628 matches
-
rămâne în amintire prin rima unui critic. Călinescu îi deplânge dispariția nu de romantica ftizie, ci de prozaica dizenterie. Și dacă pronia nu i-a dat un destin romantic, nici memoria literaturii n-a fost cu mult mai îndurătoare. În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova sunt dintre acelea care se trec iute cu vederea: „L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă.” Din cele cinci poezii, câte ni s-au păstrat, Eminescu o alege pe cea mai perisabilă. Marșul oștirii române
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
Rose, oh reiner Widerspruch, Lust,/ Niemandes Schlaf zu sein unter soviel Lidern..., el nu poate decât să se îndrepte spre porticul bisericii și, odată ce trece pragul, să rămână înmărmurit în fața extraordinarei Judecăți de apoi pictate în 1512 de Hans Rinischer, epigon local al lui Albrecht Dürer. Ca să-și alunge din minte imaginea diavolilor monstruoși împingând în infern căruțele cu păcătoși, va trece din nou pe lângă mormântul poetului și, înseninat de nalbele care-l împodobesc, va coborî dealul cu o ușoară melancolie
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
artă poetică. Fericirea lui Alecsandri vine din netulburare. Mai departe, exemplele lui Eminescu din pomenita caracterizare anticipează lira multicoloră cu care-l va vedea înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu, dacă nu cu neputință de prins într-o formulă. Epigonii înșiruie etichete, cheamă în scenă personaje plate, axate pe o trăsătură care se reține din ele. Alecsandri singur este distribuit într-o varietate deconcertantă de „meserii”: de îndrăgostit șugubăț, în manieră folclorică, de povestitor care ține cheile fabulosului, de meșter
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
Eminescu și că acesta a învățat după Lepturariu românesc cules din scriptorii români (trei tomuri tipărite la Viena între 1862 și 1865), în care textele sunt însoțite de succinte biografii. Tot în Lepturariu i-a descoperit pe poeții evocați în Epigonii. Uitată complet e Crestomația română a lui Moses Gaster din 1891. Ca și Istoria limbii și literaturii române, prima istorie propriu-zisă, aceea a lui Aron Densusianu din 1885, reeditată în 1894, ca și Schițe de istoria literaturii române a lui
Un nume uitat: Ștefan Ciobanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5236_a_6561]
-
săi s-a legat de această formidabilă mânuire a unei figuri care lui Aristotel nu-i spunea mare lucru, nu ieșise din rând, ca să mă exprim acum în termeni militari, pe vremea războaielor lui Alexandru Macedon... Când Eminescu trimite poemul Epigonii la "Convorbiri literare", în 1870, conținând în primul vers structura "zile de aur" ("Când privesc zilele de-aur a scripturelor române"), urmată imediat, ca într-o rafală de Kalașnikov, de "mare de visări dulci și senine", de "oceanele de stele
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană și privaz). Regnul animal: cerbul (Ondina), bourul (Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata-n grădina de aur), leul (Mureșanu - 1869), racul (Antropomorfism), lupul, mâța, delfinul (Mureșanu, 1876), iepurele (Povestea codrului), măgarii (Umbra
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
lor inocent, sentințele cele mai aspre, firește, în numele poporului. Niciodată în istorie n-a existat un abuz mai mare și în proporție de masă decât acela comis în fostele regimuri democrat-populare din secolul XX în numele poporului. Erik Zemmour e un epigon prezumțios și caraghios al stalinismului. Cultura lui politică se sprijină pe cel mai criminal slogan din câte a cunoscut vreodată omenirea.
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
mecanica oarbă a materiei strivește implacabil destine și galaxii. Sub unghiul tentei fataliste, propria viață i-a confirmat teoria, dar platitudinea unei viziuni în care materia se mișcă fără sens l-a condamnat pe Conta să nu aibe parte de epigoni sau de exegeți cu ștaif. O soartă interimară, trăită sub provizorat și fără orizont de spirit, aidoma filosofiei în care a crezut.
