de vue empiriste avec un réalisme structurel dans la philosophie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
position empiriste. Pour être complète, une position empiriste dans la philosophie des mathématiques doit être complétée par une présentation de ces aspects du monde que les peines mathématiques "représente". Pour résoudre ce problème, l'auteur associe le point de vue empiriste avec un réalisme structurel dans la philosophie des sciences. On peut distinguer deux conséquences qui peuvent être tirées de cette manière de résoudre le problème d'applicabilité. Tout d'abord, il est clair que nous ne pouvons plus parler d
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
unor anumite construcții în spațiu, iar convingerea noastră intuitivă că acele construcții sunt posibile derivă din experiențele amintite. (DiSalle 2006a). 58 În engleză, termenul este "differentiable manifolds". 59 Se consideră, de asemenea, că și Gauss ar fi avut o concepție empiristă cu privire la geometrie. 60 Acest paragraf justifică oarecum afirmația făcută la începutul acestei secțiuni cu privire la importanța pe care a avut-o teoria relativității generalizate în raport cu concepția asupra matematicii a pozitiviștilor logici. 61 Astfel, ei "au susținut o poziție în întregime nouă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
s? studieze �n Statele Unite �ncep�nd cu 1932 gra?ie unei burse Rockefeller, s-a instalat definitiv aici �n 1935. Mai �nt�i a ocupat un post la Universitatea din Newark, apoi a devenit rapid liderul principal al tradi?iei empiriste ?i cantitative dezvoltate la Columbia unde a fost numit profesor �n 1940, �n acela?i timp cu Merton. El s-a dedicat codific?rîi procedurilor metodologice ale anchetei, elabor?rîi tehnicilor de culegere ?i de analiz? a datelor (panel, analiza
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i va afla principalul inspirator: C. Wright Mills. Originea universitar? periferic? (Wisconsin) a acestui sociolog (mort prematur �n 1962) �l autorizeaz?, f?r? �ndoial?, s? �nfrunte un establishment c?ruia �i stigmatizeaz? ?i teoretiz?rile sistematice (de la Harvard) ?i practicile empiriste (de la Columbia), denun?�ndu-le ezoterismul ?i falsă neutralitate ideologic?. Mills cheam? la punerea �n act a �imagina?iei sociologice� (1959) care articuleaz? �ncerc?rile personale� tr?ițe �n realitatea cotidian? ?i �mizele colective ale structurii sociale�, a?a cum o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
considerabil din partea marilor funda?îi americane ?i de sus?inerea guvernului federal, �nainte de toate pentru dezvoltarea cercet?rîi empirice. Prin această erau completate politic finalit??ile economice ale planului Marshall al c?rui interven?ionism viza ?i �substituirea demersurilor empiriste ra?ionale �n locul tradi?iilor �ideologice� ale europenilor ?i �n locul demersurilor globalizante, iar prin această, �nt?rirea propensiunii pragmatismului ?i explorarea posibilit??ilor de compromis �ntre for?ele sociale opuse�, ceea ce, pe termen lung, ar fi trebuit s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de teren nu s�nt adesea dec�ț generaliz?ri empirice greu integrabile �n cunoa?terile deja constituite � contrar credo-ului �incrementalist� ce consideră acumularea datelor o cale privilegiat? de extindere a cunoa?terii (Turner, �n [52]). �n plus, obsesia empirist? induce multe efecte perverse cum ar fi: construc?ia nominalist? a �faptelor� a c?ror specificitate, chiar dac? exist?, adesea rezult? din metodele cu care s�nt observate ?i analizate; identificarea ?tiin?ificit??îi ?i a valorii cognitive a rezultatelor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
inteligența umană nu înseamnă doar simple percepții, ci ea semnifică o procesualitate în urma căreia rezultă idei abstracte sau combinații de idei variate. În concluzie, inteligența umană se poate dezvolta numai dacă este stimulată de impresiile sau percepțiile lumii externe. Filosoful empirist considera că nu există idei înnăscute, că la naștere intelectul este o ,tabula rasa, conchizând că ,,nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaște sunt ceea ce sunt, buni sau răi, utili sau inutili, datorită educației pe care au primit-o
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
1935), Unitatea vieții sufletești. Problema întregului în psihologie în raporturile ei cu educația (1934). Ingeniosul pedagog susținea un sistem de predare-învățare bazat pe intuiție, printr-o ,,ridicare” continuă a elevului din abstractul noțiunilor și ideilor transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
