501 matches
-
1417. în mod evident, raritatea surselor face foarte improbabilă difuzarea gândirii epicuriene. De altfel, dacă, prin minune, aceste opere ar fi scăpat de distrugere, conținutul lor ar fi fost prea periculos pentru o transmitere, la vedere. 2. Epitetul infamant. Termenul „epicurian” este întrebuințat de regulă pentru a înfiera, a insulta, a desconsidera. De la purceii contemporani ai lui Horațiu, și chiar din timpul vieții lui Epicur, Grădina era considerată drept un spațiu al perdiției, un lupanar, un loc rău famat, o tavernă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a-și fi prostituat fratele etc. Această caricatură traversează secolele, servind la discreditarea operei și a gândirii. Când, la Atena, Pavel se întâlnește cu filosofii care râd de el ascultându-i predica despre învierea trupului, e vorba de stoici și epicurieni... Așadar, și nu ne vom mira de așa ceva, Talmudul întrebuințează termenul pentru a reactiva obișnuita desconsiderare. Rabinii se servesc de el pentru a-i ataca pe sadduceeni, mai puțin desfrânați îcum li se reproșează) decât adepții grupului rival al fariseilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
constitutive ale Talmudului, una palestiniană și redactată în ebraică, cealaltă scrisă în arameeană, limba vorbită în Babilonia - evocă un personaj care neagă nu existența unui Creator ci implicarea acestuia în amănuntele și în viața cotidiană a lumii. Numele său? Apikoros - Epicurianul... Rabinii consideră ca ateu pe oricine afirmă inexistența unui judecător, și deci imposibilitatea unei judecăți. Prin urmare, astfel de opinii ar demonstra caracterul înșelător al religiei. în mod evident, negarea Providenței - și nu a puterilor demiurgice - ține de epicurismul ortodox
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în patrologia greacă și latină discreditează un om sau o gândire. Este cazul gnosticilor Simon și Carpocrat în lucrarea Contra ereziilor a lui Irineu din Lyon sau al lui Tertulian care în Căsătorie unică, aduce și el învinuiri sadduceenilor și epicurienilor. Câteodată, unii recunosc virtutea lui Epicur, faptul că el a dus o viață sobră, austeră, dar îi condamnă concepția lui imanentă despre lume. Toți creștinii simt că, odată cu filosoful Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre lume. Toți creștinii simt că, odată cu filosoful Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor despre lume, și deci puterea lor asupra lumii. în ciuda scolasticii medievale creștine și a iubirii curtenitoare inspirate de cultul material, tradiția epicuriană persistă și pe un teren mai puțin doct, mai puțin literar și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor de petrecere... Cunoscători ai lui Catul, Tibullus sau Properțiu, epicurieni după moda campaniană, ei îi cinstesc pe Bachus și pe Venus dar detestă nu atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi și în alte elucubrații catolice. Ridiculizând conceptul de epicurian, lăsând să se înțeleagă altceva decât sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi și în alte elucubrații catolice. Ridiculizând conceptul de epicurian, lăsând să se înțeleagă altceva decât sensul lui real, de „discipol al lui Epicur”, prezentând pericolul pe care-l presupune o viziune materialistă a universului, dușmanii atomiștilor transformă epicurismul în filosofie militantă și în inamic privilegiat. Pe drept, pentru că Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Eleganțele limbii latine î1435-1444), care permit cantonarea lui în rolul unui filolog obsedat de restituire unei limbi latine pure. Așadar, în ce constă specificitatea lui filosofică? Lorenzo Valla dezvoltă, precizează, formulează și propune, pentru prima dată în istorie, un creștinism epicurian. A priori, expresia pare oximoronică: doctrina lui Hristos pare a se spune intrinsec și istoricește celei a lui Epicur. Ideologia pauliniană și filosofia Grădinii par a nu întreține nici un fel de raport, poate cel mult de contradicție, de opoziție clară
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
