153 matches
-
Iași. Pentru continuarea studiilor, pleacă în 1805 la Viena, capitala despotismului luminat, ocupată atunci de Napoleon. Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
stabilizare, de extensie în suprafață și de nuanțare a ideii de literatură, tensiunea se adâncește și capătă aspecte multiple. Printre ele, opozițiile dintre civilizație și poezie sau dintre literă și spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ne propunem să revenim asupra sa pe larg. Precum și asupra altora cum ar fi: de ce un critic român n-ar lucra în continuare și în prelungirea tradiției enciclopedice (câtă este) a culturii române? Va trebui explicat și de ce un anume enciclopedism românesc este încă inevitabil. Și, mai ales, de ce un critic român nu s-ar preocupa și de precizarea sensului conceptelor literare de bază, începând chiar cu ideea de literatură? După Confucius, prima datorie a unui înțelept după o perioadă de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și de reorganizare culturală. Poetul și jurnalistul, ca tipuri intelectuale reprezentative, nu pot rezolva astfel de dificultăți. Tendința enciclopedică O problemă plină de complexe care revine periodic în discuție, dar mai mult evitată și eludată decât rezolvată în esență, este enciclopedismul românesc. El se opune, în mod direct și structural, atât poeziei, cât și publicisticii dominante. în legătură cu această tendință culturală, se invocă, în genere dar niciodată în cadrul unei discuții cu adevărat sistematice două categorii de argumente. Amândouă deosebit de importante. într-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Putem chiar considera o astfel de tendință drept una din axele directoare și unul din pilonii de susținere ai culturii noastre. De asemenea, și ca un mod specific de a rezolva o situație culturală esențială sau o gravă criză istorică. Enciclopedismul personalităților invocate, ca și al celor din sfera lor de influență, a fost, în primul rând, o necesitate, aproape un expedient, înainte de a defini o vocație propriu-zisă. Un astfel de reflex ni se transmite și nouă, celor din perioada actuală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
influență, a fost, în primul rând, o necesitate, aproape un expedient, înainte de a defini o vocație propriu-zisă. Un astfel de reflex ni se transmite și nouă, celor din perioada actuală. Se poate deci vorbi, în cazul iluștrilor predecesori, aproape de un enciclopedism fără voie. Neexistând nimic anterior în spatele lor, decât un gol cultural imens, ei au fost puși în situația de a recupera, imediat, cât mai mult posibil și simultan în toate direcțiile. Obsesia esențială a fost și a rămas eliminarea acestui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu adevărat creator, de asimilare, filtrare și sintetizare reală. Obligația noastră actuală este de a reface, disciplina și organiza, pe baze moderne și tot mai bine studiate, întreg acest proces. El poate fi definit, fără exagerare, de semnificație istorică. Dar enciclopedismul românesc sau altul poate invoca și argumente mult mai profunde. Ce reprezintă, de fapt, această voință de cuprindere culturală totală? Oricât de imperfectă, aventuroasă sau chiar greșit orientată ar fi ea, într-un caz sau altul? Nimic altceva decât o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care a trebuit uneori s-o «boicotămă; nu am trimis, cultural, spre științe experimentale și matematism 11. Oricum ar fi, universalitatea integrală, goetheană sau nu, ne este sau ne-ar fi structural refuzată. Deci, implicit, și cunoașterea universală și enciclopedismul cu toate urmările sale. Experiența istorică, mult mai puțin profetică, ar spune că o astfel de teză se verifică doar în parte. Iar în plan efectiv-universal, se poate veni și cu argumentul absolutului irealizabil, oricând și în orice domeniu. Doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mult mai puțin profetică, ar spune că o astfel de teză se verifică doar în parte. Iar în plan efectiv-universal, se poate veni și cu argumentul absolutului irealizabil, oricând și în orice domeniu. Doar o universalitate culturală, fatal limitată, un enciclopedism congenital imperfect etc. sunt posibile. Nu numai în cultura română. Pusă în acești termeni, problema