260 matches
-
Împlinire (1966), structurat în trei volume: Fata din inima țării, La capătul nopții, Sub Arcul de Triumf, inspirat din viața Ecaterinei Teodoroiu, are caracter biografic, e lipsit de realism, cu personaje aparținând aceleiași tipologii bipolare. Dacă în primul volum intențiile encomiastice, replicile-lozincă ale protagoniștilor nu fac din T. un romancier, ci mai mult un autor de vieți romanțate, în celelalte două se remarcă un efort de ieșire din clișee. Iubirea va fi marcată ideologic în Plecat-am nouă din Vaslui (1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
vreo trei, patru dramaturgi. Vă rog eu, începeți ancheta asta și puneți apoi pe cântar cât le (și ne) oferă traducerile și cât ne oferă ca așteptare și zădărnicie scriitorimea de acasă. "Chiar când revistele evoluează în registrul minor, cumetrindu-se encomiastic într-o veselie, nu produc un rău esențial. Bursa valorilor rămâne, oricum, nesmintită" Cum comentați tendința revistelor literare de a tranșa literatura în termeni de "topuri"? Cele mai bune cinci cărți de proză, cele mai bune cinci cărți de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
public fidel, la ce bun revolta specialiștilor? Vor muri de la sine. Rostul inflației actuale e de-a drena energiile locale și de-a mai injecta ceva speranță în lumea vârstei a treia. Chiar când revistele evoluează în registrul minor, cumetrindu-se encomiastic într-o veselie, nu produc un rău esențial. Bursa valorilor rămâne, oricum, nesmintită. Cred că avem un peisaj publicistic literar mulțumitor pentru toate orientările, stilurile, așteptările, fie din mainstream, fie underground, online etc. Păcat că marele public mediu, niște zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
stemă” pretinse de protocolul baroc al cărților în a căror apariție a fost implicat. Primul grupaj - Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului domn Ioan Șărban C[antacuzino] B[asarab] voevod - a fost tipărit în Biblia de la 1688 și convoacă, encomiastic, toate „modelele” importante ale emblemei („soarele, luna, gripsorul și corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României»” ș.a. Lirica de substanță lipsește. Poezia publicată ocazional este, în faza de consolidare a regimului comunist, propagandistică, agitatorică, imnică, iar ulterior invariabil encomiastică, aducând osanale Partidului și conducătorului acestuia. Numărul versificatorilor din această zonă e mare: Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Petre Ghelmez, Victor Tulbure, Dragoș Vicol, Ștefan Tita, Adrian Păunescu și mulți alții. Compartimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
reziste dacă nu își trage rădăcinile din mitologia unui popor. Din păcate, în primul deceniu postbelic poetul s-a conformat dogmelor și stilului uniformizator al epocii, despărțindu-se de modul său liric anterior. Acum cultivă poemul lirico-epic de proporții, lirica encomiastică, balada, basmul versificat, sonetul. Mai târziu, în 1970, când a trebuit să-și selecteze poeziile pentru o ediție de autor, a renunțat la multe din aceste pagini. Cu toate că a adus servicii noii politici, a avut mult de suferit de pe urma atacurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Segmente ale acestei mediatizări pot funcționa ca topoi ai instabilei, agitatei, chiar istericei vieți de tranziție culturală, politică etc. Sunt de amintit scandalul „căpitanului Soare”, care, bine speculat mediatic, l-a extras pe P. din audiența de nișă, sau textele encomiastice care i-au gardat primele cărți, semnate de proeminenți lideri de opinie precum Virgil Ierunca („L-am cunoscut, până la urmă, pe Patapievici. La Paris. L-am privit îndelung. Așadar el era cel pe care-l așteptam. Mi-e greu să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
conținutul publicației se deduce o întărire a controlului exercitat de organele de partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare și creșterea ponderii materialelor docil aliniate exigențelor propagandistice oficiale. Nicolae Ceaușescu e glorificat tot mai stăruitor, se înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.). În general, sporește intensitatea discursului propagandistic-mobilizator. Cât despre preocupările literar-artistice și, în general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
moment dat, fără complexe culturale: "Mi-a provocat același șoc pe care l-a simțit și I.L.Caragiale, când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului său, Iorgu" . Deși sincer prețuitor al prietenului, Șerban Cioculescu evită sistematic tonul encomiastic: "Fire complexă și aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile carel făceau încântător în societate, și între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chiar nesuferit, distant și disprețuitor." Rolul său în scoaterea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă." Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
argumentație și invocând la fiecare pas opinia de autoritate, folosind cu mare generozitate citatele pentru susținerea argumentării, păstrându-se în marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și îngăduie volutele grațioase, jocurile de artificii, înfloriturile stilistice. Evită sistematic judecata encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care grupează medalioane dedicate lui Al. Beldiman, C. Caracaș, I. Maiorescu, Iuliei Hasdeu, lui C.A. Rosetti, Gh. Sion și altora, accentele cad mai puțin pe acuitatea și pe substanțialitatea analizelor cât pe vivacitate și pitoresc, tonalitatea fiind de regulă encomiastică. Modelele pot fi numite: Odobescu creionând figurile poeților Văcărești, dar și Ion Ghica din evocările și descripțiile memorialistice. Înrâurirea se păstrează în studiile Din istoria fanarioților (1891), Din istoria Bassarabilor (1903), în monografia Istoria Bucureștilor (1899), lucrare ce reprezintă, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântu Spiridon din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
