636 matches
-
plină de satisfacție când a trecut prin fața biroului ei. Hugo a ignorat-o, a bătut în ușa închisă de la biroul lui Neil și a intrat. O femeie îmbrăcată în bej și un bărbat într-un costum gri, cu un aer enervat, de Oswald Mosley, stăteau unul lângă celălalt în fața biroului lui Neil. Fața roșie a lui Neil avea acum o aură albăstruie din cauza ecranului laptopului la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inconfortabil, și care creștea în intensitate, că mama ei avusese dreptate. Oare de ce entuziasmul perfect admirabil al lui Jake privind conservarea și reciclarea se transformase în obsesia de a scotoci prin tomberoane în căutarea gunoaielor altor oameni? —Hei, Al! Vocea enervată a lui Jake s-a auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai mult decât prieteni. Ideea? Harry simți că starea lor euforică se dezumflase rapid, la fel ca și anumite părți ale corpului. Era dezamăgit, da, dar și supărat pe el Însuși pentru că se grăbise prea tare și, da, un pic enervat că Marlena renunțase așa de ușor la distracție. Într-adevăr, era târziu, iar acum că nu mai era În priză, se simțea chiar obosit. Bine atunci, te las aici, iar eu mă duc la bar să beau paharul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din ce În ce mai mult de un trib care-i aștepta de o sută de ani. 10tc "10" Locul Fără Numetc " Locul Fără Nume" B ietul Harry. Stătea Întins pe unul dintre șezlongurile de lemn din fața proaspăt reparatei sale căsuțe. Era mai degrabă enervat decât Îngrijorat că Marlena și ceilalți nu se Întorseseră Încă. Era ziua de Crăciun, pentru numele lui Dumnezeu, iar el stătea acolo, groaznic de plictisit pe când ei alergau peste tot ca niște drăcușori neastâmpărați, cu nasurile roșii de la atâtea beri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reporter către un cuplu care tocmai ieșea pe niște uși. Ăsteia i-a fost, răspunse bărbatul ars de soare, pe un ton sec și arătă cu degetul spre femeia din spatele lui. A apucat-o isteria. Femeia Îi adresă un zâmbet enervat. Se Întoarse spre reporter și-i spuse, cu zâmbetul acela Înghețat Încă pe față: —Sinceră să fiu, mi-a fost mai mult teamă să nu rămânem blocați acolo dacă se Închideau aeroporturile. Răspunsul ei - Împreună cu zâmbetul acela cu dinții strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului! Sunt bine. Uite-i. E toată lumea? Da, probabil că sunt cu toții din moment ce nimeni nu e Înnebunit de durere, sunt doar enervați. Deci asta s-a Întâmplat. Nu au cum să plece. A căzut podul. Și-au dorit tot timpul să se Întoarcă. Și sunt vii. Deci sunt doar blocați acolo. Sigur sunt bine. Aveau mâncare. Slavă Domnului! Tăiați. E noapte. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
respectarea cu migală a corpului omenesc, așa cum o făceau anticii, nu este dovada suficientă a unei viziuni artistice. Este mai degrabă o acceptare a noului curent, numit Renaștere, fără a aduce schimbări prea mari esenței. - Și anume, interveni Mantegna, ușor enervat, dacă punerea omului și a dramatismului său reprezentat prin corp nu este esența noii picturi, atunci care ar fi ea, În opinia ilustrului meu cumnat? Andrea Mantegna i se păru lui Alexandru că seamănă destul de mult la Înfățișare cu frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit pădurile acelea! Cine sunt oamenii care dau semnalele din corn? Cine sunt oamenii care aprind focurile? Ce vor? Oană ar fi putut da un răspuns usturător. Sau unul memorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unghi și cu o altă abordare. Am întâlnit o declarație a dumneavoastră care m-a surprins și v-aș ruga să o explicitați: Filmul nu este altceva decât manipulare, iar asta nu e nicio rușine. Da, este o reacție mai enervată a mea la ideea dacă am manipulat sau nu. Eu am zis așa: dacă a alege un loc unde să pui camera, a alege un obiectiv, a pune persoanei intervievate o anumită întrebare și nu alta, înseamnă manipulare, atunci, da
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul care răspundea la bilet se oprește nedumerit și zăpăcit de ce-aude, scapă un zâmbet și așteaptă ca profesorul să termine dialogul cu Ienceanu. Profesorul se uită la el, se încruntă și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea ai habar pe ce lume trăiești...! Da... am terminat, toate trei subiectele... Da? Cum? Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar putea face o anchetă obiectivă, deoarece funcționarii săi erau „prea influenți de pretinsele considerații electorale”. Ion I. C. Brătianu lipsea atunci, dar erau prezenți o parte din miniștri. Înainte ca aceștia să poată schimba câteva cuvinte între ei, V.G. Morțun, enervat, s-a sculat și în loc să declare, fie că respinge ancheta parlamentară cerută, întrucât a luat măsuri pentru stârpirea contrabandei și va mai lua și altele, fie că primește propunerea lui Take Ionescu, cum ar fi fost logic, el a declarat
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
