330 matches
-
pentru evoluția democrației creștine au fost opțiunile lui Leon al XIII-lea, care, continuînd politica papei Pius al IX-lea, încerca să scoată Biserica din situația de citadelă asediată, iar pe preoți din sacristii. La puțin timp după alegerea sa, enciclica Aeterni Patris oferea un proiect de societate creștină aflat în contrast cu idealurile liberalismului și socialismului și care demonstra voința papei de a dialoga cu societatea pentru a o creștina. Leon al XIII-lea nu recunoștea originea creștină a democrației și respingea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
existat o tentativă similară în Spania, în 1881, condusă de deputatul Pidal y Mon, care prin fondarea Uniunii Catolice a provocat dezbateri aprinse în cadrul catolicismului, minat de problema dinastică, precum și o intervenție a papei. Acesta din urmă a dat o enciclică (Cum multa, 8 decembrie 1882) care să clarifice situația din Spania, recuzînd confuzia religie/ politică. Pragmatismul este deci principala caracteristică a poziției pontificale. De asemenea, nu trebuie uitate contradicțiile și evoluțiile în cadrul regimului de durată al lui Leon al XIII
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
demonstrează preocuparea Bisericii catolice de a evita înlocuirea religiosului cu politicul. Orientarea spre politică a fost blocată mai ales spre sfîrșitul regimului lui Leon al XIII-lea și sub papa Pius al X-lea (1903-1914) printr-o serie de texte: enciclica Graves de communi (18 ianuarie 1901), Instrucțiuni asupra Acțiunii Populare Creștine sau Creștin-democrate din Italia, făcute publice de Congregația Sfîntă a Afacerilor Ecleziastice Extraordinare din 27 ianuarie 1902, motu proprio al papei Pius al X-lea privind Acțiunea Populară Creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceleia de partid și la sfera socialului opusă politicului. Leon al XIII-lea, numind-o "benefica in populum actio christiana", revenea la opțiunea sa inițială de creștinare a societății și punea capăt ambiguităților politico-religioase. Ar fi condamnabil, spunea el în enciclica din 1901, să deturnăm termenul de "democrație creștină" de la primul său înțeles pentru a-i da un sens politic. Fără îndoială, democrația-creștină, conform etimologiei însăși a cuvîntului și folosirii lui de către filosofi, indică regimul popular; dar, în circumstanțele actuale, nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-lea se folosește de hotărîrea lui de a lichida doctrinele moderniste (...) pentru a înmormînta definitiv încercările de a pune în discuție privilegiul rezervat creștinătății medievale de a stabili relațiile Bisericii cu progresul societății"8. Modernismul avea să fie condamnat prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în evidență prin absența unui partid catolic puternic. În această țară unde șocul Revoluției (și al decreștinării revoluționare) fusese foarte dur, unde se instala o laicitate militantă, o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
angajament din ce în ce mai puternic în viața politică. Era perioada cînd politica puternic anticlericală a lui Émile Combes și separarea Bisericii și a statului trezeau antagonisme, în timp ce Pius al X-lea făcea o prioritate din lupta împotriva influenței ideilor moderne asupra credinței. Enciclica Pascendi (8 septembrie 1907), precedată de decretul Lamentabili din iulie, condamna modernismul; Revista La Quinzaine, care simpatizase cu acest curent de idei, a trebuit să dispară, operele lui Lucien Laberthonnière au fost puse la index, iar ierarhiei Bisericii i s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
propunînd înlocuirea asociațiilor mixte patroni/muncitori cu organizații separate. După Rerum novarum, ea a interpretat în acest sens cuvîntul pontifical, fiind de părere că muncitorii trebuie să se apere ei înșiși. În februarie 1891, în urma acestor Congrese și înainte de apariția enciclicei, a fost fondată Liga Democratică belgiană de către Georges Helleputte. Ultramontan, el era membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în 1875 de economistul Charles Périn, care, inițial, fusese adeptul curentului politic intransigent al Tinerei Drepte, în numele căreia fusese ales deputat în 1889