istoricește celei a lui Epicur. Ideologia pauliniană și filosofia Grădinii par a nu întreține nici un fel de raport, poate cel mult de contradicție, de opoziție clară și de imposibilă complementaritate. Și totuși... Ca să știm cu ce se aseamănă acest creștinism epicurian - o șansă ratată de Biserică de a scoate creștinismul de pe făgașul lui mortifer... - să-l citim deci pe Lorenzo Valla. Istoria filosofiei oficiale nu citește, ea se mulțumește să reia informațiile, uneori greșite, date de cei mai vechi istorici ai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eleganță, Lorenzo Valla dezvoltă o concepție neobișnuită, în afara cadrului obișnuit în care gândește istoriografia tradițională. De unde și supărătoarea tendință a istoricilor oficiali de a extrage din operă ceea ce permite închiderea subtilității unei gândiri într-o cutiuță ușor de etichetat: creștinismul epicurian nu intră în categoriile standardizate de istoria ideilor, deci trag unii hăis și alții cea iar apoi autorul e mutilat fără rușine: creștin ne-epicurian pentru unii, epicurian ne-creștin pentru alții. în ambele cazuri, originalitatea autorului este neglijată. în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din operă ceea ce permite închiderea subtilității unei gândiri într-o cutiuță ușor de etichetat: creștinismul epicurian nu intră în categoriile standardizate de istoria ideilor, deci trag unii hăis și alții cea iar apoi autorul e mutilat fără rușine: creștin ne-epicurian pentru unii, epicurian ne-creștin pentru alții. în ambele cazuri, originalitatea autorului este neglijată. în mod obișnuit, și greșit, Lorenzo Valla este plasat în categoria epicurienilor versiune purcei... Se obține acest gen de confuzie nepreluându-se din Despre plăcere - De
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permite închiderea subtilității unei gândiri într-o cutiuță ușor de etichetat: creștinismul epicurian nu intră în categoriile standardizate de istoria ideilor, deci trag unii hăis și alții cea iar apoi autorul e mutilat fără rușine: creștin ne-epicurian pentru unii, epicurian ne-creștin pentru alții. în ambele cazuri, originalitatea autorului este neglijată. în mod obișnuit, și greșit, Lorenzo Valla este plasat în categoria epicurienilor versiune purcei... Se obține acest gen de confuzie nepreluându-se din Despre plăcere - De voluptate - decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unii hăis și alții cea iar apoi autorul e mutilat fără rușine: creștin ne-epicurian pentru unii, epicurian ne-creștin pentru alții. în ambele cazuri, originalitatea autorului este neglijată. în mod obișnuit, și greșit, Lorenzo Valla este plasat în categoria epicurienilor versiune purcei... Se obține acest gen de confuzie nepreluându-se din Despre plăcere - De voluptate - decât un singur text din trei. Or, primul este stoic, al doilea epicurian iar al treilea creștin. Totul în spiritul evolutiv și progresiv al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neglijată. în mod obișnuit, și greșit, Lorenzo Valla este plasat în categoria epicurienilor versiune purcei... Se obține acest gen de confuzie nepreluându-se din Despre plăcere - De voluptate - decât un singur text din trei. Or, primul este stoic, al doilea epicurian iar al treilea creștin. Totul în spiritul evolutiv și progresiv al unei dialectici marcate de trinitate, de ritmul ternar obișnuit în scolastica și în retorica clasice. Valla se manifestă în momentul al treilea, cel de-al doilea propune doar un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se stabilește interdicția de a-i aborda în detaliu opera și de a-i respecta integritatea. Dar al treilea moment creștin? Este o comedie, un subterfugiu, o stratagemă, o diversiune, scriu unii. Valla se ascunde, trădează, disimulează, poartă o mască. Epicurian, el încearcă să-și înșele dușmanii ascunzându-se după o perdea de fum catolică! Libertin, scriind printre rânduri, el evoluează într-un alt loc decât acela unde-l cauți și, bineînțeles, nu-i acolo de unde i se aude vocea! în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
El luptă pentru adevăr și nu menajează pe nimeni, nici chiar personalitățile utile pentru cariera sa, subtil retor, duelgiu elegant, el își pune considerabila sa putere de foc în serviciul tezelor sale expuse cu netăgăduită claritate. Astfel, atunci când prezintă un epicurian, el ne oferă un portret emblematic al acestuia; când vorbește de Paradis, nu o face cu jumătăți de măsură și descrie geografia celestă ca un militant convins - din Quattrocento, s-o spunem, pentru a nu pierde din vedere contextul... La