de a vorbi de ani și ani. Radu nu l-a băgat în seamă. Poate nu-l auzise. Ca și cum n-ar fi existat. Mă duc pe balcon, a repetat, de data asta ceva mai tare. Radu a dat din cap enervat. Nici nu n-a ridicat ochii spre el. Ca și cum ar fi fost o muscă bîzîitoare, cu care nu trebuia să-ți pierzi vremea. În fond, Cornel n-a avut de ce să-și ceară scuze. Trebuia să plece și gata. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună bargello, năucit. - Taci, șuieră Dante enervat. Lasă-mă să ascult. - Ce să asculți? - Ce spun morții. Omul acesta nu făcea parte din echipaj. Cu siguranță nu era marinar. I-ai văzut mâinile? Și veșmintele? Era un pasager. Și toți erau deja morți când corabia a eșuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Operetele nu tinde să exprime nimic, ele sunt curat caricatură în personajele și costumurile sale; nici o tendință estetică. Opereta a născut din sufletul tocit și uzat a Parisianului actual, sceptic, i-a trebuit un teatru care să-i deștepte simțurile enervate. Dar el ne înfățișează spiritul îmbătrînit și ar părea natural să aibă un asemenea teatru. Cu noi însă nu este acelaș lucru. Suntem în momentul trecerei de la barbarie la civilizație și trebuie ca societăței noastre să i se dea acel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
primit eu, în camera chinezească. I-am spus, în timp ce-i turnam ceaiul: Bănuiesc că scrisoarea mea de refuz o fi ajuns la Karuizawa. Am apreciat oferta dumneavoastră, dar cred că îmi este imposibil s-o accept. — Zău? zise el, puțin enervat. Și-a șters sudoarea de pe frunte. — Sper că o să te mai gândești. S-ar putea să nu-ți pot oferi ceea ce înseamnă fericire spirituală, dar, pe de altă parte, te-aș face foarte fericită din punct de vedere material. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
declanșează” Robotul) Robotul: Sunt Robotul X403. Mă alimentez cu energie solară. Posed inteligență. Îmi plac caii albi, motanii negri și copiii cuminți. Gigel: (ușor revoltat) Lasă tinichea trăncăneala! Spune inteligentule, unde este Luna? Robotul: Nu sunt tinichea! Îmi plac... Gigel: (enervat, închide robotul) Gata cu trăncăneala, tinichea! ML: Ce se întâmplă acolo, Gigele? Gigel: L-am întrebat pe Roboțel dacă știe unde este Luna. ML: Robotul nu poate ști. Ceva nu este în regulă. Oare începe Haosul? Sfârșitul sfârșitului? Nu! (caută
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni cu fireturi? În sfârșit, s-a dat semnalul întrecerii. Se așterne o liniște încordată, în care se aud numai șoaptele vânzătorilor de răcoritoare și voci enervate care-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct fix, însemnat cu var, strunind calul brusc și luând să scrâșnească nisipul sub picioarele lui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Pelham Crescent. Antonia purta un pulover castaniu din cașmir și un șirag de perle pe care nu i le știam. Nu-și cumpăra nici măcar o batistă fără să-mi ceară părerea. Am constatat, cu un sentiment de ușurare, că e enervată, agitată și că nu e dispusă să mă sufoce cu tandrețea ei. Când m-a văzut, a sărit în picioare și a spus: — Cred că putea să mai aibă puțină răbdare și să nu se apuce să desfacă toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
principiile estetice ale lui Tom sunt oarecum rigide și aveam Îndoieli serioase că va considera asta drept poezie. Nu țineam să fiu prin preajmă când Îi sărea țandăra. Cred că tipul ăla vrea să-ți vorbească. Mi-am ridicat privirea, enervată că fusesem Întreruptă. Trecuse cam o oră și jumătate, iar eu mă cuibărisem În cel mai liniștit colț pe care-l puteam găsi În club, uitându-mă țintă În ochii unui bărbat extrem de atrăgător cu care speram să-mi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tonul i-a devenit ușor evaziv. — Nu eu personal. Adică, fizic, eu am fost... — Ah, bun. Deci ai și tu Îndoieli În legătură cu arestarea? — N-am spus asta. Și-ncetează să-mi mai pui vorbe În gură, mi-a zis el enervat. M-am Întrebat dacă ar fi indicat să menționez că citisem În Guardian că, În urma unor studii aprofundate, s-a descoperit că optzeci la sută din Întreruperile unei conversații sunt cauzate de bărbații care le pun vorbe În gură femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lângă pasajul de nivel, răspunse Ruby, apoi adăugă: E casa veche. — Cum? — Casa lui veche, casa maică-sii, unde s-a născut. Alex căzu pe gânduri. — De unde știi? — La număru’ șaișpe, toată lumea știe. — Mulțumesc, Ruby. Femeia plecă. Alex se simțea enervată că Ruby știa atât de multe. Prea multe. Să răspundă imediat la scrisoare? S-ar putea să greșească arătându-se prea nerăbdătoare. Dacă l-ar lăsa să aștepte câteva zile și pe urmă i-ar răspunde indiferent, ca și cum îi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi pasă de nimic!“ — Hello, Tom! Era Alex. Dansară unul în jurul celuilalt, în apa caldă, atingându-se ușor, ca doi balerini care încearcă să simuleze o partidă de box. — Atunci vrei să ne întoarcem acasă? o întrebă Pearl, puțin cam enervată, pe Hattie. Pearl și Hattie, din fericire, nu aflaseră încă nimic despre planul lui John Robert, întrucât filozoful nu întocmise încă scrisoarea prin care urma să le înștiințeze. De fapt, hotărâse să treacă peste împotrivirea lui de ordin nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se automutileze, tocmai ce se descolăcea și se întorcea somnolent, de pe un umăr, pe celălalt, pe îngustimea priciului, absolut dezinteresat de cele ce se petreceau, în vecinătatea lui. Deci, numele, prenumele, data nașterii... Agentul Mânecuță ridicase arogant tonul, vizibil enervat. Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați și pe la subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet! Burdihan de nesimțit! îl diagnostichează Fratele. Hai, hai, hai, să ne liniștim acuma și să ne vedem fiecare de treabă, bre, intervine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]