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a proteja depositium Fidei de atacurile modernismului, a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost organizată și controlată la sînge de Biserică, singura capabilă să readucă totul în spiritul lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în spiritul lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să se prezinte la alegerile din 1909 și din 1913, grație pactului Gentiloni (după numele președintelui Uniunii Electorale, Ottorino Gentiloni), veritabilă alianță cu liberalii, al cărei scop era limitarea progreselor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905). Catolicii erau grupați de acum încolo în cele trei "Uniuni": Uniunea Populară, Uniunea Economică și Socială și Uniunea Electorală, aceasta din urmă anunțînd pregătirea revenirii catolicilor în viața politică. Enciclica, confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să se prezinte la alegerile din 1909 și din 1913, grație pactului Gentiloni (după numele președintelui Uniunii Electorale, Ottorino Gentiloni), veritabilă alianță cu liberalii, al cărei scop era limitarea progreselor socialiștilor. Clerico-moderantismul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
față de Biserică. Or, Murri, care favorizase, încă de pe timpul Acțiunii, crearea fasci-ului pe teritoriul Italiei, a fondat în 1905, la Bologna, o mișcare națională, Liga Democratică Națională, situîndu-se astfel contra curentului. Aventura nu a durat mult: la 28 iulie 1906, enciclica Pieni l'animo a interzis clericilor să adere la aceasta; Murri a fost suspendat în 1907 și excomunicat în 1909, după ce fusese ales deputat al Romagnei. Această evoluție confirmă faptul că nici o soluție nu era posibilă în afara magisteriului. Pentru creștin-democrați
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
erau suspectați de Vatican, acesta din urmă fiind acuzat de modernism. Deschiderea interconfesională a avut totuși loc în plan sindical prin formarea, în 1899, a sindicatelor creștine, Christliche Gewerkschaften. În 1912, Pius al X-lea a acceptat participarea muncitorilor catolici (enciclica Singulari quadam, 24 septembrie 1912), cu condiția să aibă alături o asociație muncitorească catolică, Arbeitervereine, însărcinată cu atragerea membrilor, ceea ce nu i-a împiedicat pe integriști să protesteze. Acest partid catolic, puțin ultramontan, era un partid german. Integrînd mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ridicarea nivelului de trai al popoarelor subdezvoltate ca datorie a solidarității internaționale și ca cerință pentru a menține pacea în lume, necesitatea unei acțiuni la scară mondială pentru a atenua dezechilibrele între populații și resurse 5. Asemenea reflecții extrase din enciclice se regăsesc la oameni ca Amintore Fanfani, Paolo Emilio Taviani, Pasquale Saraceno, ale căror responsabilități, în Italia, au fost excepționale după 1950. Un aport esențial l-a avut și curentul protestant, care respinge ideea de magisteriu social venind dinspre Roma
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Pius al XI-lea, care condamnau practicile totalitare (Non abbiamo bisogno în 1931; Mit brennender Sorge și Divini redemptoris în 1937), aminteau de respectul datorat omului, în schimb nu găsim referințe la democrație, nici chiar în Summi pontificatus, prima enciclică a lui Pius al XII-lea din octombrie 1939. A trebuit să se aștepte mesajele radiodifuzate de Crăciun din 1942 și 1944 pentru a vedea democrația așezată pe principiile sociale și morale creștine, prezentată ca fiind cel mai bun mijloc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni Patris. Nu problema dificultății răspîndirii și înfloririi acesteia în secolul al XIX-lea, a afirmării prin Leon al XIII-lea și răspîndirii în cadrul seminariilor este importantă aici, ci importanța lecturii politice a Sumei teologice a Sfîntului Toma
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era deci suspect și nu-i putea uni pe catolici. Catastrofa primului război mondial, mesajele lui Benedict al XV-lea, condamnarea fără drept de apel a "masacrului inutil", apelurile lui Pius al XI-lea pentru menținerea păcii, condamnarea "naționalismului nemoderat" (enciclica Ubi arcano, 23 decembrie 1922), au contribuit la evoluarea spirituală. Marc Sangnier, apropiat al lui Pius al XI-lea, dezvolta în mesajele sale o acțiune pacifistă și susținea ideea unei reconcilieri între foștii beligeranți. Acest profet al apropierii franco-germane susținuse
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Mater et magistra, "problema cea mai importantă a epocii noastre". Acesta din urmă preconiza, în Pacem in terris, stabilirea raporturilor internaționale fondate pe dreptate și solidaritate. Paul al VI-lea a dat în 1967 prin Populorum progressio, o dimensiune planetară enciclicii Rerum novarum: după 1891 "problema socială a devenit mondială" și chema la "dreptate socială între națiuni". Această enciclică, care se bazează pe reflecțiile părintelui Lebret, critica economia liberală: "O economie a schimbului nu se mai poate sprijini doar pe legea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stabilirea raporturilor internaționale fondate pe dreptate și solidaritate. Paul al VI-lea a