142 matches
-
respingere sau de alienare europeană docilă și lipsită de personalitate. Complexul de inferioritate face încă ravagii. Nu ne vom putea compara și deci integra niciodată după unii Europei. Cultura română ar fi iremediabil minoră etc. De unde fenomene frecvente de satelizare, epigonism, sincronism mecanic, imitație, aliniere docilă la diferite școli europene etc. Invers, se manifestă uneori și un agresiv complex de superioritate, de esență naționalistă, căruia teoria protocronismului i-a dat, sub regimul ceaușist, cea mai directă expresie. Românii ar fi pionieri
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
să spunem , clare și distincte, cu puncte de plecare și de sprijin și în reflexia românească anterioară, consolidate pe parcurs cu toate referințele europene esențiale. Oricât de savante și poliglote. Dar efectiv asimilate și integrate unei scheme de gândire proprii. Epigonismul nu poate duce, în orice domeniu, decât la mimetism mecanic și mediocritate. O notă specifică oricărei culturi minore. În cazul Europei, se amintește, în primul rând, prea puțin de faptul că acest concept are tradiția sa efectivă, bine consolidată, în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
literare. O sarcină importantă este aceea a participării la dezbaterile cercurilor asupra operelor literare și de a ușura Întâlnirea dintre scriitori și cititori. Elementele talentate din cercurile literare vor trebui să fie ajutate de Comisia de Îndrumare a Tinerelor Talente”. Epigonismului inculturii și imitației care proliferau În cercuri și cenacluri - dezvăluite de un George Dan sau Eugen Jebeleanu, după cum am văzut - li se găsesc justificări tot În Flacăra 60: numai așa va putea Înflori literatura nouă: de la simulare, la stimulare: „Să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atenția asupra pericolului schematismului și clișeului, Îndeosebi În zugrăvirea „eroului pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată după revoluția din 1917, iată, există și la noi - constată la unison vocile din presa vremii și, În primul rând, forul diriguitor al
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spiritul antiliterar al epocii (Ion Vinea: „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică”), dar exterior dezvoltării conștiinței estetice românești. Se pot invoca doar două circumstanțe atenuante: pe de o parte, perioada de compresiune și dogmatism intelectual pe care sămănătorismul și epigonismul o lansaseră în literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii. Rezultatul a fost adoptarea unor astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
În ziua aceea, la Casandra, sala Institutului de teatru, prin etica scenei ce se constituia nu în spațiu de iluzii și decorații, ci în loc de mărturie sinceră și implicare adâncă, îi recunoșteam înrudirea cu profesorul său, Radu Penciulescu. Lipsit de orice epigonism, Alexa Visarion își afirma o filiație și se impunea ca urmaș al acestuia; ani de zile mai târziu semnificativ hazard administrativ! îl voi regăsi director la Teatrul Mic, în fostul birou al lui Penciulescu. Rar am asistat cu evidența de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
1997 am scos o carte, De la Ziditorul la Zidirea, la editura Universalia, a Doinei Uricaru. Mi-am zis "trebuie să rămână ceva din gândul meu". Între timp, apropierea de Tarkovski nu mai avea incandescență... capodopera exista și era atotstăpânitoare, iar epigonismul nu mă interesa. Și atunci am invitat o tânără, Iris Spiridonstudenta mea la licență, masterat și apoi la doctorat să scriem împreună un nou scenariu. Ea nu era interesantă de mitul Meșterului Manole, dar era deșteaptă, iar eu voiam să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei din piesa Paradisul de Horia Lovinescu. Cu excepția acestora însă, chiar dacă reprezentările literare ale modului satiric sunt numeroase mai cu seamă în anii postbelici, mimetismul la limita epigonismului în cazul unora sau conținutul ideologic în cazul celor mai multe, le compromite valoarea estetică, așa cum nu s-a întâmplat cu scrierile lui Caragiale ale cărei "împunsături" satirice nu pot estompa meritele autentice, neconjuncturale ale comicului său. Pentru majoritatea lucrărilor menționate deja
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația înaintașului. În privința dramaturgiei, câteva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei originalități prin raportarea la prototip. Totuși, dacă, în ceea ce privește raportul dintre Urmuz și Kafka, sau Urmuz și Morgenstern, se poate vorbi de coincidențe de viziune, în relație cu I. L. Caragiale, în schimb
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba însă de o echivalare a acesteia cu epigonismul, întrucât toți scriitorii amintiți, situați pe trepte valorice diferite, rămân totuși originali, chiar dacă lasă la iveală mai multe indicii care le atestă "conștiința succesoratului"2. În cazul tuturor pot fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celui actual, activ, devenit avut. În alți termeni, operele „făcute” sunt, în cel mai bun caz, produsul autoimitației, când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu se exclud, ci se completează reciproc. Nașterea include facerea. „Nici identitatea primară (cu sine și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Europă. Începuturile lui Cornel Medrea se situează în aria de influență a artei secesioniste"329. În articolul pe care i-l consacra în revista Arta, "Cornel Medrea prezența sculpturii", Ioana Vlasiu sesiza tocmai distanța pe care sculptorul o lua față de "epigonismul rodinian", "față de lumea fragmentată, convulsionată a lui Rodin" care, în formularea inspirată a lui Anatole France, "colaborează prea mult cu dezastrul, cu catastrofa"330. În articolul, "Expoziția Societății "Arta Română"", din 1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism, și aprecia distorsionarea curentului parizian reverberat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medievale, care devin monedă curentă în pictura prerafaeliților, ca și ilustrarea unor legende sau episoade din eposul germanic, își transmit în ecou puterea de seducție. Spiridon Antonescu nu vede în vehicularea unei recuzite simboliste de inspirație böckliniană o formă de epigonism, aceasta pentru că alfabetul sensibilității simboliste, cu iconurile proprii, configurase deja un vocabular simbolist european, la îndemâna oricui. Credem că este permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
psihologică universală. Nici nu se putea altfel, trecutul literar din orice parte de lume are un impact fundamental asupra unui scriitor. Problema este cea a eliberării de obsesii, cea a impunerii propriei identități, pe cât e posibil, inconfundabilă. Depășirea stării de epigonism este condiția existenței celui care croiește drumuri prin spații greu accesibile. Aici este de altfel și cea mai mare dificultate. Ce se poate face ca gestul să nu se repete, să nu amintească de Înainași? De cele mai multe ori creatorul Însuși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]