9,846 matches
-
mai categoric realism, dacă termenul acesta incert, mult prea mânuit, n-ar ascunde din start o imprecizie care îl golește de orice substanță: un scriitor cu adevărat realist nu ar putea trece de prima propoziție a unei simple povestiri, fiindcă enunțul ei (să zicem: S-a trezit de dimineață și și-a aprins o țigară.”) îl va trimite, dacă autorul este consecvent cu sine, la infinite precizări: unde și cum s-a trezit, de ce, la ce oră, cum și-a aprins
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
analizează practica discursului. E și fin psiholog, intuiește motivații ascunse. Totul la o scară derizorie, bine înțeles. Intuiesc faptul că stilul de scriere al lui Sorin Stoica vine din pregătirea sa jurnalistică , cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional, descriptiv, enunț clar, simplu, democratic. Și că realismul brutal, buruienos uneori trădează atașamentul față de specia reportajului. Tehnic, e o carte scrisă bine, iar miza ei existențială, de repovestire și reinvestire a realului prin epic, ține. A fi sau a nu fi original
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
Iulian Bol Autorul volumelor Românește și Subiect și predicat s-a impus ca un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare ale eului exilat, fie despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice, răscolitoare și
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
-i redea măcar o parte din relieful său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare. Echilibrul - instalabil ca orice echilibru -, dar și armonia acestor enunțuri reies tocmai din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
propriei memorii și sensibilități, dar și ale luptei cu demonii interiori ori exteriori. Fragmentele de jurnal ale lui Virgil Ierunca au, datorită acestui caracter depozițional greu de eludat, o foarte elocventă tranșanță morală și acuitate a scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în sensul acesta. La începutul lungii lui agonii regresive, Cioran, stînd drept în vîrful patului, articulează, pe neașteptate, solemn și limpede, în germană: Ich war ein großer Frauenjäger, uitîndu-se țintă la Simone Boué și Friedgard Thoma, care rîd printre lacrimi. Enunțul sau "Am fost un mare vînător de fuste" nu e deloc inexact. Cu acuități și ingenuități copilărești, el este un fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre care se spune
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
României cu prilejul discursului ținut astăzi de Regele Mihai? Nu mă cred vreun împărțitor de dreptate și nu cad în patimă celor care își închipuie că enunța de fiecare dată adevăruri absolute. De aceea cred că, de cele mai multe ori, orice enunț este aidoma unei ecuații. Poate fi privit, adică, dinspre ambii termeni, dinspre ambii membri ai ecuației. A făcut bine Președintele Traian Băsescu evitând să meargă în Parlamentul României cu prilejul discursului ținut astăzi de Regele Mihai? Privit dinspre partea Președintelui
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
poezia populară sîrbă, ajunsă aceasta la curțile domnești din Valahia și Moldova. Aceeași metodă (astăzi s-ar spune Ťretoricăť ori Ťstrategieť, de marketing, se-nțelege), a amplasării fenomenului românesc în perimetrul latinității, este folosită și pentru proză, încă de la primul enunț al capitolului - ŤLa români, ca și la popoarele de origine latină din Occident, proza este mult mai recentă decît poeziať (subl.mea, M.I.). In doar douăzeci de pagini, această prefață strînge esențialul despre devenirea istorică a literaturii române de la origini
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
Cheia e sub Trandafir." (Rîsete, aplauze.) ,termenul ŤSalvareť este parțial sinonim cu Ťambulanțăť" (rîsete). ,de la fiecare după capacitate, fiecăruia după rapacitate!" (Aplauze, rîsete.) Procedeele cele mai frecvente sînt specularea dublului sens al unor cuvinte sau expresii, reciclarea unor formule consacrate, enunțurile absurde, seriile incongruente, cadențele rimate. Efectele intertextuale ale postmodernismului sînt și ele chemate în sprijin. O frază aparent banală, , Nu mă tem de întreruperi, domnule președinte!", iscă de la sine rîsul auditoriului. Iată și un exemplu de tip mai elaborat: Parlamentul
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
pus lauri merituoși numai de ea știuți, și a încredințat-o să persevereze pe drumul deschis, să folosească toate oportunitățile de manifestare în dulcea povară a scrisului. Deoarece acesta, în formula completă a modernității europene, încântă în sintaxa operantă a enunțului, relaxând în ansamblul lexicului folosit. 12. Există între enunțuri un fel de parâme care fluidează semnificațiile, etajele lor de escortă. Există o singură clauză în acest contract tacit, și anume ca lectorul să fie unul avizat, preocupat de fenomen, nu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
încredințat-o să persevereze pe drumul deschis, să folosească toate oportunitățile de manifestare în dulcea povară a scrisului. Deoarece acesta, în formula completă a modernității europene, încântă în sintaxa operantă a enunțului, relaxând în ansamblul lexicului folosit. 12. Există între enunțuri un fel de parâme care fluidează semnificațiile, etajele lor de escortă. Există o singură clauză în acest contract tacit, și anume ca lectorul să fie unul avizat, preocupat de fenomen, nu preconceput, nu prezumțios. 13. Suita de cronici literare, în
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
abordare majore. Sunt două vârste ale literaturii, două modalități de abordare a realității. George Steiner spune undeva că nimeni nu poate cuprinde toate gândurile celui cu care stă de vorbă, nici măcar intimii. În amintire și în "contextul carnal" al unui enunț există o infinitate de nuanțe. Atunci, spune George Steiner, oamenii descifrează pentru a încerca să înțeleagă. Altfel spus, comunicarea însăși devine un act de traducere. Iar bunicul din acest poem, cu întregul său imaginar candid-exploziv, este un personaj creat de
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
privit și înțeles dincolo de articulările mecanice pe care el se sprijină, pentru că pictura lui Bernea este ca o frază complexă, cu multe subordonate și plină de trimiteri conexe, dar al cărei înțeles final este cu mult mai cuprinzător decît suma enunțurilor conținute.