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
drept, 1, 2, 3 sau... poate aminti, prin ton și prin structura jucăuș ritmată, de autorul Cărții de vise. Numai că riscul pe care îl aduce cu sine prezenta ediție este acela de a-l transforma, pe Coșovei într-un epigon al lui Dimov. Ceea ce categoric nu e. Așa cum sunt tipărite aici, unele sub altele, în bloc, versurile din 1, 2, 3 sau... aduc mai mult decât e cazul cu acelea din poemele de largă respirație din 7 proze. Cu Ospeție
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
Vartic, pe argumentul unei „regresiuni finale reușite”. Și asta pentru simplul motiv că filozoful nu și-a dorit-o, ci a căzut pradă fatalității ei. Un capitol de bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale de catedră și cabinet. În acest sens, el aparține de fapt și
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
care presupune multă înțelepciune - ar fi retragerea demnă, deoarece e limpede că autoarea e prea strâns legată de formula „progresistă” pentru a fi în stare să se desprindă de ea. Scriitorii din această categorie se resemnează să fie propriii lor epigoni. Un fel de „morți în viață”, rătăcind derutați pe ruinele unei construcții la dărâmarea căreia au contribuit din plin. Parcurgându-i ultimele cărți, îți dai imediat seama că Nadime Gordimer nu-și mai găsește cadența, că se agață de formule
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
sunt, cum s-ar putea crede, disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri retorice (pp. 147 - 194), Tema patriotică în poezia eminesciană, față cu stereotipiile criticii (pp. 195 - 222), Un produs românesc refuzat la export: Mihai Eminescu, poet național (pp. 223 - 246) și, în sfârșit, Un poet
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
mai întîi, cîmpul discuției pare epuizat, anvergura predecesorilor avînd darul de a-ți inspira o timiditate de principiu: după Spengler, Carl Schmitt și Toynbee șansa de a spune ceva nou în privința degradării Apusului e mică, dovadă că Huntington e un epigon al lui Spengler, iar Fukuyama e un caz de împingere la absurd a gîndirii lui Schmitt: dacă statul de drept liberal se va instaura peste toată planeta, atunci relația dușman-prieten va dispărea și, în consecință, motorul istoriei se va opri
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
fi fost să murim, literalmente, de foame." Fără îndoială, în mintea lui Dalí, la acea vreme, bazându-se pe experiența lui Baudelaire și a altor genii, nu era nici o îndoială că geniul era sortit, în mod fatal, mizeriei. Filistinii, sicofanții, epigonii și mediocritățile avansau. Geniile mureau de foame. Desigur, biografii au putut citi - și au și făcut-o - orice fel de lucruri din amintirile lui Dalí cu privire la sărăcia sa de tânăr artist la începuturile vieții sale cu Gala. Ei vor evidenția
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
degeaba-mi târai barbă pe pamant și-mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola a poetului trimisă din Viena la 6 februarie 1871 lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
l'unico spirito etico, o negare lo spirito etico mantenendo di fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita da Hegel e dai suoi epigoni moderni (tra cui Croce annovera esplicitamente Spaventa mă l'obiettivo polemico implicito deve considerarsi, invece, Giovanni Gentile), è considerată da Croce una concezione governativa della morale, în base alla quale la vită morale è accentrata interamente în coloro che governano
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mari, până la a se crea incompatibilități între valorile uneia și ale celeilalte care îi urmează. Disjuncțiile sunt amplificate de conflictele sau diferențele politice, evidente dacă amintesc anii de cumpănă sau de graniță între epoci: 1918 desparte epoca marilor clasici (a epigonilor lor și a simbolismului incipient) de perioada modernismului interbelic; 1945 anunță proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
exact În anul 1958, poetul Radu Gyr (sunt mândru că am călcat pe aceleași coridoare ale liceului Carol I din Craiova cu acest mare poet român) a fost condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Actualii epigoni ai comunismului au reușit să țină izolate forțele scriitoricești din diaspora. De ce oare? Abia acum, din presa internațională (nu cea românească) am aflat de mai multe despre minunații poeți și scriitori Herta Müller și Richard Wagner . Marea veste despre succesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
filă desprinsă parcă din proza vieții, în care tatăl face un suc de morcovi și mere pentru fetița lui, fără vreun scurtcircuit liric provocat de nărăvașul autor, se simte inteligența artistică a acestuia din urmă. În contrast cu versurile emfatice ale unor epigoni stănescieni, expresie a râvnei poeticești, dar și a lipsei de înzestrare, asemenea propoziții și gesturi banale ascund (ascund bine, ca să fiu puțin malițios) fracturile pe care tânărul autor le provoacă, deopotrivă, retoricii și tipicului social. Deplasarea către spectrul de imagini
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
uitată sau folosită doar pentru Înjurături deh fiecare după suflet și educație, și includ aici cei șapte ani de acasă mulți i-au dedicat ode, poeme, cântece și laude. Alții, nu puțini, au murit pentru ea. Marele român vorbește, În Epigonii, despre sfintele firi vizionare care „au scris o limbă ca un fagure de miere”, semnificația expresiei eminesciene sporind prin comparația descoperită În Biblia de la București (1688) și folosită și de Sadoveanu („Fagure de miere cuvintele bune și Îndulcirea lor leacul
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
dormit. Apelul la sofisme lejere („iubeș- te-l pe dușmanul tău/ pentru că ești tu...” sau „fructul copt conține mai multă moarte/ decât fructul crud”) e atât de neinspirat încât creează senzația că Ioan Es. Pop se străduiește să devină un epigon al epigonilor săi de azi.
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
la sofisme lejere („iubeș- te-l pe dușmanul tău/ pentru că ești tu...” sau „fructul copt conține mai multă moarte/ decât fructul crud”) e atât de neinspirat încât creează senzația că Ioan Es. Pop se străduiește să devină un epigon al epigonilor săi de azi.
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
Crama, cu atît mai puțin în cea a scriitorilor afirmați în 1965, în cap cu „pleiada” Nichita Stănescu-Marin Sorescu- Adrian Păunescu. E un prilej de frustrare ori un beneficiu? În situația unei atari neașezări ar fi cu putință apariția unor epigoni ai celui în cauză? La o asemenea întrebare a intervievatoarei, răspunsul vine resignat-casant. Posibilul regret e disciplinat cu discreție de conștiința valorii proprii: „N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea de a avea succesori. Presupun că vor
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
președintelui Traian Băsescu prin care îi îndeamnă pe cetățenii români să emigreze în masă în Occident, în speranța unui trai mai bun. "Mie nu prea îmi este clar îndemnul lui Băsescu, acela cu “drumul spre Vest”. Au apărut și diverși epigoni ai săi care pun semnul egal între opțiunile opoziției actuale și “drumul spre Vest”. “Necredincioșii” sunt cei care vor să meargă spre Est. Înțeleg că formula lui Băsescu cuprinde un îndemn la o emigrare în masă spre Occident, unde românii
Năstase, nedumerit de îndemnul lui Băsescu privind "drumul spre Vest" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38780_a_40105]