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face cu jumătăți de măsură și descrie geografia celestă ca un militant convins - din Quattrocento, s-o spunem, pentru a nu pierde din vedere contextul... La el, nimic nu justifică categorisirea ca libertin mascat: Valla pășește ca un soldat creștin epicurian și înaintează neacoperit de nimeni. 3. Falsuri și folosire de falsuri. Pentru un individ care evoluează mascat, pentru un libertin preocupat de propria-i piele, pentru un filosof jucător la două capete, un prudent rafinat, Lorenzo Valla acționează curajos publicând
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a gusta din fructul pomului cunoașterii, acest păcat de moarte care se află la originea îndepărtării de Dumnezeu și de oameni! 7. Un hedonism creștin... După lectura acestui scurt dialog, nu prea vedem cum am putea face din Lorenzo un epicurian, un juisor, un libertin mascat... A ieși în lume cu chipul acoperit presupune mai multe precauții! Fără zigzaguri conceptuale sau intelectuale, Valla gândește și reflectează ca un creștin, își afirmă pe șleau credința și preferă practicarea virtuților teologale - credință, speranță
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o facă în privința unui subiect care solicită concursul și ajutorul altor instanțe decât rațiunea pură. Edificat prin lectura Dialogului asupra liberului arbitru, evit să mai comentez eroarea de a citi Despre plăcere î1431) ca pe un manifest hedonist și epicurian ortodox! Valla nu profesează aici o credință creștină indefectibilă pentru a apăra în altă parte o poziție epicuriană radicală și susținută în mod emblematic, de fapt, nu de el ci de o a treia persoană participantă la ...dialog. Cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lectura Dialogului asupra liberului arbitru, evit să mai comentez eroarea de a citi Despre plăcere î1431) ca pe un manifest hedonist și epicurian ortodox! Valla nu profesează aici o credință creștină indefectibilă pentru a apăra în altă parte o poziție epicuriană radicală și susținută în mod emblematic, de fapt, nu de el ci de o a treia persoană participantă la ...dialog. Cu atât mai mult cu cât un al treilea individ ia cuvântul după discipolul Grădinii și apără o poziție creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a treia persoană participantă la ...dialog. Cu atât mai mult cu cât un al treilea individ ia cuvântul după discipolul Grădinii și apără o poziție creștină care seamănă leit cu cea a filosofului roman... Lorenzo Valla persistă într-un creștinism epicurian și - după părerea mea - Despre plăcere îi dă prima formulare din istoria filosofiei în 1431. Anul supliciului Ioanei d’Arc la Rouen... Lorenzo Valla scrie acest dialog la vârsta de douăzeci și șase de ani. în anul următor, el îi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
supliciului Ioanei d’Arc la Rouen... Lorenzo Valla scrie acest dialog la vârsta de douăzeci și șase de ani. în anul următor, el îi schimbă titlul cu Despre adevăratul și despre falsul bine, probabil pentru că lumea nu înțelesese creștinismul său epicurian prea atipic din punct de vedere intelectual, prea oximoronic, cel puțin aparent, și că ea s-a mulțumit, fără dezbatere, cu o simplă condamnare, plecând de la titlu - deja!... Radicalitatea unei astfel de teze îi selecționează pe auditorii capabili să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de teze îi selecționează pe auditorii capabili să înțeleagă vestea cea bună. Iar aceștia sunt mai rari decât imbecilii, incapabili să gândească în afara categoriilor acceptate de epocă. Cartea comportă trei discursuri ținute unul după altul? Auzim succesiv un stoic, un epicurian și un creștin? Ea aduce în scenă trei interlocutori, pe Leonardo Bruni, omul Porticului, pe Antonio Beccaldi, filosof al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează economia internă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează economia internă a cărții dialectica ei proprie, soarta ei, parcursul ei retoric: pentru anumiți cititori răuvoitori, trebuie că Valla e epicurian, sub nasul fals al lui Beccaldi utilizat ca pseudonim... De-a lungul secolelor, această stratagemă intelectuală - necinstită - se construiește cu prețul unei uitări, al unei tăgăduiri, al unui dispreț pentru discursul creștin din finalul lucrării și devine, după cititorii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]