expansiune ca stat multinațional, se bucură de vitalitatea extraordinară a oricărui Început și a amestecului de rase. Ei nu au filosofie - mă rog, Încă n-au filosofie! - comparabilă chiar și cu vîrfurile de mâna a doua ale filosofiei europene, post-carteziene, empiriste sau romantice germane - nu vorbim de Greci, ei, presocraticii și cei care urmează plutesc deasupra tuturor și ființează ca principiile eterne a tot „ce va veni!” -, și nu au nici modele artistice sau literare comparabile cu cele europene; nu, să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
metode care considera contactul nemijlocit cu lucrurile sau cu imaginile acestora ca hotărîtor pentru procesul învățării. De aici și prețuirea de care s-au bucurat J. H. Pestalozzi și A. W. Diesterweg. Această metodă se întemeia pe psihologia și epistemologia empiristă care făcea din imagine elementul fundamental al procesului de cunoaștere. Din percepție se forma reprezentarea, iar din aceasta, printr-un dublu proces de abstractizare și generalizare se constituia noțiunea. Este adevărat, intuiției i se adăuga conversația euristică; ideea de activitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cadentismului și simbolismului precum și altor „-isme” mai puțin prestigioase. Cu privire la opera lui Stendhal și a diferitelor niveluri de conștiință care se reflectă în operă, Jean Starobinski realizează distincția între senzații și per‑ cepții în funcție de arbitrajul conștiinței, temă privilegiată a filozofiei empiriste : „La sensation, qui appartient à la vie du corps, ou qui du moins ne dépasse pas un certain champs de conscience obscure, est donnée dans l’immédiat. La perception, au contraire, organise la sensation en con- science claire, lui donne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu mai sunt referințele presupuse sau speculate ale unui singur mit, receptat în conținutul său, ci operațiile logice majore, inconștiente, care caracterizează un întreg corpus de mituri: numai ele sunt semnificative semiologic, antropologic, sociologic etc. Opunîndu-se substanțialismului universalist sau funcționalismului empirist, Claude Levi-Strauss nu încearcă să învioreze slaba lumină pe 42 care contextul social al societăților arhaice o aruncă asupra miturilor, ci le studiază independent de condițiile existenței și comunicării lor, ca pe un cod, așa cum școala fonologică a structuralismului lingvistic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
i-au fost publicate lucrarile: "Autobiography", "Nature", "Utility of Religion" (1873); "Theism" (1874) și "Dissertations and Discussions", volumul IV (1875). Mill a fost o personalitate multilaterală: a scris tratate de economie și logică, a dezvoltat filosofia utilitaristă și filonul tradiției empiriste engleze și a fost cel mai important dintre liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator înfocat al scrierilor lui Auguste Comte chiar înainte de a-l întâlni personal. A început prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie. Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne. În câmpul cunoașterii, el este întemeietorul empirismului. Fără a fi inițiat în gândirea empiristă modernă, asemenea lui Thomas Hobbes și Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism. Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
enciclopedic; Kant se interesează de tot: frumosul, știința, politica, Revoluția franceză, dreptul, cutremurul de la Lisabona și maladiile cerebrale. Va preda, de altfel, în aproape toate disciplinele. Așa cum o va spune în "Prolegomene", a fost deșteptat din "somnul dogmatic" de lectura empiristului Hume. Va analiza operele lui Newton, Hume și mai ales Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, îl aduc pe "drumul drept" și îi provoacă o "revoluție în reflecție". Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se află în experiență
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Flew, expresiile au fost introduse pentru prima dată în perioada scolasticii târzii ca traduceri pentru doi termeni tehnici din teoria artistotelica a cunoașterii. Immanuel Kant, filosof german al secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă că ea provine întreagă din experienta”. Caracteriza cunoașterea a priori drept transcendentală, în timp ce cunoașterea empirică era bazată pe experiență.„Caci s-ar putea prea bine ca
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă de stat monarhia condusă de un monarh luminat. Dacă în Franța, sub influența lui Locke, Hume, Newton, filozofia luminilor a dobândit un caracter empirist, naturalist și social, în Germania, sub influența lui Leibniz, aceasta va avea un caracter raționalist, dar marcat de evaziuni mistico-religioase. Iluminismul german va genera ulterior mișcarea literară antifeudală "Furtună și avânt", condusă de Herder. Și contextul social-istoric era diferit în
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]