este de fapt irezolvabilă. Să vedem totuși ce va spune istoria. Ce surprize ne va rezerva? Deocamdată, în această fază pur contextuală și pe care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar să revenim la dilemele noastre strict actuale. Ne face plăcere să constatăm că Andrei Pleșu care a luat de la Constantin Noica doar ceea ce era, efectiv, bun se apropie cel mai mult de adevăr, atunci când face două observații emblematice despre enciclopedismul românesc: 1. în condițiile date, ale istoriei noastre recente și, am adăuga, încă de la începuturile modernizării iluministe deschiderea spre Europa echivalează, se confundă, stimulează efectiv un gust al enciclopediei 12. Este, de fapt, efectul deschiderii bruște a luminii după o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o părere avizată și nu în totul pot să-mi fac în general o părere. Dar nu mai puțin... există acest bovarism universal al cunoașterii, care e totuși ceva serios. Este acel spațiu de emulație intelectuală, căreia să-i zicem enciclopedism, și în care eu m-am format 13. Reacții foarte asemănătoare întâlnim și la H.-R. Patapievici. Foarte probabil, și la alții. Noi înșine, în treacăt fie spus, am avut astfel de seducții enciclopediste, localizate în lumea ideilor literare. Despre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se poate invoca decât, cel mult,... filozofia sticlei: ea este plină sau goală, totdeauna doar pe jumătate, după împrejurări; depinde de modul cum evaluăm astfel de eforturi culturale. 2. Esențială este și profunda dilemă actuală: totalizare a cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul opus. Enciclopedismul are azi o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul opus. Enciclopedismul are azi o foarte proastă cotă intelectuală în Occident. Pare profund amatoristic și iremediabil diletant, depă șit, anacronic. Nimic mai adevărat. Se pot introduce totuși din punctul nostru de vedere și câteva amendamente și nuanțe. Unele sunt importante: a. Evident
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
există, fără îndoială, o măsură în toate, se aplică și acestor adevăruri enciclopediste. Ele sunt de luat cum grano salis și într-un spirit de prudență și maximă seriozitate. Căci nu putem uita, în același timp, nici marile neajunsuri ale enciclopedismului aventuros, nici ale extensiunii cunoștințelor superficiale și dispersate, generatoare de noi forme fără fond, de diletantism, amatorism și, adesea, de insuportabilă și catastrofală poligrafie culturală. Cineva scria la noi, cândva, despre toate: și despre Iosif Vulcan și poezia braziliană, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar ține de o demonie a intelectului (nu și a rațiunii), spre deosebire de filozofia cea mare (de ce această preocupare sau obsesie ar trebui să constituie o preocupare universală, n.n.?), care poate duce la simplu neopozitivism sau, încă mai rău, la simplu enciclopedism (încă o dată: de ce? n.n.), ca în Occident, spre dezorientarea lumii contemporane 15, parcă ne preocupă mai mult soarta culturii noastre. Pentru ea, acest simplu enciclopedism, bineînțeles, asimilat, are încă importanța sa de prim ordin. Și nu renunțăm la el. Integrarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
preocupare universală, n.n.?), care poate duce la simplu neopozitivism sau, încă mai rău, la simplu enciclopedism (încă o dată: de ce? n.n.), ca în Occident, spre dezorientarea lumii contemporane 15, parcă ne preocupă mai mult soarta culturii noastre. Pentru ea, acest simplu enciclopedism, bineînțeles, asimilat, are încă importanța sa de prim ordin. Și nu renunțăm la el. Integrarea europeană în mod evident, pentru cultura română care a intrat într-o nouă fază de dezvoltare stabilirea unor noi relații cu ceea ce se recunoaște a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lor bine orientată depinde întreg progresul integrării europene viitoare. Formulăm foarte concis doar ideile esențiale. O primă exigență, de bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primele generații de profesioniști intelectuali moderni apar în secolul XIX și se regăsesc, de regulă, în cadrul profesiilor liberale: ziaristică, magistratură, avocatură, arhitectură, inginerie, filologie etc.30. Chiar