scaunul domnesc: Ion Vodă Armeanul, Nicoară Potcoava (tot armean), Gaspar Gratiani (român, ce-i drept, dar din alt spațiu, cel sud-dunărean), până la Nicolae Mavrocordat, "grecul cărturar", "cărturarul cu sceptru", "model monarhic luminos", a cărui "imagine solară" se desprinde din cronică encomiastica a lui Radu Popescu. Cu acest portret al lui Nicolae Mavrocordat se oprește cartea lui Dan Horia Mazilu. A merge mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei, oferirea unei alte grile "cea a
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
și cunoaștere trebuie să alcătuiască un corolar, lege de care eroul nostru refuză prea des să țină seama. Am socotit că la împlinirea vârstei patriarhale de 80 de ani pot să-i aduc lui Paul Gherasim un omagiu evitând stilul encomiastic, banalul panegiric de circumstanță, tocmai pentru că dimensiunea valorică a celui în cauză nu numai că suportă o portretizare neidealizată, ba dimpotrivă, iese cu câștig din ea, întrucât nu oricine e vrednic să înfrunte adevărul, chiar dacă acest adevăr comportă, cum e
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
normale, nu ar fi fost mai mult decât o împunsătură, poate nu foarte elegantă, a căpătat dimensiunile unui cataclism), rumorile publice legate de suferința și moartea poetului (unele perpetuate până în stricta contemporaneitate), emoția pricinuită de moartea tânărului artist și articolele encomiastice publicate cu acest prilej, articolul lui Maiorescu, Eminescu și poeziile lui (1889) și, mai ales, publicarea de către același Maiorescu, în anul 1884, a volumului Poesii (singurul volum antum al lui Eminescu, tipărit în anul care a urmat îmbolnăvirii poetului, Poesii
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
pe o piele tăbăcită, a fost la el acasă... Mai mult decît atît, inflexiunile vechilor spectacole integrate festivalului "Cîntarea României" s-au făcut auzite destul de clar, stîrnindu-le, probabil, dulci nostalgii unora, reactivîndu-le vechi coșmaruri altora. Ritmuri și voci exersate în encomiastica bine dirijată în anii comunismului au fost puse la lucru, fără a fi măcar reciclate. S-a apelat, desigur, la vechii maeștri de ceremonii, căliți în focul organizării spectacolelor omagiale..."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
fetișuri, nu mai apar distanțați în mod arbitrar de restul autorilor, "de rînd". Pretinsa lor zeitate primește cîte un zbenghi critic, așa cum se și cuvine în climatul unei liberalizări. Indiscutabil, valoarea acestor poeți se va clarifica numai prin înlocuirea exegezei encomiastice cu care au fost obișnuiți printr-una a normalității. În întîmpinarea unui asemenea discurs al autoreglării conștiinței critice, Constantin Abăluță vine cu un punct de vedere personal, interpretabil la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel despre
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
aruncate în caruselul ideologiei literare. Crezul nostru explicit este că orice neutralitate într-o cercetare științifică este deja semnul unui partizanat”. Credem, la rîndul nostru, că se cuvine apreciată o asemenea implicare post-festum a unei conștiințe tinere. Evitînd atît șablonul encomiastic, cît și impulsul unei negări rău intenționate, aceasta tinde a se exprima pe sine prin mijlocirea imaginii „pe cît posibil obiective” ce-o propune, așa cum pictorii își prezintă cîteodată chipul cu discreție în cadrul unui tablou de grup. Avem a face
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și reflecțiile eroilor lui
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
Brâncuși la împlinirea a 137 de ani de la naștere, manifestare organizată chiar de Laurian Stănchescu și desfășurată la cinematograful Scala: „... trebuie să spun că spectacolul omagial pe care l-a girat (Laurian Stănchescu, n.n.) a oferit o mostră de derapaj encomiastic dintr-o specie (de cămin cultural) pe care o credeam dispărută... Cu atât mai mult cu cât, de-a lungul celor două ore în care organizatorii și invitații lor ne-au plictisit cu vorbe sforăitoare și gratulări (reciproce) exagerate, au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
nu spun ostilă ori agresivă) față de fenomenul sonor contemporan. Un Dimitrie Cantemir, bunăoară, studia muzica Evului Mediu turcesc, ignorând avangarda muzicală italiană contemporană lui; Maiorescu era îndrăgostit de muzica clasică, dar rămânea inert la oferta wagneriană; G. Călinescu scria cronici encomiastice despre Beethoven, dar nu-l putea suferi pe Stravinski; Cioran îi diviniza pe Bach și pe Mozart, dar nu pomenește nici un cuvânt despre compozitorii timpului său. Și pentru că exemplele pot continua într-un mod copleșitor, împovărător (existând, firește, și excepții
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
autodenigratoare, care, în realitate, exprimă o subterană corespondență. Nu sînt decît cele două fețe ale medaliei excesului: "Cei mai mulți intelectuali români (nici nu mai vorbesc de autorități!) văd această reparație imagistică în două feluri, așezate la două extreme. Prima este discursul encomiastic, autolaudativ, pompos (să nu spun pompieresc) și găunos, cealaltă este apărarea stridentă, defensivă, plină de reacții mînioase, furia adversarială, resentimentul simplist al milei de sine, mania persecuției. Cele două sînt simetric opuse și, bineînțeles, tocmai din această cauză înrudite". Să
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
iar pe de alta, „egoismul literar" și „limbajul personalist-agresiv" pot fi excelent probate chiar prin textele sale personale. Să mai reamintim că poziția sa față de „foiletonism" și „eseismul dubios" exhiba decepția că n-a fost comentat atît de des și encomiastic cum se aștepta? Ceea ce îl irită în special în critică este „scrisul frumos" („Se cultivă, în continuare, cu tenacitate, mitul cronicii literare «frumoase», «beletristice», de «talent»"). Ca și cum n-am avea a face, în exegeza literară, cu o speță, orice s-
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]