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
în Tinerețile lui Daniel Abagiu, ca și în majoritatea ficțiunilor evocate mai înainte, este departe de a-și exhiba statutul literar de voce, de origine a cuvintelor rostite. El apare în mod limpede ca o construcție pusă în scenă în enunț, nu ca o sursă a enunțării. Lucrurile sînt cît se poate de evidente în cazul romanului lui Cezar-Paul Bădescu. Eul povestitor este cu totul altul decît eul-erou; cel din urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
statutul de substantiv perfect individualizat și utilizabil în orice context (de la ferestrele de tip termopan și ferestrele termopan se ajunge la termopanele familiare). Interesantă este mai ales dezvoltarea unor sensuri metonimice și metaforice ale cuvîntului. Metonimic, termopanul substituie fereastra, în enunțuri cu efect comic produs de contrastul de registre: "Deschide termopanu', iubiiito!" (Crai Nou, 20.05.2005). Metaforic, cuvîntul apare de pildă în titlul unei emisiuni TV (,Termopanele istoriei", 29.09.2006). Desigur, nu toate utilizările jurnalistice actuale sunt ironice. Uneori
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
cele mai frumoase declarații de dragoste transmise vreodată prin intermediul unui post de televiziune: "Nevastă-mea este o femeie care, oricâte greșeli aș face, tot o iubesc". Obișnuite cu aerul rarefiat al înălțimilor spiritului, vedetele noastre sar direct, fără complexe, la enunțul apoftegmatic. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, nici măcar de gândire. Și cine o poate contrazice pe Loredana Groza atunci când rostește un mare adevăr, rod al multor ore și zile de meditație: Pentru femei, un sutien adevărat este ca laptopul
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, insemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un spațiu circular, o reproducere la
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
de cea de azi; deosebiri apar și în inventarul de semne și în regulile de utilizare. În Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici Brașoveanul, din 1757, virgula - numită "împiedicarea sau jumătate de soroacă" - este exemplificată, alături de "dungă" (bara oblică) prin enunțul: "Cinstea cea înaltă / strică obiceiurile, și surpă rînduielile vieții" (ediția N.A. Ursu, 1969, p. 24). La C. Diaconovici-Loga, în Gramatica românească, 1822, virgula e "opritórea sau comma", folosită, printre altele, "înnainte și după fieștecare închietură vîrîtă" (adică în intercalare, ed.
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale; vorbire interioară, independentă de gândire". Prin urmare, repetarea cvasimaniacală a unor sintagme și recurența maladivă a unor enunțuri, discursul sacadat, discontinuu reprezintă simptome ale bolii protagonistului, iar nu
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale; vorbire interioară, independentă de gândire". Prin urmare, repetarea cvasimaniacală a unor sintagme și recurența maladivă a unor enunțuri, discursul sacadat, discontinuu reprezintă simptome ale bolii protagonistului, iar nu disfuncții ale poeziei, semne de invaliditate estetică. De vină ar fi protagonistul, nu autorul. Explicația merge numai până la un punct. La un moment dat, perspectiva se schimbă și mama ocupă
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
pe care le face. Iar dacă talentul și inspirația sunt aplicabile și aplicate în domenii dintre cele mai diferite, dar care se completează de minune, rezultatul se concretizează în proiecte surprinzătoare. Un astfel de personaj este Aurelian Scorobete. Se dă enunțul: Ax(Poli A.E.K. ) + Ax(Facultatea de Arte Plastice) + Ax(istoria veche a orașului) = Timișoara. Se cere să se găsească numitorul comun A. Vi se pare prea dificil? Credeți că răspunsul nu poate fi dat pe baza informațiilor oferite? Nici
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată/ perfecțiunea care ești în veci" (Privirea ta profundă risipita). Chiar și în spatele enunțurilor cu aer de postulate amare străbătîndu-i ritmic poemele se întrevede nu concizia ușor sterilă, rezultată din frecventarea zonelor reci ale abstracțiilor, ci un trecut de gesturi febrile filtrate discret în prezentul versului: "sîntem prizonierii epidermei noastre", "nimeni n-a înțeles
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
Năpărus, Teodor Moraru și alții pe care Lucia Ioan îi include în inventarul sau -, ci un artist de fundal, unul care protejează forme și oferă garanții tendințelor multiple nu prin epuizarea unui anumit comportament, ci prin luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvolta eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteză spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocita de a transforma observația în intuiție și intuiția
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
plan trece necruțător comuniunea lor că act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regasire simbolică sau că reconstrucție mistica. Indiferent care din ei ar deschide gura pentru a-și declina identitatea, identificarea cu celălalt ar fi varianta obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) c' est moi, iată cea mai lapidara formulă a identificării. Într-un comentariu mai vechi asupra unei alte expoziții, încercăm să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasa și fosforescenta
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]