dacă intelectualii epocii moderne desfășoară succesiv sau simultan diferite activități intelectuale, practicând un adevărat "enciclopedism" în materie, perioadei îi corespund trei ramuri profesional-intelectuale de bază: socio-umană, artistică și tehnică 31. În perioada interbelică se va păstra aceeași structură, dar se va înregistra, la nivel general, o creștere a numărului profesioniștilor, în strânsă legătură cu dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cred că două valori centrale ale culturii europene și-au pierdut, de pildă, actualitatea în cultura română actuală. Dimpotrivă. Le cred în continuare foarte necesare și foarte fecunde. Cultivarea lor, aș spune cu tărie, este chiar obligatorie. Cea dintâi este enciclopedismul. pentru motivul foarte simplu că recuperarea noastră culturală europeană, adesea foarte întârziată, are la fiecare etapă istorică un caracter global, necesar integralist, total. Suntem mereu în situația de a lua peu de tout, vorba lui pascal, pentru a recupera măcar
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
copleșiți adesea de valuri-valuri de trimiteri străine, insuficient sau deloc adaptate și elaborate, integrate și aplicate realităților și datelor românești corespunzătoare. De unde, o a treia valoare dar la fel de bine îi putem spune și atitudine intelectuală și anume principiul selecției critice. Enciclopedism, recuperat sintetic, recuperat critic. Un întreg program cultural de urgență, de stare de necesitate, într-un fel, definit în trei cuvinte. Selecționăm din vastul și extrem de abundentul tablou și repertoriu al culturii europene, doar ceea ce ne interesează, ne este util
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
viața doar un singur autor etc. Iar acest specialist (îngust) european, chiar dacă de foarte bun nivel, nu înțelege, nu poate înțelege de ce unele culturi din Est (inclusiv cea română) aspiră, este obligată încă să aspire și să cultive un anumit enciclopedism, spirit de sinteză și de generalizare etc. Ca printr-o astfel de cunoaștere global-selectivă să recupereze, măcar în parte, timpul pierdut și să se integreze în sfera referințelor europene esențiale. Mulți critici, comparatiști europeni consideră însă generalizările, sintezele, teoriile de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și pentru chiar aceste sectoare ale activității umane: tehnicile și științele, artele, cultura corpului. Tot acest mare cîmp al istoriei apare aici mai mult sau mai puțin discret, în funcție de documentare, de starea metodelor și de preocuparea majoră de a evita enciclopedismul. A nu învăța decît pentru a înțelege, a nu memoriza decît pentru a utiliza. De unde importanța, pe care o salut, în sfîrșit, a anexelor. Anexe destinate să furnizeze instrumentele și căile de acces la înțelegerea istoriei. Anexe făcute pentru a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe la toate posturile, dacă se poate în aceeași seară, cam pe la aceleași televiziuni de doi bani. Invitați de cam aceiași moderatori (cuvînt distins) la fel de diletanți și ei ca ignorant dezabuzații lor invitați. De la asimetricul sîsîit Cristoiu, dînd-o permanent pe gluma enciclopedismului său de două parale, la lombrozian încruntatul C.T.P., pe post permanent de mafaldă națională, de la, vai, declarat republicanul multidioptric Preda la transpiratul și pe ger Boda, de la mereu prostdispusul cu bănuite dificultăți gastrice Paler, la incongruentul și frivolul ex-poet Dinescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descoperirile geografice și tehnice - este reprezentată de mitul Turnului Babel, de principiul "identității" (exaltarea individului privit ca persoană), al libertății, al exigenței critice, al recunoașterii specificității cutumelor, a credințelor și a diferenței; curiositas reprezintă dorința de a cuprinde totalitatea, până la enciclopedism, la sincretismul culturilor, al disciplinelor aflate în căutarea unui adevăr absolut; humanitas denumește viziunea antropologică afirmată chiar în detrimentul celei teologice (situare rediscutată mai apoi de protestantism), centrarea universului asupra condiției umane și asupra demnității; harmonia semnifică orice formă care se
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]