dat în 1967 prin Populorum progressio, o dimensiune planetară enciclicii Rerum novarum: după 1891 "problema socială a devenit mondială" și chema la "dreptate socială între națiuni". Această enciclică, care se bazează pe reflecțiile părintelui Lebret, critica economia liberală: "O economie a schimbului nu se mai poate sprijini doar pe legea liberei concurențe, care generează adesea ea însăși o dictatură economică. Libertatea schimbului nu este echitabilă decît dacă se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poate sprijini doar pe legea liberei concurențe, care generează adesea ea însăși o dictatură economică. Libertatea schimbului nu este echitabilă decît dacă se supune exigențelor justiției sociale". Discursul lui Ioan Paul al II-lea, în timpul călătoriilor prin lume sau în enciclicele sale, nu diferă prea mult, fie că este vorba de Redemptor hominis (1979), unde punea în discuție problema structurilor economice mondiale "care fac să se extindă neîncetat zonele de mizerie și, prin aceasta, angoasa, frustrarea și amărăciunea", fie de Dives
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să-și asume responsabilitățile. După "oribilul măcel", "masacrul inutil" după expresia papei Benedict al XV-lea, catolicii trebuiau să se angajeze în refacerea societăților devastate și să restabilească relațiile internaționale pe baza principiului creștin al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost astfel determinantă în evoluția democrației creștine. Atenția deosebită acordată de papa Pius al X-lea riscurilor reale sau presupuse ale descătușării creștin-democraților și deviațiile integriste ale pontificatului său nu se mai regăsesc la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din primii ani ai pontificatului, de o scrisoare adresată de cardinalul Gasparri episcopilor italieni, la 2 octombrie 1922 (Sfîntul Scaun, spunea el, "a fost și va rămîne întotdeauna străin de Partidul Popular și de orice partid politic") și de prima enciclică a domniei lui, Ubi arcano Dei (23 decembrie 1922), care sublinia grija Papei de a se sprijini în special pe o Acțiune Catolică reorganizată și concepută ca o armată de luptă. Scrisoarea sa către episcopatul Lituaniei, Peculiari quadam (24 iunie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
februarie 1934, ceea ce a dus la un puternic protest, publicat în Esprit și semnat de Maritain, Mounier, Vaussard, Monseniorul Beaupin. La 1 mai 1934, el a promulgat o nouă constituție "în numele lui Dumnezeu din care emană orice drept", inspirată de enciclica Quadragesimo anno. Corporatismul era instituționalizat, repus în drepturi de criza economică, ca o soluție împotriva dificultăților vremii și ca răspuns la capitalismul radical condamnat de școala creștin-socială austriacă întruchipată de Johannes Ude, autor în 1930 al lucrării Eigentum, Kapitalismus, Christentum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
parlamentarismului liberal: democrației politice bazate pe partide, regimul îi opunea un program de democrație socială bazată pe reprezentarea corporatistă a grupurilor sociale. În Spania exista un curent creștin-democrat rezultat în urma inițiativelor luate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după apariția enciclicei Rerum novarum, de către părintele Gabriel Palau și canonicul Arboleya pe plan sindical, de părintele Angel Ayala, fondatorul în 1908 al Asociación Católica Nacional de Propagandistas, leagăn al primei generații democrat-creștine, și de discipolul său laic Angel Herrera Oria, fondatorul ziarului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1934, a fost obligat să-și retragă un proiect de reformă destul de timid. Era vorba de slaba sa influență în fața unei aripi drepte latifundiare care lua apărarea marilor proprietăți din nord-vestul Castiliei, în schimb Gil Robles, președintele partidului, prelua din enciclicele pontificale un program social corporatist. Acest partid nu a scăpat de deriva spre autoritarism, mai ales în sînul mișcării tineretului, Juventud de Acción Popular (JAP), care avea cîteva semne distinctive semnificative: o cămașă-uniformă de culoare verde, salutul cu brațul pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
episcopii lor8. Aceștia au știut să evite compromisurile, ca și în cazul Olandei, unde Bisericile protestante și catolice au avut o activitate deosebit de curajoasă. Influența creștinilor nu putea fi pusă la îndoială. În Germania, catolicii susținuți în convingerile lor de enciclica papei Pius al XI-lea Mit brennender Sorge (1937) și protestanții Bisericii confesionale care s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința creștină nu putea suporta, alegînd să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]